Portrete chinezeşti 2/8

Portrete chinezeşti ( 2/8) / Preluare de pe blogul Un oeil sur la Chine/  Gilles Sabrié

18 august 2010

Wang Jisheng/ Uang Ţişăng, o pensie dulce- amară

Foto : Anaïs Martane

Locuim la Pekin de cinci generaţii! Bunicul a fost bucătar la ambasadele americană şi britanică. Învăţase singur engleza fiindcă îi plăcea foarte mult bucătăria occidentală. În timpul războiului sino- japonez a mers cu trupele în Yunnan. Era un om puţin vorbăreţ. Iar când se aventura să ne povestească din amintirile lui, „ nainai” ,bunica, încrunta din sprâncene: interzis să vorbeşti despre întâmplări de război ori povestiri legate de Eliberare. „ Nu se vorbeşte despre aşa ceva! ” spunea ea pe un ton categoric. Era nesuferită, iar bunicul nu- i ieşea din cuvânt!

Când a izbucnit Revoluţia culturală, eu terminasem deja liceul de doi ani. Pekin- ul era în fierbere. Ne duceam toţi la şcoală, dar nu se mai ţineau cursuri. Stăteam toată ziua pe coridoarele şcolii cu colegii. Cele mai plăcute amintiri de atunci? Cursurile de xingyi, categorie de box chinezesc, ţinute de un mare maestru manciurian pe care l- am întâlnit din întâmplare, la cincisprezece ani, într- unul dintre parcurile oraşului. Bărbatul acesta, dotat cu o putere de caracter ieşită din comun, m- a iniţiat şi în medicina tradiţională chineză şi masaj, pe care, în continuare, le- am practicat întreaga mea viaţă.

În 21 ianuarie 1966, armata a lipit pe pereţii şcolii afişe, cu lista elevilor desemnaţi pentru a pleca la ţară. Părinţii mei erau angajaţi la Hotelul Prieteniei din Pekin. Aş fi vrut să fug departe de acolo. Să scap de gărzile roşii. Dar n- am avut de ales … Aşa că, iată- mă, dis- de- dimineaţă într- un tren, împreună cu fratele meu de optsprezece ani şi vărul meu de aceeaşi vârstă cu mine. Îmi amintesc că am zărit, pierdută în mulţime, faţa graţioasă a unei fete ce a devenit mai apoi soţia mea. Eram încadraţi într- un convoi. Spre Yan’an/ Ien an, în Shenxi / Şănsi, într- un oraş pe malul râului Yanhe/ Ienhă, care fusese cartierul general al partidului comunist şi centrul de comandă în războiul de rezistenţă împotriva Japoniei. Regiunea cea mai potrivită, fără îndoială, pentru a pune la încercare pe tinerii ţărani care ne trezisem a fi aşa dintr- odată.  Mi- a rămas în minte munca la câmp, copleşitor de obositoare, de la 5 dimineaţa la 9 seara, pentru modica sumă de 500 de yuani pe an ( 50 de euro) ! Condiţiile de viaţă erau inumane: n- aveam ce mânca, nu aveam electricitate şi niciun fel de libertate. Când Mao a creat mişcarea, se spune că ar fi scotocit în rezervele de hrană ale muncitorilor din Yan’an/ Yen an. Ce rezistenţi erau acei bărbaţi ieşiţi din comun! Eu am rezistat un an şi jumătate acelui regim drastic. Ar părea o perioadă scurtă, dar o aşa experienţă rămâne gravată în minte pentru tot restul vieţii… Gura mea de aer salvatoare? Un cufăr întreg plin cu cărţi, pe care- l luasem cu mine în tren la plecare. Erau, de- a valma: „ Visul în Pavilionul Roşu” , „ Povestea celor trei regate” , culegeri de poeme din dinastia Tang şi chiar câteva cărţi de Balzac traduse în chineză. Ştiu toate personajele din „ Moş Goriot” şi am parcurs cu interes „Iluzii pierdute” ! Pentru că eram „ un bun ţăran” regimul m- a trimis apoi să lucrez câţiva ani la oraş, în uzină, în sudul provinciei. Mai târziu, am fost angajat la China Petroleum din Langfang.

Noi nu am făcut studii superioare din motive bine întemeiate. Viitorul tineretului ţintea spre recucerirea economică a ţării. Dar cum să- ţi câştigi existenţa decent când părăsisem şcoala pentru a merge la câmp! În 1973, salariul meu lunar la danwei, locul de muncă, era de 49 de yuani. Din convingere personală, nu făceam parte din partid. Aveam puţine relaţii. În sfârşit,  eram „ condamnat” să duc, împreună cu soţia mea, viaţa oamenilor mărunţi, a celor fără grade, ne- titraţi. Când mă gândesc la toate acestea, îmi spun că noi am fost un instrument al puterii. Am avut toate inconvenientele reformei, fără nici un avantaj. Situaţia asta mă întristează. Timp de treizeci de ani, noi am muncit ca să aurim din nou blazonul ţării. Şi cu ce am rămas? Cu nimic, absolut nimic! Declarat „ inapt” , am fost dat afară la cincizeci şi trei de ani, fără a mi se spune nimic şi fără un ban. 

 Am putut, datorită unor relaţii pe care mi le făcusem târziu şi cunoştinţelor mele de drept dobândite din cărţile citite, ca, în timp, să fiu trecut la pensie anticipat. Pensia mea? 1215 yuani pe lună. Mai puţin decât soţia mea, care primeşte 1400 de yuani! Exact cu cât să pot achita rata lunară de împrumut de 2200 de yuani timp de 20 de ani, ca să ne plătim apartamentul. Ca în multe familii din China, fiul nostru ne este un preţios ajutor… Nu ştiu ce ne- am face fără el … Datorită certificatului meu de maestru masor am o clientelă, mică, graţie căreia îmi mai rotunjesc veniturile şi o scot la capăt în fiecare lună…

Pensiile în China sunt chiar foarte mici. Nu avem asigurări sociale, avansuri de plăţi şi în medie ne plătim 80% din medicamente. Am fost nu demult într- o situaţie delicată: soţia mea a fost îngrijită pentru un cancer la sân şi a trebuit să găsesc 130.000 de yuani pentru a fi primită la spital! N-aveam ce altceva să fac decât să apelez la familie şi prieteni. Asigurarea fostului ei angajator a returnat doar o infimă parte din cheltuieli …

