Vești din China: Două cântece de lebădă

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 22 septembrie 2017. )

     De câtva timp, Liga Tineretului ( tuanpai 团派) , fosta bază de putere a lui Hu Jintao ( predecesorul lui Xi Jinping) este în cădere liberă. Secretarul său general, Qin Yizhi, tocmai a fost „ promovat” într-un post inferior. În plus, liga este acuzată de „ elitism” , greșeală de neiertat. La începutul lui septembrie liga a creat două conturi pe Twiter, portal social care în China este blocat -- ca și Cotidianul Poporului, care nu se teme să se regăsească acolo. Timp de două săptămâni, conturile au fost urmărite de 2000 de abonați fiecare dintre ele și au republicat articole din presa chineză. Dar brusc, liga le-a denunțat existența, cerând închiderea lor: erau „ false” . Ce-ar trebui crezut despre asta? Fie că asociația care e pe moarte a deschis aceste conturi pentru a se lupta, fie alte facțiuni le-au deschis pentru a înmormânta mai bine liga. În ambele cazuri e un cântec de lebădă, care anunță viitoarea ei dispariție. 

     Un alt probabil cântec de lebădă e cel al lui Wang Qishan, stăpân al poliției partidului (CCID). Wang, la 69 de ani, ar trebui să se retragă la Congresul al XIX-lea din octombrie -- spun zvonurile.

În 20 septembrie, Wang a primit vizita lui Lee Hsien Loong, prim-ministrul Singapore, venit la Pekin pentru reconcilierea celor două țări după șase luni de ciorovăieli.

Ori, Wang a lăsat să scape o confidență insolită, plângându-se că „ a te opera singur de o boală e un act de dificultate mondială” . Poate fi interpretată ca o referire la campania anti-corupție și dificultatea pentru partid de a-și alunga singur caprele râioase, fără o justiție independentă care să-i conamne și fără o presă liberă care să-i denunțe. Wang ar fi făcut în acest fel un gen de testament politic, criticând implicit partidul. Foarte rar, acest tip de act intervine totdeauna în ajunul unei pensionări. În anii 90, Qiao Shi a mai făcut un astfel de act cu câteva luni înainte de pensionarea sa din funcția de președinte al adunării: a susținut atunci o pledoarie pentru întărirea puterilor parlamentului ...

Zvonurile îi atribuie deja un succesor lui Wang: Li Zhanshu, 67 de ani, director al secretariatului general al PCC și foarte discretul braț drept al lui Xi Jinping, care îl însoțește pe acesta în deplasările sale în străinătate.

     La mai puțin de o lună de congresul al XIX-lea, pregătirile se grăbesc încet, distilate zi după zi de către presă: constituția partidului comunist va consfinți gândirea lui Xi Jinping, așa cum a făcut-o la fiecare sfârșit de cincinal pentru fiecare dintre conducători. Pentru Jiang Zemin a fost teoria (absconsă) a „ celor trei reprezentativități” . Pentru Hu Jintao a fost aceea ( puțin clară) a „ dezvoltării social științifice” . Pentru Xi Jinping ea se va numi „ sinizarea marxismului și noua guvernare” . Problema va fi de a ști dacă includerea se va face sub numele său. Dacă așa va fi, Xi Jinping li se va alătura lui Mao Zedong și Deng Xiaoping în Pantheonul lor, ceea ce Jiang și Hu n-au putut face.

     În spatele acestor subtilități semantice se ascunde războiul de succesiune. Miza pentru Xi este să obțină după 2022 un al treilea cincinal, ceea ce constituția interzice și față de care sferele înalte sunt îngrijorate, temându-se de reîntoarcerea cultului personalității, care a fost cât pe-aci să răstoarne regimul în anii 60.

     Din surse nipone în general informate se știe că planul lui Xi ar consta într-un nou sistem de alegere a secretarilor de partid ai provinciilor, mai deschis, cu mai mulți candidați. Dacă sistemul trece testarea, se va aplica din 2022 la nivel național: candidații vor fi atunci în mod automat membri ai comitetului permanent și nu vor mai avea ranguri de prioritate, vor fi toți egali, iar cel mai bun să câștige... Bineînțeles, Xi va conta pe aptitudinile lui naturale și mai ales pe toate organele și bărbații care i-au jurat loialitate, pentru a lua conducerea, la vremea potrivită.   

Vesti din China: Noua putere- conservatoare, dar …

( din presa francofona la Pekin)

În 15/11, la Pekin, la Marele Palat al Poporului, jurnaliştii aşteaptă răbdători, într- un spaţiu supraîncălzit. În ajun s- a încheiat al XVIII- lea Congres al PCC. La câţiva metri mai acolo, Biroul Politic tocmai „ alege” Comitetul Permanent, organul suprem care, anul acesta va avea 7 membri în loc de 9 - asta, fără îndoială, datorită afacerii Bo Xilai.

