Este demn de citit Comunicatul de la Shanghai cu care se încheie această nemaiîntâlnită manifestare expoziţională internaţională:
duminică, 31 octombrie 2010
Expo Shanghai la final
Astăzi, 31 octombrie, Expo Shanghai îşi închide porţile. A fost vizitată de un număr record de persoane: 73 de milioane, faţă de 70 de milioane estimat iniţial, care depăşeşte de departe numărul de vizitatori la celelalte expoziţii mondiale. Prin grija organizatorilor expoziţia va continua să existe într- un spaţiu mai restrâns amenajat special într- una dintre zonele actuale ale expoziţiei şi cu un program deja stabilit pentru perioada următoare şi schiţat pentru o perioadă mai lungă.
vineri, 29 octombrie 2010
sâmbătă, 16 octombrie 2010
joi, 14 octombrie 2010
UE:A fost aprobata legea care asigura dreptul la traducere si interpretare in procedurile penale
A fost aprobata legea care asigura dreptul la traducere si interpretare in procedurile penale
Legea garanteaza dreptul persoanelor suspectate de a obtine servicii de interpretare in cursul procedurilor penale, inclusiv atunci cand beneficiaza de consiliere juridica, in propria lor limba si in fata oricarei instante din UE. Aceasta reprezinta o prima masura mult asteptata de asigurare a dreptului la un proces echitabil pentru toti cetatenii, pe intreg teritoriul UE.
Legea este prima dintr-o serie de masuri privind dreptul la un proces echitabil, care vizeaza stabilirea unor standarde comune la nivelul UE in ceea ce priveste cauzele penale. Statele membre ale UE dispun acum de trei ani pentru a transpune masura in legislatia lor nationala.
Este un moment istoric, care marcheaza aprobarea primei legi privind dreptul cetatenilor la un proces echitabil. Pentru Comisia Europeana, aceasta reprezinta un prim pas important in vederea corectarii dezechilibrelor existente in Europa intre drepturile acuzarii si drepturile apararii, prin ...
Vezi tot articolul la adresa
www.e-juridic.ro/articole/a-fost-aprobata-legea-care-asigura-dreptul-la-traducere-si-interpretare-in-procedurile-penale--5503.html
( preluat de pe site- ul Traducători autorizaţi)
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Dr. Culianu, mare magician şi cognitivist
1. Este reconfortant să vezi cum spiritele mari nu se tem să afirme lucruri stranii, imposibil de apărat cu instrumentele gândirii logice, lucruri care le-ar putea atrage uşor etichetări de genul: obscurantism sau esoterism. Este un curaj de gândire care vine din căutarea onestă a adevărului, cu toate că există riscul de a fi de pus la colţ sau privit cu superioritate în lumea academică. Un grad de prudenţă se păstrează mai întotdeauna în opera lor, e adevărat, şi ponderea straniului este bine dozată şi ţinută sub control. Dar îndrăzneala de a afirma lucruri „anapoda” rămâne şi e nemaipomenit că se întâmplă aşa. Câteva exemple „recente”: Jung, Heidegger, Ortega y Gasset, Einstein, Eliade.
2. Este şi cazul lui Ioan Petru Culianu, istoricul religiilor care nu s-a mulţumit cu statutul de cercetător cuminte şi genial, ci a vrut mai mult, la fel cum Faust a vrut mai mult (nu întâmplător a scris „Dr. Faust, mare sodomit şi necromant”). Şi-a permis să vorbească în cărţile lui de „lumi superioare”, pe care nu le putem înţelege cu experienţa noastră tri-dimensională, despre călătorii în alte dimensiuni sau despre îndreptăţirea şi eficacitatea magiei. A îndrăznit chiar să experimenteze unele operaţiuni din tratatele de magie şi a devenit expert în cărţile de Tarot.
3. „Ciudăţenii” admirabile apar şi în cazul recenzorului gândirii lui Culianu, e vorba de H.R. Patapievici, autorul prea puţin discutatei cărţi „Ultimul Culianu”. Teoria „ultimului” pe care o propune este încărcată de mister şi irezolvabil, la fel şi ipoteza „metafizică” a morţii lui Culianu, prin apropierea extrem de periculoasă a savantului de adevărurile ultime. Alte bizarerii extrem de interesante ale lui Patapievici sunt „viziunea panoramică totală” a istoriei universale (revelaţie povestită în „Zbor în bătaia săgeţii”) sau tema „schimbării subiectului”.