Sunt apoi acele o mie şi unul de mărunţişuri ce alimentează cotidianul fiecăruia dintre noi şi care ne sunt interzise, din lipsă de bani: să mergi la film – un bilet costă 60 de yuani- , să faci cumpărături, să vizitezi Oraşul interzis … puterea noastră de cumpărarea este redusă strict la nevoile cele mai simple. Seara, în liniştea camerei noastre, mă gândesc împreună cu soţia la viitor. Şi ne rugăm la cer să nu ne îmbolnăvim …

Text: Diane Michaud

18 août 2010

Portraits Chinois (2/8)

Wang Ji Sheng, une retraite douce-amère

Photo: Anais Martane

Nous sommes pékinois depuis cinq générations ! Mon grand-père était cuisinier aux ambassades américaines et britanniques. Il avait appris l’anglais tout seul parce qu’il aimait beaucoup la cuisine occidentale. Durant la guerre sino-japonaise, il avait suivi les troupes dans le Yunan. C’était un homme peu bavard. Et lorsqu’il s’aventurait à nous raconter ses souvenirs, « Nainai », grand-mère, fronçait les sourcils : interdiction d’évoquer les histoires de guerre ou les récits liés à la Libération. « On ne parle pas de ces choses-là !» disait-elle sur un ton sans appel. Elle n’était pas commode et mon grand-père lui obéissait au doigt et à l’œil !

J’avais fini le lycée depuis deux ans lorsque la Révolution culturelle a éclaté. Pékin était en ébullition. Tout le monde allait à l’école, mais il n’y avait plus de cours. Je traînais toute la journée dans les couloirs avec mes petits camarades. Mes meilleurs souvenirs ? Les cours de Xing Yi, sorte de boxe chinoise, dispensés par un grand maître mandchou que j’avais rencontré par hasard, à quinze ans, dans un parc de la ville. Cet homme, doté d’une force de caractère peu commune, m’a aussi initié à la médecine traditionnelle chinoise et aux massages que j’ai, par la suite, pratiqués toute ma vie.

Le 21 janvier 1966, l’armée a placardé des affiches sur les murs de l’école, avec la liste des élèves réquisitionnés pour partir à la campagne. Mes parents étaient employés à l’hôtel de l’Amitié de Pékin. J’aurais voulu m’enfuir, loin. Échapper aux gardes rouges. Mais je n’avais pas le choix… Je me suis donc retrouvé au petit matin, dans un train, avec mon frère de dix-huit ans et mon cousin du même âge. Je me rappelle avoir aperçu, perdu dans la foule, le visage gracieux de la jeune fille qui deviendrait ma femme. Nous étions encadrés en convoi. Direction Yan’An, dans le Shaanxi, une ville située sur la rivière Yan’he, qui fut le quartier général du parti communiste chinois et le centre de commandement de la guerre de résistance contre le Japon. Sans doute la région la plus éprouvante pour les jeunes paysans que nous étions brusquement devenus. J’ai le souvenir d’un travail harassant dans les champs, de 5 heures du matin à 9 heures du soir pour la modique somme de 500 yuans par an (50 euros) ! Les conditions de vie étaient inhumaines : nous n’avions rien à manger, pas d’électricité et aucune liberté. Quand Mao a cherché à créer son mouvement, c’est dans le vivier des travailleurs de Yan’An, dit-on, qu’il a commencé à puiser. C’est dire la résistance de ces hommes hors du commun ! J’ai tenu un an et demi à ce régime sévère. Cela paraît court, mais une expérience comme celle-là, reste gravée dans la mémoire, toute une vie… Ma botte secrète ? Une caisse entière de livres que j’avais emportés avec moi, dans le train. On y trouvait pêle-mêle, Le Pavillon rouge, Les trois Royaumes, des recueils de poèmes Tang et quelques livres de Balzac traduits en chinois. Je connais tous les personnages du Père Goriot et j’ai parcouru avec passion Les Illusions perdues ! Parce que j’étais un « bon paysan », le régime m’a ensuite envoyé travailler quelques années à la ville, à l’usine, dans le sud de la province. Plus tard, j’ai été engagé par la China Petroleum, à Lang Fang.

Nous n’avions pas fait d’études supérieures, et pour cause. L’avenir de la jeunesse était tendu vers la reconquête économique du pays. Mais comment gagner sa vie décemment lorsqu’on a quitté l’école pour les champs ! En 1973, mon salaire mensuel dans mondanwei, mon unité de travail, était de 49 yuans par mois. Par conviction personnelle, je n’appartenais pas au parti. J’avais peu de relations. Finalement, j’étais « condamné » à vivre, avec ma femme, la vie des petites gens, des sans-grades.

Quand j’y pense, je me dis que nous avons été l’instrument du pouvoir. Nous avons reçu tous les inconvénients de la réforme, sans les avantages. Cette situation me rend triste. Pendant trente ans, nous avons travaillé dur pour redorer le blason de notre pays. Et qu’est ce qu’il nous reste ? Rien, absolument rien ! Jugé « inapte », j’ai été licencié à cinquante-trois ans, sans un mot et sans un centime. J’ai pu, grâce à quelques relations tardives et à mes connaissances du droit acquises dans les livres, au fil des ans, être mis en retraite anticipée. Ma pension ? 1 215 yuans par mois. Moins que ma femme qui touche, quant à elle, 1 400 yuans ! Juste de quoi couvrir l’emprunt mensuel de 2 200 yuans sur vingt ans, pour rembourser notre appartement. Comme dans bon nombre de familles en Chine, mon fils est d’une aide précieuse… Je ne sais pas ce que nous ferions sans lui… Grâce à mon certificat de maître masseur, j’ai aussi une petite clientèle qui me permet d’arrondir mes fins de mois…

Les retraites sont vraiment peu élevées en Chine. Nous n’avons aucune sécurité sociale, aucune avance de frais et nous payons en moyenne 80 % de nos médicaments. Je me suis récemment trouvé dans une situation extrêmement délicate : ma femme a été soignée d’un cancer du sein, et j’ai dû trouver en urgence 130 000 yuans pour la faire admettre à l’hôpital ! Je n’avais d’autre solution que de me tourner vers ma famille et mes amis. L’assurance de son ancien employeur n’a remboursé qu’une infime partie…

Il y a aussi ces mille et une choses qui alimentent le quotidien de chacun d’entre nous et qui nous sont interdites, faute de moyens : aller au cinéma – une place coûte 60 yuans – faire des courses, visiter la Cité interdite… notre pouvoir d’achat est strictement réduit aux besoins les plus simples. Le soir, dans le silence de notre chambre nous évoquons l’avenir avec ma femme. Et nous prions le ciel de ne pas tomber malades…

Texte: Diane Michaud

Partager et découvrir :

• 
 
• 
 
• 
 
• 

18 août 2010 Publié Actualité | Lien permanent | Alerter

Portrete chinezeşti 1/8

Traducere din limba franceză de Maria Bălaşa

Portrete chinezeşti ( 1/8) / Preluare de pe blogul Un oeil sur la Chine/ Gilles Sabrié

16 august 2010

Profit de acest sfârşit de vară şi pun la dispoziţie blogul meu pentru lucrările a două femei talentate, fotografa Anaïs Martane şi ziarista Diane Droin- Michaud. În vara anului 2007 au străbătut China pentru a întâlni chinezi, care ne vorbesc despre viaţa, ambiţiile, greutăţile lor… Blesteme de neam ori destine de excepţie, mizerie sau opulenţă, banalitatea cotidianului ori frământări ale Istoriei, dar totdeauna acel incredibil optimism, ce constituie un adevărat cel mai mic numitor comun al poporului chinez.

