Se afișează postările cu eticheta Wang Yang. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Wang Yang. Afișați toate postările

luni, 30 octombrie 2017

Vești din China: Gloria președintelui — și a partidului

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 27 octombrie 2017 )
     În 25 octombrie, noul Comitet Central ( 204 membri) , Biroul său Politic ( Politburo, 25 de membri) și Comitetul său Permanent ( 7 membri) au fost date la iveală prin voturile celui de-al XIX-lea Congres. Comparate cu legislatura precedentă, nominalizările lasă să se întrevadă prioritățile și raporturile de forțe, sub Xi Jinping, bărbatul puternic.
      În Comitetul Permanent facțiunea lui Hu Jintao supraviețuiește, prin Li Keqiang ( Prim Ministru) și Wang Yang ( viitor președinte al CCPPC) . Supraviețuiește de asemenea și aceea a lui Jiang Zemin, prin Han Zheng, propus ca vice- premier executiv. Totuși, președintele Xi Jinping abține o majoritate cu 4 voturi din 7. Acest lucru indică o mare diferență în raport cu cincinalul precedent, în care Xi a trebuit să se lupte cu o majoritate pro Jiang Zemin, ceea ce l-a obligat să nu se prea ocupe de reformele economice pentru a nu lucra decât reforma sa în armată, anticorupție și expansiunea în lume a țării. În culisele Congresului, Xi a făcut deci multiple compromisuri. Totuși, „ războiul de succesiune” a fost bine și frumos deschis. Trecând peste regula de succesiune instaurată de Deng Xiaoping, n-a fost desemnat niciun pretendent la succesiune. Totuși, doi candidați din „ a șasea generație” ( cvincvagenari) intră în această categorie: Hu Chunhua, omul lui Hu Jintao, și Chen Min’er, mânzul lui Xi. Această absență de moștenitor i-ar putea permite lui Xi să-și succeadă singur pentru un al 3-lea mandat ( lucru totuși interzis de Charta PCC) sau să instaureze un mod de desemnare inedit, bazat pe merit. Altă surpriză, se schimbă sociologia Comitetului Permanent. În 2007, acest comitet număra 8 tehnocrați ( ingineri sau oameni de știință) din cei 9 membri. În 2012 nu mai număra decât unul, iar cel din 2017 este alcătuit din doi politologi și cinci experți în management, filosofie și drept. Agenția Xinhua, precizând noua linie de conduită, a anunțat în 26 octombrie că începând din 2021, guvernul nu va mai vrea să-și fixeze ca obiectiv dublarea PIB în 10 ani, cum a făcut în 2010.  
     Tot așa și în Biroul Politic, se vede cum diplomația revine – îndepărtată fiind din 2012, bănuită pe-atunci de simpatii democratice și/sau din străinătate. Yang Jiechi, consilier de stat și super-ministru pentru afaceri străine accede deci aici, pentru a-i ajuta pe membri să înțeleagă mai bine funcționarea lumii și, prin aceasta, să accelereze recunoașterea Chinei de-a lungul celor cinci continente. Din întâmplare, în 17 octombrie, Xinhua prezicea: „ China își va recâștiga forțele și va reveni în topul lumii” – slăbiciunea lui D. Trump, a cărui vizită la Pekin se apropie ( 8-10 noiembrie) , încurajează genul acesta de profeție ...
     Pe partea militară, cei doi generali din Biroul Politic, apropiați ai lui Xi Jinping, sunt la sfârșit de carieră. „ Tinerii” ofițeri promovați recent, nu sunt copți pentru a reprezenta armata în top. Totodată, Biroul Politic nu a admis în sânul său decât o femeie, la final de carieră, față de două acum cinci ani.
     Un alt punct neașteptat se referă la Comitetul Central: cei cinci conducători din consortia publics care își aveau sediul aici până în prezent, au dispărut cu toții. În schimb, cei 10 supleanți ai lor au ajuns a fi 16. Acest lucru se traduce prin slăbirea greutății lor politice, în strânsă legătură cu voința de reducere a lobbysmului lor și cu accelerarea reformării lor înspre un profil de piață. Totodată, pentru a înlesni marea reformă a finanțelor și re-distribuirea industrială asupra străinătății ( Belt&Road Initiative) , nu mai puțin de 10 membri ai Comitetului Central sunt tehnocrați din Banca Centrală, ministerele Comerțului și Finanțelor sau din NDRC (National Development and Reform Commission) .