4. „Ultimul Culianu” este o carte mai puţin digerabilă, e drept, dar care conţine multe lucruri „grozave”, în sensul fabulosului care o traversează de la un capăt la altul. Cartea este inegală prin ton – mi se pare o alternanţă oarecum incomodă de gândire rece, în argumente stratificate şi pedante, şi ogândire febrilă, pasionată, misterioasă şi cu rest. Nici subiectul în sine nu permitea o altă abordare (cum să pui laolaltă fractali şi definiţii matematice cu fantasme renascentiste şi extaze şamanice?). O dificultate în plus, pe lângă dificultăţile metodei universale „descoperite” de ultimul Culianu, vine din modul în care a fost compusă cartea lui HRP – retopire într-un volum unitar a multiplelor prefeţe sau postfeţe scrise în mai mult de zece ani.
5. Teoria „ultimului” pe care Patapievici o propune aici, dezvoltând o sugestie făcută de Culianu însuşi şi pe care autorul o întoarce asupra vieţii acestuia, este o ipoteză cât se poate de stranie. Nu este doar o metaforă, sau e mai mult de-atât. Este o încercare îndrăzneaţă de a înţelege şi numi o situaţie care se petrece recurent cu gânditorii care fac un salt inexplicabil în ordinea gândirii şi ating limitele cunoaşterii. Pe scurt: unii creatori realizează în ultima parte a vieţii un salt dincolo de ei înşişi, creează ceva radical diferit de operele anterioare şi promit să ofere răspunsuri la toate lucrurile. Urmare a unei revelaţii (punctuale sau de tip interval), gânditorul intră într-ostare de trepidaţie creatoare şi se apropie nepermis de mult de lucrurile ultime.
6. Urmează inevitabil expulzarea, pentru că o instanţă supremă ne ţine departe de absolut, spune HRP, invocând şi „cenzura transcendentă” a lui Blaga. Aşa s-a întâmplat cu Nietzsche, afundat în nebunie după întâlnirea cu Zarathustra, aşa s-a întâmplat şi cu Culianu, întrerupt în plin avânt creator şi la puţin timp după momentul „revelaţiei” (descoperirea unei metode universale), printr-o crimă stupidă şi inexplicabilă. „Explicaţia metafizică” a întreruperii gândirii lui Culianu face apel la ipoteza sincronicităţii (sau concomitenţei) lui Jung: două evenimente, aparent fără legătură, dar cu o semnificaţie comună, sunt legate doar prin apariţia lor împreună în timp.
7. Cazul ultimului Nietzsche nu mi se pare chiar comparabil cu al lui Culianu. Nebunia filosofului german este în directă continuitate cu revelaţiile/înţelegerile avute în ultima parte a vieţii. Nu ar fi avut „vocea” lui Zarathustra şi delirul filosofic din ultimele cărţi dacă nu era deja cu un pas dincolo, în tărâmul să-i spunem „inconştientului”, în dezintegrarea sinelui propriu. De aici dificultatea de a păstra echilibrul între două sau mai multe fiinţe interioare. Până la nebunie mai era un singur pas sau nici atât. Nebunia lui Nietzsche este o dezintegrare interioară, anunţată prin însăşi viziunea avută, în timp ce uciderea lui Culianu are un resort „exterior”. Nimic din evoluţia gândirii lui Culianu nu anunţa stingerea, care a venit ca o coincidenţă. Abia în cazul lui Culianu, ipoteza sincronicităţii lui Jung poate fi aplicată cu sens.
8. Un singur lucru vroiam să spun despre Culianu şi cartea lui Patapievici, dar m-am împrăştiat în altele. Anume: nu ultimul Culianu mi se pare fantastic şi admirabil, cât tânărul Culianu, cel care aleargă după fantasmele din magia renascentistă şi le caută justificarea în adâncul minţii şi fiinţei noastre. Schema universală de cunoaştere în posesia căreia ar fi intrat Culianu după „momentul” revelaţiei mi se pare mai schematică şi mai săracă decât intuiţiile magico-mistice ale tânărului Culianu. Există cu siguranţă o legătură subterană, cum vede şi HRP, între jocurile divine aprinse în mintea tânărului cercetător şi jocurile mentale din teoria subtilă şi sofisticată a congnitivistului matur. Dar parcă s-a pierdut ceva pe parcurs, în ciuda achiziţiilor de cunoaştere, şi anume s-a pierdut tocmai jocul, ludicul: speranţa trecerii personale dincolo, în lumea posibilităţilor nelimitate, laolaltă cu zâmbetul de la distanţă al magicianului. Prin descoperirea metodei universale, care ar da seama de toate producţiile spirituale, totul devine prea serios, prea sec, bătut în cuiele unui adevăr excesiv formalizat.