Între cele două mari facţiuni ale partidului, „ liga tineretului” a lui Hu Jintao, preşedintele care tocmai îşi încheie mandatul şi „ Clubul de la Şanghai” al lui Jiang Zeming, predecesorul său, de luni de zile se dau lupte pentru majoritatea în această instanţă a puterii. În cele din urmă, cu o oră întârziere, se ajunge la şirul indian: cele şapte persoane care vor conduce China până în 2017. În frunte: Xi Jinping, iar după el, Li Keqiang, Primul său ministru.

Surpriză: în aceeaşi clipă se află că Hu a hotărât în cele din urmă să renunţe şi la postul de şef al armatei. Prin asta, e prima dată în 20 de ani că o succesiune se face fără diminuarea fortuită a autorităţii. Jiang la vremea sa a păstrat încă doi ani această putere, până în 2005. Pentru această plecare din scurt, Hu a ezitat mult timp. El îi cedează toate prerogativele sale lui Xi, pentru a- i încredinţa un mandat puternic şi pentru a- l descuraja pe Jiang ( 86 de ani) şi pe alţi foşti din Comitetul Permanent în a continua anarhic să facă pe liderii din umbră prin procură.

Este îmbucurător, pentru că, în rest, echipei alcătuite ca urmare a Congresului îi lipseşte suflul, în toate sensurile acestei expresii. Vârsta medie este cu un an în plus faţă de precedenta. Cinci aleşi din şapte au fost plasaţi de Jiang; singuri Li Keqiang şi Liu Yunshan, de către Hu- acesta din urmă fiind şi el un apropiat al lui Jiang, ca prieten şi ideolog. Din capul acestei liste, două cadre, Li Yuanchao şi Wang Yang, au fost îndepărtate de către Jiang, poate ca o concesie pentru ca acesta din urmă să- şi ridice veto- ul asupra viitorului proces judiciar al lui Bo Xilai.    

Pe lista „ nepopularilor” figurează Zhang Dejiang ( Preşedinte ANP) şi Liu Yunshan ( Şeful cu propaganda) , apărători făţişi ai oricăreia dintre reformele politice. Chiar dacă Partidul comunist chinez este mândru de ceea ce a realizat, e conştient că e destabilizat de corupţia galopantă- prima problemă adusă în discuţie de Xi Jinping în alocuţiunea sa. Partidul păstrează vie în amintire căderea URSS şi a multor dictaturi din lumea arabă, doborâte prin apelul mondial la democraţie. Din aceasta rezultă că pentru securitatea sa, nimic nu trebuie mişcat în angrenajele şi autoritarismul său.

Dar e totul bătut în cuie? Nu e sigur! La 86 de ani, Jiang are o sănătate fragilă. Cât priveşte pe cei 5 locotenenţi ai săi, având în vedere vârsta lor, nu vor putea să mai tragă sforile în 2017 pentru un al doilea mandat. Şi- atunci, Xi şi Li vor putea să abordeze o reformă de fond. Căci spre deosebire de Hu care s- a dovedit un lider lipsit de curaj, Xi nu ezită să se afirme. În scurtul său discurs, el a anunţat „ o mare înnoire a naţiei chineze” – o promisiune ce nu trebuie ignorată, devreme ce oameni precum Henri Kissinger, care- l cunosc bine, afirmă că în 10 ani China, sub autoritatea sa, va fi de nerecunoscut.   

Printre cei şapte lideri, se constată şi o anomalie: Wang Qishan, economist renumit, n- a obţinut postul cuvenit, ci pe acela al „ poliţiei partidului” . Asta pentru a lăsa mână liberă lui Li Keqiang, viitorul Prim- ministru, el însuşi economist, ce nu- şi dorea un alt expert care să- i privească peste umăr şi care, pe deasupra, face parte dintr- o facţiune rivală.  

Într- adevăr, din lipsă de democratizare, alte reforme urgente sunt posibile, necesare şi urgente, precum cele ale creditului şi dreptului asupra pământului, astăzi rezervate consorţiilor publice şi „ prinţilor” roşii din nomenklatură.

Xi, Preşedintele, nu este singurul ce a primit un mandat puternic: Li, Primul- ministru a primit şi el un asemenea mandat. Nu e vorba de un paradox subţire. Xi este susţinut de Jiang, iar Li de Hu Jintao. În 2007 s- au înfruntat pentru postul de număr 01 în stat, pe care Xi îl câştigase.

Astăzi însă, adevărata luptă este în altă parte: China riscă în mai mare măsură dacă nu face nimic decât dacă îndrăzneşte să se reformeze. Pentru a reuşi, cei doi bărbaţi de stat au nevoie unul de altul: condamnaţi să se înţeleagă între ei, îşi dau seama că destinele le sunt strâns legate între ele.

http://www.leventdelachine.com/blog/posts/le-nouveau-pouvoir-conservateur-mais