China nu are ca grijă numai skandenbergul cu
Washingtonul.
În Xinjiang, un milion de uiguri ( 10% din etnia
musulmană) sunt consemnați în centre de formare profesională, pentru a fi
purificați de tentațiile separatiste și extremiste. Dezaprobarea față de o
atare practică începe să se facă simțită, mai ales în Occident, lumea arabă
tăcând în numele bunelor sale relații cu China. Preocupat de propria imagine,
Pekinul începe a face un păsuleț înapoi. La sfârșitul lui decembrie, diplomați
din 12 țări ( printre care Rusia, India, Tailanda, Malaezia și unele țări cu
nume terminat în -stan ) au fost invitați
în Xinjiang. Ar urma să vină un grup de experți ai ONU. Într-un campus, aceștia
au văzut deținuți bine, sănătoși, care le-au cântat în engleză și le-au spus cât de ușurați se simt că au fost „
eliberați de gândirea extremistă” . Shohrat Zakir, guvernator al Xinjiangului, a promis
că, în timp, cei înrolați în mecanismul
de educație formatoare, vor fi mai puțin numeroși. Motor, deci!
Pe cale de a pierde bătălia demografică fiind, China
își face socotelile. Cu o rată de natalitate în scădere cu 3,5% în 2017, poate
mai mică în 2018, va atinge apogeul de 1,442 miliarde de suflete în 2020, conform
Cății verzi a populației și a muncii a
Academiei de Științe Sociale ( CASS) . În 2050 va recădea la 1,36 miliarde, iar
apoi în 2065 la 1,17 miliarde.
Numărul persoanelor vârstnice, mai ales, va zbura de
la 240 de milioane în 2018 la 400 de milioane în 2035. Conform CASS, „ din
punct de vedere teoretic, declinul demografic pe termen lung, precum și
îmbătrânirea constantă, nu vor putea face altceva decât să antreneze grave
complicații socio-economice.” Cu toate acestea, Pekinul nu a dereglementat 100%
dreptul de a procrea ( chiar dacă e gata s-o facă) . Familiile sunt limitate la
doi copii per cuplu. Cel mai adesea însă, ele preferă să rămână la un singur
moștenitor, având în vedere costurile prohibitive de creștere a unui copil.
Le-a trecut gustul familiilor numeroase, definitiv!
Altă problemă de
fond: experții și membrii de partid urmăresc îndeaproape succesiunea lui Xi
Jinping. Încă din 2017, nr 1 al partidului și-a făcut propria alegere omițând
preselecția unuia sau mai multor candidați care să-l înlocuiască la ieșirea din
al doilea său cincinal în 2022, iar mai apoi în 2018, a pus să fie ștearsă din
constituție limita de două mandate la președinție. În prezent, cadrele din „ a
șaptea generație” ( cei născuți în anii 70) apar, pentru investire în 2027.
Acestea sunt în manevre în provincie. Cel mai tânăr, Yang Jingbo ( 45 de ani) ,
este vicepreședinte al guvernului local din Guangxi. Liu Jie și Shi Guanghui (
48 de ani) sunt în Guizhou. Zhuge Yujie ( 47 de ani) se află la Shanghai, în
fruntea Comitetului municipal de partid. Dacă scenariul ține, „ a 6-a
generație” va fi privată de putere prin prelungirea puterii „ celei de-a 5-a
generații”, cea a lui Xi Jinping.
În încheiere,
două fapte insolite:
- Înaintea Africii
de Sud care a început în 2014 și a Ugandei care se pregătește, Kenya e pe cale
să introducă în școlile primare limba chineză începând cu 2020 – cu un puternic
sprijin pedagogic al Chinei. Atât pentru îndrumarea tineretului său către
oportunitățile de viitor oferite de China, cât și pentru a se alia cu unul
dintre principalii susținători ai dezvoltării continentului negru;
- La Wuhai (
Mongolia Interioară) , Chen Wenku, cadru de rang înalt, 58 de ani, a fost destituit.
Într-o anexă a băii sale amenajate ultimul răcnet, au fost găsiți aproape 40 de
milioane de yuani, în bancnote. Procesul a avut loc în 29 noiembrie - încă se așteaptă verdictul. Dar faptul există
pentru a ne sugera că după 6 ani de campanie împotriva corupției, China tot n-a
găsit leacul pentru acest flagel și se pare că „ toleranța zero” nu este un
panaceu universal.