9. Metoda universală descoperită de Culianu, potrivit căreia toate teoriile, scenariile, credinţele se dezvoltă arborescent, prin opţiuni binare pornind de la un set simplu de reguli, explică mai greu sau deloc „experienţele” prin care trec oamenii care îmbrăţişează o credinţă sau alta. Desigur, atunci când aleg un scenariu, mă şi auto-conving că lucrurile aşa stau, dar drumul până la trăirea fantasmatică, până la viziune este relativ lung. Este adevărat că varietatea luxuriantă a miturilor gnostice sau a credinţelor în lumea de dincolo, cu toate detaliile microscopice de tipul „dacă faci asta-atunci ajungi acolo” este deprimantă. Numai miile de scenarii din Oceania sunt suficiente ca să nu mai crezi în nimic. Şi atunci? Rămâne ipoteza unui spaţiu mental care îşi creează programele iluzorii-reale, precum un computer scăpat de sub control. Este opţiunea ultimului Culianu, cognitivistul.
10. Tânărul Culianu, însă, este magicianul, căutătorul frenetic de corespondenţe între realitatea ultimă şi mintea noastră. Este cel care se întreabă cum trebuie schimbat sufletul astfel încât magia să nu mai fie o superstiţie, ci o posibilitate practică. Tânărul Culianu, cel din „Iocari serio”, dar şi din „Eros şi magie în Renaştere”, a smuls magia dintre curiozităţile antropologiei, în timp ce ultimul Culianu este dezamăgit de lipsa de eficacitate a operaţiunilor magice şi admite că magia nu schimbă lumea, ci doar mintea. Ultimul Culianu este tentat să claseze magia drept o „paradigmă a trecutului”, în timp ce tânărul Culianu îi caută calea de acces, cheia secretă şi vrea să intre în pivniţa obscură unde a fost ascunsă de modernitate.
11. Una dintre ultimele ipoteze propuse de Culianu îl apropie iarăşi de tânărul magician: posibilitatea de a explora spaţiul mental nu ca pe o realitate subiectivă, ci ca pe una obiectivă, care ne-ar permite să avem acces la epoci istorice îndepărtate („strania convingere din ultimul an de viaţă”, scrie Patapievici).
12. „Culianu era interesat de ocultism deoarece spera să poată ajunge prin intermediul aprofundării lui la acel tip de raţionalitate care, dacă ar fi fost descoperit, ar fi putut să facă din magie o ştiinţă raţională”. A face din magie o ştiinţă raţională. Aici cred că este punctul nevralgic, eroarea iniţială, cea care a dus la dezamăgirile ulterioare, inevitabile.
13. Tind să cred că ştiinţa spirituală, inclusiv magia, nu se poate preda, nu poate fi încrustată în piatră, nu are reguli general valabile, nici măcar regionale. Este singura cunoaştere care nu poate fi teoretizată, este singura cunoaştere personalizată, care depinde integral de simţurile deschise ale căutătorului. Aici cunoaşterea înseamnă adulmecare şi, prin adulmecare, înaintare pe terenuri mlăştinoase, care prind forme noi în funcţie de locul în care ai ajuns, nebănuite în prealabil. Nu ţi se deschid porţi dacă înveţi şi reciţi formule magice, ci porţile trebuie să te simtă că tu însuţi iei forma cheii. Este un dans, un dialog straniu, imposibil de clarificat, între pas şi drum, între ochi şi peisaj, între suflet şi Dumnezeu. Fiinţa supremă este ascultătorul perfect, la fel cum mecanismul masiv de închidere al unui seif ascultă reglajul cifrului. Ştiinţa spirituală este înaintarea călăuzei din filmul lui Tarkovski. Nu te poţi baza pe nimic, dar nici nu trebuie să-ţi doreşti asta, trebuie să ai smerenia cuvenită, dar şi gândul la propria smerenie te poate arunca înapoi, te poate izgoni din ”zona spirituală”.
14. Indiferent cum stau lucrurile, rămâne mai important decât orice sentimentul lui Culianu, şi primul şi ultimul, că accesul la o altă dimensiune presupune un salt în necunoscut. „Dacă am fi fiinţe bidimensionale şi am trăi pe suprafaţa unei supe aflate într-o farfurie din care, cu o lingură tridimensională, un om tridimensional tocmai mănâncă, atunci stadiul nostru de cunoaştere ar consta în capacitatea de a concepe lingura, fără a avea nicio reprezentare asupra lumii din care lingura vine să intersecteze suprafaţa supei în care ne trăim viaţa”.
( Razvan Ilie)
vineri, 8 octombrie 2010
vineri, 1 octombrie 2010
Concurs OIF pentru literatură câştigat de o româncă
Scriitoarea Liliana Lazăr a câştigat ediţia de anul acesta a concursului de literatură al Organizaţiei Internaţională a Francofoniei (OIF) - „Prix des cinq continents de la Francophonie", obţinând astfel 10.000 de euro şi promovare în mediul cultural internaţional, anunţă MAE, citat de Newsin.