Vă propun până la începutul lui septembrie 8 portrete, selectate dintre cele 38 câte numără cartea „ Portrete chinezeşti”

Zhao Wei/ Djao Vei, agent imobiliar aflat sub tensiune

Să- ţi pui întrebări, să faci introspecţie, să ai stări sufleteşti înseamnă un lux pe care eu nu mi- l pot oferi. Chiar n- am timp pentru aşa ceva. Lucrez douăsprezece ore pe zi într- o agenţie imobiliară la Pekin, şase zile din şapte. Înainte de a sta să visez am nevoie să mănânc. Dar e sigur că dacă mi s- ar întâmpla să- mi pun întrebări, procesul- verbal de constatare n- ar fi strălucit: exercit o meserie care mă plictiseşte, de o monotonie apăsătoare, nu am o prietenă, am destul de puţini amici, dar oare am de ales? Trezit la 7.30, înghit micul dejun şi alerg la şedinţa de la ora 8.30. Dimineaţa este după aceea consacrată vizitei de apartamente împreună cu clienţii. Între vizite, trebuie să rezolv hârţogăria administrativă, tot mai multă, îngrămădită pe biroul meu. Zilnic trebuie rezolvate atât de multe lucruri! O oră de pauză pentru prânz şi ritualul se reia după- amiaza, până la 8.30, totul întretăiat de zeci de telefoane. Dacă reuşesc să vând un apartament pe lună e deja foarte bine. La 2- 3 milioane de yuani, eu câştig 0,1% din vânzare. Salariul meu fix e la nivelul a 1200 de yuani ( 120 euro) pe lună, dar în general ajung la în jur de 4500 de yuani. Nu vând decât apartamente vechi, la mâna a doua. Fără siheyuan, faimoasele case tradiţionale numite şi „ curţi pătrate”  după care sunt înnebuniţi expatriaţii şi chinezii bogaţi. Pe acestea cel mai adesea, e greu să le găseşti, iar titlurile lor de proprietate sunt foarte incerte. Mă străduiesc să găsesc mai degrabă locuri încântătoare, cu un potenţial puternic şi, mai ales, bine amplasate. Piaţa e enormă şi e de lucru pentru toată lumea. Trebuie să ştii să pândeşti şi să ai spirit de prădător…

Primul meu gând, dimineaţa, este să- mi ating obiectivele. În cinci ani, mi- ar plăcea să- mi pot cumpăra maşină şi sper să ajung să am un salariu de 25.000 de yuani pe lună. Peste zece ani, la treizeci şi cinci de ani, dacă toate merg bine, mă voi căsători şi voi avea un copil. Poate atunci, în acel moment, voi putea să mă gândesc şi la altceva, la cinematografie ori, de ce nu, să- mi construiesc o afacere pe cont propriu. Şi, în sfârşit, să mă gândesc la sensul vieţii! Pentru moment, nu e în program. Trăiesc singur şi trebuie să- mi ajut părinţii, care stau tot în satul nostru din Henan. Tata este funcţionar la stat. E administrator de case de oaspeţi. Iar mama e profesoară de matematică la un liceu. Sunt conştient că am o enormă responsabilitate faţă de ei. Copil unic fiind, cunosc preţul devotamentului lor şi am fost totdeauna în relaţii foarte bune. Acum este rândul meu să mă ocup de ei. Banii mei sunt şi ai lor. Provenit dintr- o familie tradiţională, am datoria să fiu un bun fiu. E pentru mine o chestiune de onoare.

În munca mea, suport o presiune de nedescris. Sufăr în tăcere aşteptând zile mai bune. Sunt momente în care mă simt total dezorientat.  E cam ca la fotbal: sunt multe lucruri pe care nu le poţi controla. Şi  foarte multe frustrări, lucruri neaşteptate … Când tensiunea e foarte puternică, mă întorc acasă, fac un duş, îmi schimb hainele şi o şterg într- un bar să beau o bere. Încerc să fac exerciţii fizice de musculatură, o dată pe săptămână, un mod de a elimina toxinele. Ies puţin, din lipsă de timp. Iar dragostea încă nu şi- a găsit un loc în viaţa mea. Dar cine ar vrea să se mărite cu o fantomă?

Diane Michaud a colaborat la „ Le Journal du Dimanche” / Ziarul de duminică, „ Le Figaro” , „ Le Parisien” / Parizianul şi revista „ Elle” / Ea. Jurnalistă independentă, a trăit timp de 10 ani la Hong Kong, iar acum s- a stabilit la New- Delhi.

Anaïs Martane este fotografă, stabilită la Pekin din 2001. După ce a lucrat pentru „ Traffic d’Images” / Trafic de imagini a făcut portrete în principal pentru „ Time Magazine”/ Revista magazin Timp şi are colaborări în mass- media franceză la „ Libération” / Eliberarea , „ Le Monde” / Lumea, „ Elle” / Ea şi Telerama. A avut expoziţii cu ocazia evenimentului Luna septembrie a fotografiei la Nisa, „ China, te clinteşti din nemişcare?” la Casa Chinei „ Poveste evreiască la Shanghai … ” la galeriile Pekin Fine Arts şi IFA Shanghai.

Anaïs lucrează de ani de zile la coproducţia unor filme chinezeşti precum „ O tinereţe chineză” şi „ Noapte de beţie de primăvară” .

16 août 2010

Portraits Chinois (1/8)

Je profite de cette fin d’été pour ouvrir ce blog au travail de deux femmes de talents, la photographe Anais Martane et la journaliste Diane Droin-Michaud. Pendant l’année 2007, elles ont parcouru la Chine à la rencontre de chinois. Ils nous parlent de leur vie, de leurs ambitions, de leurs difficultés…  Malédictions natales ou destins exceptionnels, misère ou opulence, banalité du quotidien ou tourments de l’Histoire, mais toujours cette incroyable optimisme, un plus petit dénominateur commun du peuple chinois.