     Și iată deci conturat „ scheletul” noii puteri chineze, cu cele două obiective ale sale: stimularea expansiunii mondiale chineze și controlul asupra fiecărui cetățean din cele 1,3 miliarde cât are populația sa, întărite prin noile tehnologii și big data!

duminică, 18 noiembrie 2012

Vesti din China: Noua putere- conservatoare, dar …

( din presa francofona la Pekin)

În 15/11, la Pekin, la Marele Palat al Poporului, jurnaliştii aşteaptă răbdători, într- un spaţiu supraîncălzit. În ajun s- a încheiat al XVIII- lea
Congres al PCC. La câţiva metri mai acolo, Biroul Politic tocmai „ alege” Comitetul Permanent, organul suprem care, anul acesta va avea 7 membri în loc de 9 - asta, fără îndoială, datorită afacerii Bo Xilai.
Între cele două mari facţiuni ale partidului, „ liga tineretului” a lui Hu Jintao, preşedintele care tocmai îşi încheie mandatul şi „ Clubul de la Şanghai” al lui Jiang Zeming, predecesorul său, de luni de zile se dau lupte pentru majoritatea în această instanţă a puterii. În cele din urmă, cu o oră întârziere, se ajunge la şirul indian: cele şapte persoane care vor conduce China până în 2017. În frunte: Xi Jinping, iar după el, Li Keqiang, Primul său ministru.
Surpriză: în aceeaşi clipă se află că Hu a hotărât în cele din urmă să renunţe şi la postul de şef al armatei. Prin asta, e prima dată în 20 de ani că o succesiune se face fără diminuarea fortuită a autorităţii. Jiang la vremea sa a păstrat încă doi ani această putere, până în 2005. Pentru această plecare din scurt, Hu a ezitat mult timp. El îi cedează toate prerogativele sale lui Xi, pentru a- i încredinţa un mandat puternic şi pentru a- l descuraja pe Jiang ( 86 de ani) şi pe alţi foşti din Comitetul Permanent în a continua anarhic să facă pe liderii din umbră prin procură.
Este îmbucurător, pentru că, în rest, echipei alcătuite ca urmare a Congresului îi lipseşte suflul, în toate sensurile acestei expresii. Vârsta medie este cu un an în plus faţă de precedenta. Cinci aleşi din şapte au fost plasaţi de Jiang; singuri Li Keqiang şi Liu Yunshan, de către Hu- acesta din urmă fiind şi el un apropiat al lui Jiang, ca prieten şi ideolog. Din capul acestei liste, două cadre, Li Yuanchao şi Wang Yang, au fost îndepărtate de către Jiang, poate ca o concesie pentru ca acesta din urmă să- şi ridice veto- ul asupra viitorului proces judiciar al lui Bo Xilai.    
Pe lista „ nepopularilor” figurează Zhang Dejiang ( Preşedinte ANP) şi Liu Yunshan ( Şeful cu propaganda) , apărători făţişi ai oricăreia dintre reformele politice. Chiar dacă Partidul comunist chinez este mândru de ceea ce a realizat, e conştient că e destabilizat de corupţia galopantă- prima problemă adusă în discuţie de Xi Jinping în alocuţiunea sa. Partidul păstrează vie în amintire căderea URSS şi a multor dictaturi din lumea arabă, doborâte prin apelul mondial la democraţie. Din aceasta rezultă că pentru securitatea sa, nimic nu trebuie mişcat în angrenajele şi autoritarismul său.
Dar e totul bătut în cuie? Nu e sigur! La 86 de ani, Jiang are o sănătate fragilă. Cât priveşte pe cei 5 locotenenţi ai săi, având în vedere vârsta lor, nu vor putea să mai tragă sforile în 2017 pentru un al doilea mandat. Şi- atunci, Xi şi Li vor putea să abordeze o reformă de fond. Căci spre deosebire de Hu care s- a dovedit un lider lipsit de curaj, Xi nu ezită să se afirme. În scurtul său discurs, el a anunţat „ o mare înnoire a naţiei chineze” – o promisiune ce nu trebuie ignorată, devreme ce oameni precum Henri Kissinger, care- l cunosc bine, afirmă că în 10 ani China, sub autoritatea sa, va fi de nerecunoscut.   
Printre cei şapte lideri, se constată şi o anomalie: Wang Qishan, economist renumit, n- a obţinut postul cuvenit, ci pe acela al „ poliţiei partidului” . Asta pentru a lăsa mână liberă lui Li Keqiang, viitorul Prim- ministru, el însuşi economist, ce nu- şi dorea un alt expert care să- i privească peste umăr şi care, pe deasupra, face parte dintr- o facţiune rivală.  
Într- adevăr, din lipsă de democratizare, alte reforme urgente sunt posibile, necesare şi urgente, precum cele ale creditului şi dreptului asupra pământului, astăzi rezervate consorţiilor publice şi „ prinţilor” roşii din nomenklatură.
Xi, Preşedintele, nu este singurul ce a primit un mandat puternic: Li, Primul- ministru a primit şi el un asemenea mandat. Nu e vorba de un paradox subţire. Xi este susţinut de Jiang, iar Li de Hu Jintao. În 2007 s- au înfruntat pentru postul de număr 01 în stat, pe care Xi îl câştigase.
Astăzi însă, adevărata luptă este în altă parte: China riscă în mai mare măsură dacă nu face nimic decât dacă îndrăzneşte să se reformeze. Pentru a reuşi, cei doi bărbaţi de stat au nevoie unul de altul: condamnaţi să se înţeleagă între ei, îşi dau seama că destinele le sunt strâns legate între ele.

http://www.leventdelachine.com/blog/posts/le-nouveau-pouvoir-conservateur-mais