Românca stabilită acum în sudul Franţei a fost premiată pentru romanul „Terre des affranchis" (Pământul celor eliberaţi), în dauna celorlalte nouă titluri ajunse în finala competiţiei. Acelaşi roman i-a adus scriitoarei născute în 1972 şi premiul literar La Premiere din Belgia.
Festivitatea de premiere va avea loc în 22 octombrie la Château de Chillon, Montreux (Elveţia), în cadrul unei ceremonii prezidate de secretarul general al OIF, Abdou Diouf.
Concursul câştigat de Lazăr este organizat anual şi reprezintă o oportunitate pentru scriitorii debutanţi să se afirme în mediul literar internaţional. Prin intermediul acestuia, OIF îşi propune să reflecte expresia diversităţii culturale şi editoriale în limba franceză, în cele cinci continente.
Juriul competiţiei, format din 11 specialişti în domeniu, a fost prezidat de Lyonel Trouillot (Haiti), profesor
de literatură, jurnalist, co-fondator al revistelor Lakansyèl, Tèm şi Langaj şi director literar al Asociaţiei "Atelier Jeudi soir".( RL)
marți, 28 septembrie 2010
Ambasadoare ONU pentru întâmpinarea extratereştrilor
Une ambassadrice de l'ONU pour accueillir les extraterrestres
Cruciale, la question était jusqu'ici sans réponse. Si aujourd'hui une soucoupe volante se pose dans votre jardin, qu'un extraterrestre en sort et vous ordonne: «Conduisez-moi à votre chef», vous vous trouveriez bien désemparé. A quel interlocuteur unique d'éventuels visiteurs venus d'ailleurs devraient-ils s'adresser?Lire la suite l'article
Le problème a heureusement été saisi à bras le corps par l'ONU. The Daily Mail rapporte en effet que les Nations unies s'apprêtent à nommer une ambassadrice chargée d'accueillir les extraterrestres au nom des Terriens. Il s'agirait alors de Mazlan Othman, une astrophysicienne malaisienne actuellement à la tête du Bureau des Affaires spatiales de l'ONU, rapporte le Telegraph.Le programme visant à faire de ce bureau l'organe de contact avec les successeurs d'ET sera débattu par les comités scientifiques des Nations unies et pourrait se retrouver à l'ordre du jour de l'Assemblée générale.
Mazlan Othman, qui présentera son futur rôle éventuel lors d'une conférence en Angleterre la semaine prochaine, a récemment déclaré que les humains devraient se tenir prêts à entrer en contact avec des extraterrestres:
«La recherche continue de communication extraterrestre, menée par plusieurs entités, porte l'espoir qu'un jour l'homme reçoive des signaux émis par des extraterrestres. Nous devrions avoir une réponse coordonnée qui prenne en compte toutes les sensibilités liées à ce sujet. L'ONU est un organe prêt à l'emploi pour une telle coordination.»
Interrogé par la BBC, le professeur de science spatiale John Zarnecki abonde en ce sens, soulignant que la probabilité d'entrer en contact avec des extraterrestres s'est récemment renforcée:
«Il est peu probable que des extraterrestres apparaissent soudainement à Guildford, à Manchester ou ailleurs. Le contact pourrait surtout d'avoir lieu à travers des signaux radio, car cette dernière décennie, nous avons découvert environ 500 planètes en orbite autour d'étoiles comme le soleil. Il n'est donc plus fantaisiste d'imaginer une possible présence de vie sur d'autres planètes.»
duminică, 19 septembrie 2010
miercuri, 8 septembrie 2010
luni, 23 august 2010
Portrete chinezeşti 4/8
Portrete chinezeşti ( 4/8) / Preluare de pe blogul Un oeil sur la Chine/ Gilles Sabrié
23 august 2010
Părintele Tian De/ Thien Dă, a fost odată o credinţă
Foto : Anaïs Martane
Să trăieşti pe Pământ e în oarecare măsură ca şi cum ai trăi la hotel. Când voi ajunge în Rai – dacă Domnul mă va găsi vrednic- acolo voi avea impresia că m- am întors acasă. Lucru, consum, vacanţă, politică … toate aceste subiecte ale societăţii, foarte omeneşti, nu mă privesc. De la naştere, în 1916, dar mai ales după ce m- am botezat, la vârsta de trei luni, eu trăiesc într- o altă societate, aceea a Domnului. Lui i- am închinat întreaga viaţă.
De mai bine de douăzeci de ani locuiesc la prezbiteriul catedralei Shishi/ Şîşî din Canton, capitala părţii de sud şi oraşul meu natal. Este un loc de care sunt foarte legat. Aici am fost hirotonisit preot, în 1941. La douăzeci şi cinci de ani. A fost momentul cel mai frumos, cel mai sfânt din întreaga mea existenţă. Dar şi cadoul cel mai pretenţios al Domnului. Era în plină ocupaţie japoneză. Botezam, mă rugam şi dădeam ultima împărtăşanie unui număr mare de compatrioţi, fără teamă. Perioada aceasta, dominată de brutalitatea şi cruzimea ocupaţiei, a fost, în mod paradoxal, pentru mine, o perioadă de bucurie şi pace interioară.