Je vous propose jusque début septembre 8 portraits, sélectionnés parmi les 38 que compte le livre « Portraits Chinois » (Editions Snoeck Ducaju Et Zoon)

Zhao Wei, agent immobilier sous pression

Se poser des questions, faire de l’introspection, avoir des états d’âme, c’est un luxe que je ne peux pas m’offrir. Je n’ai vraiment pas le temps. Je travaille douze heures par jour dans une agence immobilière de Pékin, six jours sur sept. Avant de rêver, j’ai besoin de manger. Mais c’est sûr que s’il m’arrivait de m’interroger, le constat ne serait pas brillant : j’exerce un métier qui m’ennuie, d’une monotonie pesante, je n’ai pas de petite amie, assez peu d’amis, mais ai-je vraiment le choix ? Levé à 7 h 30, j’avale un petit-déjeuner et je cours à ma réunion de 8 h 30. La matinée est ensuite consacrée à la visite d’appartements avec mes clients. Entre les visites, je dois traiter la paperasse administrative qui s’amoncelle de plus en plus sur mon bureau. Il y a tellement de choses à régler chaque jour. Une heure de pause déjeuner et je déroule le même rituel l’après-midi, jusqu’à 20 h 30, le tout entrecoupé de dizaines de coups de téléphone. Si j’arrive à vendre un appartement par mois, c’est déjà très bien. Sur 2 à 3 millions de yuans, je touche environ 0,1 % de la vente. Mon salaire fixe est de l’ordre de 1 200 yuans (120 euros) par mois, mais je tourne plus généralement autour de 4 500 yuans. Je ne vends que des appartements anciens, de seconde main. Pas des si he yuan, les fameuses maisons traditionnelles appelées les « cours carrées » dont raffolent les expatriés et les Chinois fortunés. Le plus souvent, elles sont trop difficiles à dénicher et leurs titres de propriété sont très incertains. Je m’attache plutôt à trouver des endroits charmants, au fort potentiel et, surtout, bien situés. Le marché est énorme et il y a du travail pour tout le monde. Il faut savoir rester aux aguets et avoir l’esprit prédateur…

Ma première pensée, le matin, c’est d’atteindre mes objectifs. Dans cinq ans, j’aimerais pouvoir acheter une voiture et j’espère décrocher un salaire de 25 000 yuans par mois. Dans dix ans, à trente-cinq ans, si tout va bien, je me marierai et j’aurai un enfant. Alors, peut-être, à ce moment-là, pourrai-je m’intéresser à autre chose, au cinéma ou, pourquoi pas, monter une petite affaire à mon compte. Et penser enfin au sens de la vie !Pour l’heure, ce n’est pas au programme. Je vis seul et je dois aider mes parents, toujours installés dans notre village du Henan. Mon père est fonctionnaire au gouvernement. Il est chargé de gérer des maisons d’hôtes. Quant à ma mère, elle est professeur de maths dans un lycée. J’ai conscience d’avoir une énorme responsabilité vis-à-vis d’eux. Enfant unique, je connais le prix de leur dévouement et nous avons toujours entretenu de belles relations. Aujourd’hui, c’est à mon tour de m’occuper d’eux. Mon argent, c’est aussi le leur. Issu d’une famille traditionnelle, j’ai le devoir d’être un bon fils. J’en fais une question d’honneur.

Dans mon boulot, je subis une pression inouïe. Je ronge mon frein, parfois, en attendant des jours meilleurs. Il y a des moments où je me sens totalement désemparé. C’est un peu comme au foot : il y a beaucoup de choses que l’on ne peut pas contrôler. Une somme de frustrations, de surprises, aussi… Quand la pression est trop forte, je rentre chez moi, je prends une douche, je me change et je file dans un bar pour boire une bière. J’essaye de faire de la musculation, une fois par semaine, une manière d’éliminer les toxines. Je sors peu, faute de temps. Et l’amour, dans ma vie, n’a pas encore trouvé sa place. Mais qui voudrait épouser un fantôme?

Diane Michaud a collaboré avec le Journal du Dimanche, le Figaro, le Parisien et le magazine ELLE. Journaliste indépendante elle a vécu à Hong Kong pendant 10 ans avec sa famille, et est maintenant installée à New-Delhi.

Anaïs Martane est photographe établie à Pékin depuis 2001. Après avoir travaillé avec l’agence “Traffic d’Images”, elle fait des portraits principalement pour Time Magazine et collabore avec quelques médias français comme Libération, Le Monde, ELLE et Télérama. Ses expositions ont eu lieu à l’occasion du Septembre de la Photo à Nice “Chine, tu bouges?”, à la Maison de la Chine “A Shanghai, une histoire juive…”, dans les galeries Pékin Fine Arts et IFA Shanghai.
Anaïs travaille depuis des années à la coproduction de certains films chinois comme “Une Jeunesse Chinoise” et “Nuit d’Ivresse Printanière”

Partager et découvrir :

• 
 
• 
 
• 
 
• 

16 août 2010 Publié Actualité | Lien permanent | Alerter

Gingis han, erou chinez

21 juillet 2010

Gengis Khan, héros chinois.

Au cœur du désert d’Ordos en Mongolie Intérieur, un long escalier bordé de bannières colorées mènent aux trois coupoles, qui forment le Mausolée de Gengis Khan. Un lieu sacré pour les Mongols de Chine même si on n’y trouve pas l’ombre d’un os du conquérant des steppes. Les trois cercueils qu’il abrite sont vides.

Le caractère sacré du lieu nous est rappelé par des cerbères mongols qui font office de gardiens… Interdit de photographier. Mais qu’y a-t-il à ne pas photographier ? Des murs couverts de dragons dorés, symboles chinois par excellence mais certainement pas mongols, de la dorure en veux-tu en voila. quelques répliques d’ustensiles et bijoux, une statue de marbre blanc, des fresques fleurant la peinture fraiche..et, bien sur, ces cercueils vides.

 Aucun recueillement chez les touristes Hans de passage. Le sacré est loin. A gauche du mausolée, un autel (sacrificiel ?) copie réduite de l’Autel du Ciel de Tian Tan à Pékin ; une construction d’inspiration Ming, ici anachronique et sans rapport avec le grand Kahn.  

Tout cela laisse perplexe.