Azi, la vârsta mea înaintată, am nevoie de multă energie pentru a transmite cuvântul lui Cristos. Trezit în fiecare dimineaţă la cinci şi jumătate, mă duc la capelă să mă rog, apoi, pe la şase şi jumătate, mănânc un mic- dejun consistent. În cursul zilei trec prin faţa mea catecumeni din toate provinciile. Îi ascult şi încerc să răspund la întrebările lor luminat de Evanghelie. Unii dintre ei, curioşi să mă cunoască puţin mai bine, mă întreabă şi despre cei treizeci de ani de laogai, acele tabere de „ muncă şi reformă” , din provincia Heilongjiang/ Heilungţiang, în nord- estul ţării. „ Depărtarea, privaţiunile, frigul; cum aţi putut suporta toate astea? ” mă întreabă impresionaţi. Şi atunci încerc să- i fac să înţeleagă că sacrificiul este sensul întregii mele vieţi … Şi le povestesc ce s- a întâmplat în acea seară de noiembrie 1953 când poliţia m- a îmbarcat pentru o călătorie lungă. Curajul de a organiza un pelerinaj catolic la catedrala Sheshan/ Şăşan, lângă Shanghai, asta mi s- a reproşat. Când credincioşii au văzut, câteva zile înainte, dezvăluite în ziare „ crimele” mele, au venit degrabă la catedrala Shishi, unde îmi aveam atunci rezidenţa să mă implore să plec şi să evit iadul închisorii. Am refuzat. Am împărţit cu ei o ultimă cină şi le- am spus: „ Dacă mă voi reîntoarce viu la Shishi, ne revedem. Dacă nu, ne întâlnim în Rai. ”
Să fi fost pe la ora zece. M- am dus să- l văd pe episcopul nostru, Deng Yiming, şi pe fraţii preoţi ca să le spun la revedere. După care, mi- am pregătit liniştit lucrurile, conştient că viaţa mea va intra pe un nou drum. Întins pe pat, m- am gândit la angajamentul meu apostolic şi la cei şapte ani de seminar. Resemnat, am acceptat soarta ce mă aştepta. Trei lovituri scurte în uşă. Afară era întuneric şi un aer răcoros. Nu mi- a fost teamă. Ba mai mult, eram fericit că- mi onorez promisiunea făcută lui Cristos.
„ Să trăiesc întru El şi să mor întru El. ” a fost dorinţa formulată când am devenit preot. N- aş fi îndurat să trădez voinţa Lui …
Am fost trimis mai întâi la închisoare, apoi într- o fabrică de cărămidă, lângă Canton. Unul dintre gardieni mi- a zis într- o zi: „ Eşti foarte încăpăţânat. Mănânci mâncarea comuniştilor, dar vrei să- i mulţumeşti tot lui Dumnezeu. Nu crezi că munca îţi poate aduce totul? ” Eram fericit că mi- a pus această întrebare. Aveam în sfârşit ocazia să- l învăţ ceva. Am fost direct: „ Munca nu poate decât să schimbe lucrurile. Ea nu poate să le creeze. Dacă ţăranii nu ar avea nici grâne, nici pământ, nici soare, nici aer, nici apă, ce ar putea ei produce? ” . A plecat furios şi fără glas. A doua zi eram condamnat pe viaţă şi exilat la graniţa rusă.
Când mă gândesc la toate astea, mă întreb adesea de unde am avut curajul să îndur toate aceste încercări. Iar când se evocă adunările publice al căror personaj principal devenisem, mi se înmoaie genunchii. Şi- mi vin în minte cuvintele Evangheliei: „ Toţi vă vor urî din cauza mea … Dar nici un fir de păr al vostru nu se va clinti. Rămâneţi în picioare şi veţi fi salvaţi. ” .
Text: Diane Michaud
23 août 2010
Père Tian De, il était une Foi
Photo: Anais Martane
Vivre sur la Terre, c’est un peu comme vivre à l’hôtel. Quand j’irai au paradis – enfin, si le Seigneur m’en juge digne –, là j’aurais vraiment l’impression de rentrer à la maison. Travail, consommation, vacances, politique… tous ces sujets de société, très humains, ne me concernent pas beaucoup. Depuis ma naissance, en 1916, mais surtout depuis mon baptême, à l’âge de trois mois, je vis dans une autre société, celle du Seigneur. Je Lui ai sacrifié toute ma vie.
Depuis plus de vingt ans, j’habite au presbytère de la cathédrale Shishi de Canton, la capitale du Sud et ma ville natale. C’est un lieu auquel je suis très attaché. C’est là que j’ai été ordonné prêtre, en 1941. J’avais vingt-cinq ans. Ce fut le moment le plus beau, le plus sacré de toute mon existence. Le cadeau le plus exigeant du Seigneur, aussi. Nous étions en pleine occupation japonaise. Je baptisais, priais et donnais l’extrême-onction à de nombreux compatriotes, sans être inquiété. Cette période, dominée par la brutalité et la cruauté de l’occupation, fut pour moi, et c’est paradoxal, une période de paix et de joie intérieure.
Aujourd’hui, à mon grand âge, j’ai besoin de beaucoup d’énergie pour transmettre la parole du Christ. Levé tous les matins à cinq heures et demie, je vais prier à la chapelle puis, vers six heures et demie, je prends un solide petit-déjeuner. Pendant la journée, je vois défiler les catéchumènes de toutes les provinces. Je les écoute et, à la lumière des Évangiles, je tente de répondre à leurs questions essentielles. Certains, curieux de me connaître un peu mieux, m’interrogent aussi sur mes trente années de laogai, ces camps de « travail et réforme », dans la province du Heilongjiang, au nord-est du pays. « L’éloignement, les privations, le froid ; comment avez-vous pu supporter cela ? » me demandent-ils avec émotion. Je tâche alors de leur faire comprendre que le sacrifice est le sens de toute ma vie… Et je leur raconte ce qui s’est passé, ce fameux soir de novembre 1953 où la police m’a embarqué pour un long voyage. Avoir eu l’audace d’organiser un pèlerinage catholique à la cathédrale de Sheshan, près de Shanghai, chose qui n’avait jamais été faite auparavant, voilà ce qu’on me reprochait. Lorsque les fidèles ont vu mes « crimes » révélés dans les journaux, quelques jours plus tôt, ils se sont précipités à la cathédrale Shishi, où je résidais alors, pour me supplier de quitter les lieux et m’éviter l’enfer de la prison. J’ai refusé. Nous avons partagé un dernier dîner et je leur ai dit : « Si je peux revenir un jour vivant à Shishi, alors nous nous retrouverons. Sinon, n’ayez pas peur, nous avons rendez-vous au paradis. »
Il devait être dix heures du soir. Je suis allé voir mon évêque, Deng Yiming, et mes frères prêtres pour leur dire au revoir. Puis, j’ai préparé mes affaires, en silence, conscient que ma vie allait prendre un nouveau chemin. Allongé sur mon lit, j’ai repensé à mon engagement apostolique, depuis quinze ans, et à mes sept années de séminaire. Résigné, j’ai accepté le sort qui m’attendait. Trois petits coups secs frappés à ma porte. Dehors, il faisait noir et l’air était frais. Je n’avais pas peur. Mieux, je me sentais heureux d’honorer ma promesse faite au Christ.
« Vivre pour Lui et mourir pour Lui » était le vœu que j’avais formulé en devenant prêtre. Jamais je n’aurais supporté de trahir Sa volonté…
J’ai d’abord été envoyé en prison, puis dans une usine de fabrication de briques, près de Canton. Un de mes geôliers m’a dit un jour : « Tu es vraiment buté, toi. Tu manges la nourriture des communistes et tu veux toujours remercier Dieu. Tu ne crois pas que le travail peut tout t’apporter ? » J’étais très heureux qu’il me pose la question. J’avais enfin l’occasion de lui apprendre quelque chose. J’ai été très direct : « Le travail ne peut changer que les choses. Il ne peut pas les créer. Si les fermiers n’avaient ni graines, ni terre, ni soleil, ni air, ni eau, que pourraient-ils produire ? » Il est reparti furieux et sans voix. Le lendemain, j’étais condamné à la prison à vie et exilé à la frontière russe.
Lorsque j’y pense, je me demande souvent d’où m’est venu le courage de supporter toutes ces épreuves. À l’évocation des réunions publiques dont j’étais devenu l’acteur principal, mes jambes se mettent à trembler. Les paroles de l’Évangile me reviennent alors en mémoire : « Tout le monde vous haïra à cause de moi… Mais pas un seul de vos cheveux ne sera perdu. Restez debout et vous serez sauvés. »
Texte: Diane Michaud
duminică, 22 august 2010
Portrete chinezeşti 3/8
Portrete chinezeşti ( 3/8) / Preluare de pe blogul Un oeil sur la Chine/ Gilles Sabrié
20 august 2010
Liu Ye/ Liu Ie, un actor autentic
Foto : Anaïs Martane
Vă dezvălui un secret: m- am născut într- un loc magnific, dar care oficial nu există. O bucăţică de paradis, foarte aproape de munte, în provincia Jilin/ Ţilin, la graniţa dinspre Coreea de Nord. Satul meu n- a avut niciodată un nume. De fapt a avut: toată lumea îi spune „ 875” . Numărul acesta a fost numărul regimentului de armată poziţionat acolo. La sfârşitul anilor 60, China s- a temut de o revenire a naţionaliştilor. Părinţii mei lucrau la cele mai mari studiouri de film din oraşul Changchun/ Ceangciun, capitala provinciei. Tata era maestru de lumini, iar mama avea un post în administraţie. Ca măsuri de securitate, tot ce era considerat „ patrimoniu naţional” – banc de montaj, lumini, bobine de film … - trebuiau să fie salvate şi adăpostite. De pe o zi pe alta, oameni şi materiale s- au mutat „ sus” , în inima muntelui. Acolo m- am născut eu, în casa părinţilor mei, într- o zi de martie 1978.