Une inscription bilingue à l’entrée du mausolée, peut-être une clé : On peut lire en anglais «Gengis Khan est considéré par le monde entier comme un grand stratège et homme d’Etat », Dans la version chinoise cela donne : « Dans l’histoire du peuple chinois, Gengis Khan est considéré comme un grand stratège et homme d’Etat ». Gengis Khan héros chinois ! Ultime revanche des vaincus sur le vainqueur peut-être,  mais surtout excellent véhicule de la notion de Chine pluriethnique. Pour cette Chine-là, il faut des héros nationaux issus des minorités. Peu importe si à Hangzhou on célèbre le Général Yue Fei, héros de la lutte contre les Mongols. Le Mausolée, récupéré. Gengis Khan sinisé.

Cette récupération, n’est pas seulement historique mais aussi commerciale. Jusqu’en 2004, date de la rénovation du site, le mausolée était géré par le clan Mongol qui avait la responsabilité historique de préserver les reliques du grand Khan. A cette date un homme d’affaire Han a repris le site pour en faire une attraction touristique de plus grande envergure.

La perspective qui mène au Mausolée est prolongée. De nouvelles statues géantes sont érigées, et au bout de la perspective on construit la « plus grande yourte du monde » (en béton). Elle abrite une gigantesque salle de restaurant-spectacle pouvant accommoder des bus entiers de touristes. Et les mongols ? Il faudrait un nouveau Gengis Khan pour jeter les marchands hors du Temple. Il ne leur reste plus qu’à danser.

Dans la plus grande yourte du monde.

Partager et découvrir :

• 
 
• 
 
• 
 
• 

21 juillet 2010 Publié Actualité | Lien permanent | Alerter

China ar putea deveni prima economie mondială în... 2027

Eveniment - Maria Cora
(citeste alte articole de acelasi autor »)

"Asahi Shimbun" crede că şi Coreea de Sud va depăşi economic Japonia, până în 2031    
  
Ritmul  fulminant  al creşterii economice în China, materializat prin consacrarea, zilele trecute, a acestei ţări - în mod oficial - drept a doua mare putere economică a lumii, după SUA şi devansând Japonia, îi determină pe  mulţi analişti  economici de la instituţii  internaţionale de prestigiu să  caute explicaţii detaliate  ale unor asemenea evoluţii şi să  facă prognoze privind  noi posibile modificări ale ierarhiei economice atât la nivelul zonei asiatice, cât şi la nivel mondial. Statisticile Fondului Monetar Internaţional precizează că Produsul Intern Brut (PIB) al Statelor Unite este încă  departe  de a fi ajuns din urmă  de China sau de vreo altă economie. El va ajunge anul acesta la 15.000 miliarde de dolari, practic de trei ori mai mare decât  cel al Chinei sau al Japoniei. Dar, reaminteşte Jim O'Neill, economist şef  la  Goldman Sachs, China avea în 2005 un PIB de  doar 2.300 miliarde de dolari, şi iată unde este astăzi. Având în vedere  ritmul în care acesta a crescut până în 2010, spune corespondentul la Tokio al cotidianului "Les Echos", China  ar putea depăşi  Statele Unite şi deveni prima putere economică a lumii cândva  spre 2027.  Presa chineză este ceva mai rezervată, mai puţin optimistă, dată fiind situaţia dramatică din nord-vestul ţării, devastat de ploile torenţiale . "China Daily" minimiza chiar, luni,  performanţele din perioada aprilie-iunie a.c  ce au consacrat China drept a doua mare putere economică mondială şi a chemat la reţinere, la evitarea manifestărilor de euforie.  A fost dat totuşi publicităţii un sondaj  de opinie potrivit căruia majoritatea cetăţenilor sunt  preocupaţi  serios de rivalitatea economică  cu Statele Unite.  Aproape 57 la sută din cei chestionaţi  au anticipat pentru ceva mai târziu sprintul final în vederea depăşirii  economiei americane, undeva spre 2050. Un alt sondaj, realizat în Japonia, arată că 45 la sută din intervievaţi au împărtăşit această previziune. Există însă o divergenţă de opinii privind rolul Japoniei în următorii 40 de ani: 25 la sută dintre japonezii chestionaţi cred că influenţa  ţării lor se va diminua odată cu scăderea forţei sale economice, 16 la sută cred că Japonia îşi va menţine intactă influenţa economică în zona asiatică şi doar 10 la sută cred că ţara lor îşi va păstra poziţia de a treia putere economică în lume. 

Tigrii asiatici vin din urmă în mare forţă

Potrivit unui studiu realizat de  IHS Global Insight, unul din centrele cele mai mari  de analize şi prognoze financiare şi  de piaţă din lume (cu sediul în SUA), Produsul Intern Brut per locuitor în Coreea de Sud ar urma să-l depăşească pe cel din Japonia  către anul 2031. Interesant că ziarul japonez "Asahi Shimbun" a publicat această informaţie exact în ziua în care se anunţa oficial detronarea Japoniei de pe poziţia de a doua mare putere economică din lume, în favoarea Chinei. Deşi pentru moment această perspectivă  sud-coreeană nu este însoţită de publicitate, "ea este  foarte semnificativă", remarcă Lee Jipyong, economist şef la Institutul de cercetări economice al companiei LG. "Asahi Shimbun" subliniază că deşi PIB per locuitor în Coreea de Sud este de două ori mai mic decât cel al Japoniei, el va ajunge în 2031 la peste 72. 432 dolari, faţă de 71.788 în Japonia. Studiul mai sus  amintit  emite o prognoză şi mai îndrăzneaţă: în 2040, PIB per locuitor în Coreea de Sud ar urma să ajungă la 109.617 dolari, faţă de 88.575 dolari în Japonia. Pentru a elabora aceste prognoze,  a precizat Lee Jipyong de la LP, IHS Global Insight a avut în vedere exporturile, consumul, investiţiile, economiile, productivitatea, progresul tehnologic, rata  creşterii economice şi tendinţele demografice din ţările amintite.

 

Une réplique du village de Salvador Dali en Chine

Un promoteur immobilier chinois a décidé de construire une réplique  du village espagnol où vivait Salvador Dali à Xiamen Bay, une ville chinoise qui fait face à Taïwan. The Guardianrapporte que des architectes chinois ont visité Cadaqués en juin. Ils ont pris des mesures, photographié des bâtiments et se sont demandé si les pompes à incendies chinoises pourront circuler dans les étroites ruelles de Cadaqués.

Des sources à la China Merchant Zhangzhou interrogées par The Guardian affirment que la compagnie a trouvé un emplacement géographique similaire au petit village de pêcheurs catalans à Xiamen Bay.
Plus de 50 hectares de terrain vont être utilisés pour construire la réplique de Cadaqués. La nouvelle ville aura la capacité d'accueillir plus de 15.000 vacanciers chinois désirant voir la Costa Brava sans avoir à faire un long voyage.
The Guardian souligne que la version chinoise n'aura pas l'étincelante Méditérannée, les rafales du vent fou qu'est la Tramontane ou les méduses de Cadaquès. Mais les promoteurs ont assuré qu'ils feront tout pour avoir la meilleure réplique possible. Hu Zheng, un des promoteur, a dit à ce propos au journal espagnol Vanguardia:

« Nous allons recréer ce qui fait l'originalité du village de pêcheurs et reproduire les principales caractéristiques de l'architecture dans un espace qui a le même littoral.»

Les promoteurs chinois ne se limiteront pas à recréer le village de Salvador Dali. Ils ont pris des libertés avec l'original en ajoutant une île artificielle.
En hommage au célèbre peintre, les Chinois compte mettre l'art au cœur des activités de la nouvelle ville avec des espaces réservés aux galeries et la possibilité pour des artistes espagnols de faire des vernissages.
Le maire de Cadaquès, Joan Borrell, a fait part de sa satisfaction de voir son village acquérir une renommée mondiale.

«Nous aimons cette idée et la manière dont les Chinois nous traitent. Nous sommes un petit village mais nous sommes bien connus. S'ils veulent nous imiter, c'est que nous avons quelque chose d'original.»

Le maire espère que cette réplique permettra de drainer des touristes chinois vers l'original.

«Comme avec une oeuvre d'art, voir la copie incite à vouloir admirer l'original.» 

Surpriza din mormântul Ceauşeştilor

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ieri-cu-vedere-spre-azi/articol/surpriza-din-mormintul-ceausestilor

Interviu

Grete Tartler: „Poezia nu se află sub controlul nostru şi ne vizitează mai ales în momente de nelinişte”

joi, 23:52Autor: Stelian Turlea

Vezi galeria fotoGrete Tartler: „Poezia nu se află sub controlul nostru şi ne vizitează maiales în momente de nelinişte”

Grete Tartler este scriitoare, traducătoare, orientalistă, diplomată (a fost ataşat cultural şi secretar I la Viena, ambasador la Copenhaga şi Rejkjavik, ministru plenipotenţiar la Atena). Din 1978 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. În prezent, e profesor asociat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative SNSPA din Bucureşti şi cercetătoare/colaboratoare la Centrul de Excelenţă "Paul Celan" al Universităţii din Bucureşti. A publicat nouă volume de poezie, cinci de eseuri, numeroase traduceri.

- Doamnă Grete Tartler: muzician, arabist, redactor la revistele "Orient" şi "Neue Literatur", diplomat, acum sunteţi profesor de "Identitate europeană" la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative - şi în toţi aceşti ani aţi rămas scriitoare, publicând volume de versuri, eseuri, traduceri. Se împacă greu atâtea meserii?
- Într-o viaţă de om e normal să trăieşti experienţe diferite; în cazul meu, m-au interesat mai multe lucruri, dar ele s-au armonizat de la sine. Evident,constanta a fost literatura - restul, etape mai scurte sau mai lungi, care şi-au lăsat urmele şi reapar la suprafaţă când e nevoie de accentul lor. Dar muzica şi literatura provin, cum ştim, din acelaşi izvor, iar traducerile şi diplomaţia au acelaşi rol, de a face legătura între lumi diferite (ca şi interpretarea muzicală, de altfel); nu pot spune că am preocupări despărţite între ele de vreo prăpastie; toate se află într-un acord. În orice caz, nu am trăit haotic, nici nu mă consider o persoană enciclopedică - doar că am izbutit să împletesc mai multe specializări.

- Aţi declarat că după 1992 aţi fost fascinată de diplomaţie, în care v-aţi angajat cu toată seriozitatea, pentru că diplomatul are la îndemână uneltele echilibrului între politică şi cultură. Sunteţi satisfăcută de ce aţi reuşit?
- E de ajuns să mă gândesc, acum, când pot să iau fără restricţii avionul spre oricare colţ al lumii, că a fost şi strădania mea ca să putem adera la Uniunea Europeană, că a fost şi munca mea dacă am semnat tratate şi acorduri esenţiale, că am reuşit să pun în mişcare un centru cultural când România nu avea încă aşa ceva (şi când nu exista deloc buget şi lucram numai eu singură, fără nici un fel de ajutor, decât cel benevol al soţului meu), că am ajutat la crearea unui profil cultural puternic în momente deosebite (de exemplu, în perioada Olimpiadei din Grecia) sau că am stimulat publicarea de antologii în traducere, organizarea de concerte, spectacole, conferinţe, tot ce putea să atragă atenţia simpatetetică asupra acestui spaţiu cultural - într-o perioadă în care internetul nu lămurea, ca acum, orice detaliu. Aşa au fost timpurile, nimic n-a fost simplu, dar mă bucur că am trăit în acel vârtej. A fost perioada în care m-am simţit şi chiar am fost utilă, mi-am făcut prieteni, am învăţat să cunosc oamenii (sper că şi să mă cunosc pe mine).