Când mă gândesc acum la copilărie, văd un băieţel care aleargă prin pădure, cu arcul cu săgeţi. Un elev de gimnaziu care scrie sârguincios pe curat hieroglife, sub privirea severă a tatălui. Un tânăr înrobit de frumuseţea unei colege de clasă şi care nu va îndrăzni decât după câţiva ani să- i dezvăluie că o iubeşte … Aveam un amestec de timiditate şi romantism. Ca să evit să înfrunt priviri, mă refugiam în cărţi, frunzăream istoria dinastiilor noastre, romane de Balzac sau Victor Hugo.
La optsprezece ani am hotărât să- mi schimb viaţa. Sfătuit de prieteni, m- am dus la Pekin să urmez cursurile Academiei de Arte dramatice. În acel an, din patruzeci de mii de candidaţi, numai şaisprezece au fost reţinuţi odată cu mine, printre care Zhang Ziyi ori Zhao Wei, azi celebri în întreaga lume.
„ Destinul tău depinde de caracterul pe care îl ai” se spune în mod curent în China. Eram convins în sufletul meu că trebuie să- mi asum riscuri şi să provoc norocul cu orice ocazie cât de neînsemnată. Aşa a fost şi în ziua în care, jucam baschet cu nişte colegi la academie când am văzut venind nişte bărbaţi. Mi- am dat seama într- o clipită că trebuie să- i impresionez cu ceva. Că veniseră acolo ca să descopere „ perla rară” printre actorii ucenici. Am început să driblez nebuneşte, să marchez la coş câteva lovituri bine ţintite, să fac pe eroul. S- au scurs cinci minute. Se uitau la mine, după care, arătând cu degetul înspre mine, mi- au făcut semn să merg spre ei. Cu ei am semnat primul meu film „ Poştaşul din munţi” , care s- a bucurat de un enorm succes în Japonia. Şi am obţinut primul meu onorariu: 8. 000 de yuani ( 800 euro) , suficient ca să- mi rezolv cheltuielile universitare şi … să- mi fac cadou primul meu telefon mobil! Trebuie avut grijă cu notorietatea. Vine aşa, pe neaşteptate, şi poate zdrobi tot în trecere. Te ameţeşte repede, te face să te pierzi şi numai familia te mai poate ajuta să redresezi direcţia. Familia mea a avut totdeauna un rol esenţial în viaţa mea. Le port părinţilor mei o profundă dragoste. Sunt gura mea de oxigen, refugiul atunci când presiunea devine prea mare. Am şi norocul să am lângă mine umărul unei tinere, o franţuzoaică, în faţa căreia nu pot juca teatru.
La douăzeci şi nouă de ani am jucat deja în douăzeci şi două de filme pentru marele ecran şi şaptesprezece filme de televiziune. Poştaş, prinţ, homosexual, gangster, îndrăgostit fericit sau nefericit… am încercat să lărgesc paleta personajelor mele, am acceptat să- mi asum riscuri. Criticile nu mă doboară, dimpotrivă, mă stimulează şi- mi furnizează o formidabilă energie. În acest mediu am sfârşit prin a- mi pune la punct un sistem de apărare bazat pe fraternitatea distantă. Când fac un turnaj de film ştiu că voi fi menajat, că voi fi tratat împărăteşte. Trebuie găsit în raporturile cu alţii tonul corect. Să fii prietenos, să respecţi pe oricine şi să ai grijă să păstrezi o anume distanţă. Mai ales, să arăţi că stăpâneşti situaţia şi că nimeni n- are dreptul să te manipuleze. Cinematografia este o maşinărie foarte complicată … Dacă te faci actor, îţi poţi schimba destinul. Poţi să fii un erou al timpurilor moderne. Pentru mine asta înseamnă un cadou al vieţii.