- De multă vreme nu v-a mai apărut un volum de versuri. Aţi abandonat această direcţie? Pregătiţi surprize? În schimb, aţi publicat în această perioadă minunate versuri pentru copii, foarte apreciate. Cum vedeţi literatura pentru copii, pe care foarte mulţi o ignoră într-atâta, încât n-o mai socotesc nici măcar o Cenuşăreasă?
- Nu, cum să renunţ la poezie? Dar poezia, care nu se află sub controlul nostru, ne vizitează mai ales în momente de întrebări, de nelinişte. Am citit de curând un studiu al unui neuropsiholog şi poet englez (John Haldane) despre faptul că poezia activează aceleaşi părţi ale creierului care sunt tulburate când un copil e despărţit de mama sa. Ea stă în emoţia unui puternic sentiment de separare, de dor. Atunci poţi scrie lucrurile care surprind acel fior - dar mai târziu, judecata decide dacă rămân ca atare. Întotdeauna mi-am publicat poeziile la mult timp după ce au fost scrise, aşa că voi publica într-o zi şi ce am scris în ultimii ani. Dar între timp mi-a devenit limpede că tristeţile unui om care a trecut prin viaţă nu au aceeaşi rezonanţă ca melancoliile unui tânăr. Khalil Gibran are un vers despre ploaia ce cade cu alt sens pe muguri decât pe frunze îngălbenite. Totuşi, zic eu, dacă e să dezvoltăm metafora: o frunză galbenă străluceşte, încă, la soare, are chiar personalitate, contur, altfel decât masa amorfă a frunzişului văratec. Cum întotdeauna mi-am dorit să scriu lucruri vesele, înviorătoare, m-am îndreptat spre copii, cărora le poţi spune glume, luându-i în acelaşi timp în serios. Gluma e o formă permisă pentru a ne scoate din suflet o durere, e o oază unde jocurile de cuvinte, umorul, fantezia, dar şi înţelepciunea se îmbină, aducând împrospătare. Cândva am scris primele cărţi pentru copii stimulată de jocurile în propria familie, acum scriu şi pentru copiii ascunşi în noi, cei obligaţi să "creştem" (mi-a plăcut mult că în limba greacă nu există deloc verbul "a îmbătrâni", ci doar "a creşte", "a te face mare"). Modelul meu rămâne Mozart, care la suprafaţă pare voios, simplu şi strălucitor, dar care ascunde straturi nesfârşite în profunzime. Cred, de altfel, că în această epocă a grabei, a internetului şi răsfoirilor, copiii rămân cei mai serioşi cititori, mai ales dacă-i considerăm egalii noştri, minţi strălucite. Cât despre cei care ignoră literatura pentru copii, ori n-au dat încă peste astfel de literatură bună, ori nu mai sunt ei înşişi deloc copii.

- După Conservator aţi absolvit şi Facultatea deLimbi Orientale, aţi făcut un doctorat în filozofie islamică. Ne explicaţi această pasiune?
- Aceeaşi nevoie acută de echilibru, de armonie: muzica mi-a oferit-o până la un punct, dar firea mea activă, raţională, avea nevoie pentru a se întregi de misterul, lenea, fantezia Orientului. Nu te poţi integra cu adevărat în această lume fără a avea acces la o limbă orientală, am studiat deci araba (mult mai puţin greaca veche, persana şi ebraica) şi astfel pot spune că am descoperit o cultură care atârnă greu în balanţa zilelor noastre. Pe de altă parte, reflectând asupra filozofiei arabe, m-am trezit înarmată şi pentru problemele contemporane, care pornesc de multe ori de la neînţelegerea celor diferiţi de noi. Datorită studiului şi traducerilor din filozofia islamică am apucat pe cărări teologice pe care nu le-aş fi descoperit niciodată; nu în ultimul rând, m-am lămurit asupra identităţii europene (şi, implicit, a celei româneşti).

- Într-o serie de eseuri publicate în urmă cu câţiva ani, susţineaţi că naţiunile europene s-au pus în cea mai bună lumină prin propria cultură, investind pe termen lung în diplomaţia culturală. Unde ne aflăm noi, românii?
- S-a investit şi la noi în ultimii ani în diplomaţia culturală, situaţia e cu totul alta decât în urmă cu douăzeci de ani. Dar acum lucrurile curg de la sine, nu mai e nevoie de atâtea eforturi diplomatice pentru a face cunoscute valorile; a crescut o nouă generaţie, care e la fel de "acasă" oriunde în Europa ca şi în România: forţa de afirmare a acestor tineri, care nu sunt doar români, ci şi membri ai Uniunii Europene, are cu totul altă anvergură.

- O întrebare oarecum deplasată pentru un asemenea interviu: care credeţi că este influenţa globalizării asupra literaturii?
- Intrebările despre globalizare nu sunt niciodată deplasate, fiindcă, nu-i aşa - aici aş cita unul dintre jocurile de cuvinte care-mi demonstrează ataşamentul lingvistic -, gloaba priveşte totul global. Ca în orice domeniu, influenţa globalizării se simte şi în literatură: scriitorii îşi pun ştachete mai înalte, "concurând" cu colegi din întreaga lume; e bine că îşi pun ştachete înalte, dar poate nu e atât de bine că pierd din culoarea locală. E bine că pot publica la reviste literare internaţionale, dar poate nu e aşa de bine că multe dintre revistele literare româneşti sunt pe ducă. Din fericire există internetul, unde o revistă literară se menţine cu costuri mici. Se poate discuta şi despre problema didactizării - editurile româneşti încep să aibă pretenţii şi politici legate de cele din alte ţări. Universităţile încep să aibă (sau ar trebui să aibă) mai mulţi profesori de talie internaţională, copiii au la îndemână cărţi din toată lumea ...

- Dar ce credeţi că ar trebui să facă un om de cultură, un scriitor, într-o perioadă de criză cum este cea prin care trecem?
- Îmi puneţi o întrebare care lasă umbre; la vârsta mea, problemele se văd mai degrabă după filozofia dictonului To be is to do (Kant), to do is to be (Nietzsche), Do be do be do (Sinatra). Scriitorii n-au dus-o niciodată prea bine; e neplăcut că se vând cărţi mai puţine, dar până la urmă contează ca ele să ajungă la cine trebuie. Criza ţine de mersul economiei la nivel macro, aşa că un scriitor nu prea are ce să facă decât să-şi cultive grădina, la propriu şi la figurat. Cei care au curajul să intre în politică s-o facă şi să nu se lase, să încerce să dreagă lucrurile pe această cale; iar cine rămâne doar la uneltele sale să încerce să creadă că scrie pentru cititorii tuturor timpurilor. Au scris unii şi în închisoare sau în lagăre de concentrare, au scris unii în comunism, când se lua lumina, totul e să ai încredere în tine şi în vocaţia ta. Din păcate, pentru cei care nu mai sunt tineri nu prea sunt soluţii, societatea fiind "recunoscătoare" ca întotdeauna. Însă pe aceste meleaguri oamenii au trecut prin atâtea, încât au devenit înţelepţi…

Veşti din China 05

 Expo Shanghai 2010

Perioada în care va fi deschisă: 01 mai- 31 octombrie 2010 

Ceremonia de deschidere s- a desfăşurat în 30 aprilie, ora 20.00, fiind transmisă în direct în 30 de limbi printre care şi româna

Participanţi: 189 de ţări şi 57 de organizaţii internaţionale

Tema expoziţiei: 城市，让生活更美好！Un oraş mai bun, o viaţă mai bună

Număr de vizitatori estimat: 70 de milioane.

Emblema ExpoShanghai 2010:  inspirată din sinograma 世 ( lume) , care este imaginea a trei persoane ce se ţin de mână şi face evidentă trimitere la famila închegată, fericită ; simbolizează totodată familia umană alcătuită din „ tu, eu el/ ea”

Mascota expoziţiei: 海宝Haibao

Imaginea mascotei se centrează pe sinograma 人ren ( om). Este pentru prima dată când sinograma este utilizată pentru a fi mascotă a unui eveniment internaţional. Părul: asemenea unui val în mişcare, arată că: e animat; personalitatea sa şi în acelaşi timp locul său de origine.  Faţa : o expresie în mişcare, prietenoasă şi inspirând încredere. Ochii: mari şi rotunzi, plini de speranţă în ce priveşte viitorul oraşului. Culoarea albastru: o culoare a toleranţei şi imaginaţiei, simbolizând o Chină încrezătoare în dezvoltarea şi potenţialul său. Corpul: rotund, plăcut, amuzant, dovada potrivită a vieţii în armonie. Pumnul: degetul îndreptat spre în sus e un simbol al urării de bun- venit pentru prietenii din întreaga lume. Picioarele mari: picioarele bine aşezate pe pământ se transformă într- un puternic sprijin pentru braţele ce se deschid cu căldură.  Alcătuirea sinogramei 人 „ ren” , care indică sprijinul reciproc, dezvăluie ideea că viaţa bună e creată de noi toţi împreună, respectiv că oraşul nu va însemna o viaţă mai bună fără ca „ toată lumea” să se susţină reciproc, iar omul şi natura, omul şi societatea, omul cu alt om, să se înţeleagă bine. Organizatorii şi- au exprimat convingerea că sinograma人„ ren” va deveni simbolul norocos şi emblema culturală a Expo2010 Shanghai. Originea numelui mascotei: 海宝Haibao înseamnă „ comoara din cele patru colţuri ale lumii” ( ad- litteram: 宝bao"comoară/ 海hai"ocean/ mare)  . Această denumire poate fi citită clar de oricine, are legătură cu culoarea sa şi totodată se conformează principiului folcloric chinez de a folosi apelative benefice. Aşadar, numele HAIBAO al mascotei, prin semnificaţia sa pozitivă se află într- o strânsă relaţie cu imaginea mascotei.

HAIBAO este ambasadorul de imagine al Expo2010 Shanghai. El este cel care îi întâmpină pe prietenii din întreaga lume prin braţele sale deschise şi zâmbetul său ce inspiră încredere. Modul de manifestare a temei mascotei: Oraşul a evoluat  de la stadiul de aglomerări primitive ale omenirii, s- a dezvoltat constant şi în final a devenit un sistem organic. Iar umanitatea este celula cea mai activă şi creativă a acestui sistem organic. Viaţa umană interacţionează strâns cu forma şi dezvoltarea oraşului. Pe măsură ce evoluţia se accelerează, interacţiunea între sistemul organic al oraşului şi marea biosferă a Terrei este tot mai profundă şi extinsă. Umanitatea, oraşul şi Terra, aceste trei sisteme sunt în relaţii de strânsă legătură, iar aceste relaţii continuă să existe în cursul dezvoltării oraşului. Ele se vor integra şi mai mult în continuare pentru a alcătui în viitor un tot inseparabil. Umanitatea nu constituie doar o celulă oraşului, ea este în acelaşi timp sufletul acestuia—umanitatea conferă oraşului cultură, personalitate şi creativitate. Pe măsura accelerării evoluţiei oraşului, tot mai multe persoane devin „ citadine” . Populaţia oraşului creşte şi se diversifică zilnic, în timp ce viaţa oamenilor care locuiesc în afara oraşului este şi ea în mod inevitabil influenţată de procesul urbanizării.  Oraşul trebuie să creeze condiţii pentru existenţa umană şi să devină pepiniera inovaţiilor şi creaţiilor umane. Structura şi reţeaua internă a diverselor oraşe au nişte caracteristici comune, dar şi caracteristici specifice. Cunoaşterea funcţionării şi legii dezvoltării sistemului urban, stabilirea unei structuri şi unei reţele urbane ambele sănătoase şi durabile, sunt condiţiile prealabile ca un oraş să fie locuibil şi să aibă o activitate de durată. Iar acest lucru depinde de cunoaşterea omenirii în ce priveşte caracterul său sistematic, a legii dezvoltării precum şi a acţiunilor raţionale în viaţa cotidiană, a construcţiei, exploatării şi administrării oraşului.

Omenirea rămâne nucleul progresului dezvoltării urbane şi subiectul cel mai creativ îm procesul urbanizării. Omenirea este nu doar creatorul unei vieţi fericite, dar şi experimentatorul acestei vieţi. Concepţia mascotei Haibao a Expoziţiei Universale de la Shanghai porneşte de la interpretarea temei: alegerea fără precedent istoric a sinogramei „ Ren” ca punct inovator. În plus, culoarea mascotei exprimă elementele Pământului, visul, maream viitorul tehnologic şi ştiinţific etc. şi corespunde temei întregii Expoziţii universale de la Shanghai: „ Un oraş mai bun, o viaţă mai bună” .

Structura întregii imagini a mascotei este concisă şi exactă, făcând- o uşor de memorat şi difuzat. Deşi Haibao est mascota unică a expoziţiei, ea poate lua diverse înfăţişări în funcţie de acţiunile pe care le face şi îşi poate schimba veşmintele.

Apa este sursa vieţii. Forma prinsipală a mascotei este apa, iar culoarea albastru marin, exprimând noua poziţie chineză de a se contopi cu întreaga lume, de a îmbrăţişa întreaga lume.

Haibai indică visul umanităţii de fuzionare a culturilor plurivalente în oraş, imnul umanităţii închinat prosperităţii economice şi construcţiei unei dezvoltări durabile a mediului înconjurător, aşteptările în ce priveşte inovaţia tehnologică şi posibilităţile infinite ale dezvoltării oraşului, speranţa de remodelare a comunităţilor urbane şi totodată năzuinţa din inima omului în ce priveşte prosperitatea comună a oraşului şi satului. Haibao înseamnă aspiraţia spre o viaţă de intensă culoare şi diversitate, dorinţa ca omul să devină o „ fiinţă verde” şi invitaţia călduroasă a oraşului Shanghai- China pentru prietenii din toate colţurile lumii.

Începutul vizitei virtuale în expoziţie poate fi această panoramă ( am ales prezentarea în engleză, dar există şi în alte limbi intrenaţionale) :

http://en.expo.cn/indexn.html

Chinezii au inventat autobuzul pe sub care pot circula maşini

http://www.realitatea.net/chinezii-au-inventat-autobuzul-pe-sub-care-pot-circula-masini_726426.html

Omul nostru din Shanghai/ Adevarul.ro

http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/Omul-Shanghai-Romania-pierde-China_0_307169845.html