Text: Diane Michaud
20 août 2010
Liu Ye, un acteur authentique
Photo: Anais MartaneJe vais vous révéler un secret : je suis né dans un endroit magnifique, mais qui n’existe pas officiellement. Un petit morceau de paradis, accroché à la montagne, dans la province de Jilin, à la frontière avec la Corée du Nord. Mon village n’a jamais porté de nom. Ou plutôt si : tout le monde l’appelait « 875 ». Ce nombre était le numéro du régiment de l’armée postée à cet endroit. À la fin des années 1960, la Chine a eu peur d’un retour des nationalistes. Mes parents travaillaient pour les plus grands studios de cinéma de la ville de Changchun, la capitale de la Province. Mon père était chef éclairagiste, ma mère occupait un poste administratif. Par mesure de sécurité, ce qui était considéré comme « patrimoine national » – banc de montage, lumières, bobines… – devait être sauvé et mis à l’abri. Du jour au lendemain, hommes et matériels ont déménagé « là-haut », au cœur de la montagne. C’est là que je suis né, dans la maison de mes parents, un jour de mars 1978.
Lorsque je repense à mon enfance, je vois un petit garçon qui court dans la forêt, avec son arc en bandoulière. Un collégien qui recopie scrupuleusement ses caractères, sous le regard sévère de son papa. Un jeune garçon subjugué par la beauté d’une fille de sa classe et qui n’osera pas lui déclarer sa flamme avant plusieurs années… Il y avait, chez moi, un mélange de timidité et de romantisme contenus. Pour éviter d’affronter les regards, je me réfugiais souvent dans les livres, je feuilletais l’histoire de nos dynasties, les romans de Balzac ou de Victor Hugo.
À dix-huit ans, j’ai décidé de changer de vie. Sur les conseils d’un ami, je suis parti suivre des études à l’Académie des Arts dramatiques de Pékin. Cette année-là, sur quarante mille candidats, seize seulement ont été retenus en même temps que moi, dont Zhang Ziyi ou Zhaowei aujourd’hui célèbres dans le monde entier.
« Ton destin dépend de ton caractère » dit-on couramment en Chine. J’avais ce sentiment intime qu’il fallait prendre des risques, provoquer la chance à la moindre occasion. Comme le jour où, alors que je jouais au basket avec mes copains de l’Académie, j’ai vu débarquer deux hommes à l’entrée. En deux secondes, j’ai compris qu’il me fallait les épater. Qu’ils étaient venus dénicher « la perle rare » au milieu d’apprentis comédiens. Je me suis mis à dribbler comme un fou, à faire quelques paniers bien lancés, à jouer les héros. Cinq minutes ont passé. Ils m’ont regardé, puis pointant l’index dans ma direction, m’ont fait signe d’avancer. Avec eux, j’ai signé mon premier film, Postmen in the Mountain, qui fut un énorme succès au Japon. Mon premier cachet aussi : 8 000 yuans (800 euros), suffisamment pour régler mes frais d’université et… m’offrir mon premier téléphone portable !
Il faut être vigilant avec la notoriété. Elle débarque comme ça, à l’improviste, et peut tout broyer sur son passage. On est très vite grisé, on se perd un peu, et c’est grâce à la famille qu’on redresse la barre. La mienne a toujours été essentielle à ma vie. J’éprouve pour mes parents un amour profond. Ils sont ma bouée de sauvetage, un refuge lorsque la pression devient trop forte. Pour m’épauler, j’ai aussi la chance d’avoir à mes côtés, une jeune femme, une Française, avec laquelle je ne peux pas jouer la comédie.
À vingt-neuf ans, j’ai tourné dans vingt-deux films et dix-sept téléfilms. Postier, prince, homosexuel, gangster, amoureux transi ou désespéré… j’ai tenté d’élargir la palette de mes personnages, accepté de prendre des risques. Les critiques ne m’abattent pas, au contraire elles me stimulent et me procurent une formidable énergie. Dans ce milieu, j’ai fini par mettre au point un système de défense basé sur une fraternité distante. Lorsque j’arrive sur un tournage, je sais qu’on va me ménager, s’occuper de moi comme un roi. Il faut trouver le ton juste dans les rapports avec les autres. Être amical, respecter tout un chacun et veiller à garder une certaine distance. Montrer surtout, qu’on maîtrise les choses, et que personne n’a le droit de vous manipuler. Le cinéma est une machine très compliquée…
En devenant acteur, on peut changer son destin. Devenir un héros des temps modernes. Pour moi, c’est un cadeau de la vie.
Texte: Diane Michaud
Portrete chinezeşti 2/8
Portrete chinezeşti ( 2/8) / Preluare de pe blogul Un oeil sur la Chine/ Gilles Sabrié
18 august 2010
Wang Jisheng/ Uang Ţişăng, o pensie dulce- amară
Foto : Anaïs Martane
Locuim la Pekin de cinci generaţii! Bunicul a fost bucătar la ambasadele americană şi britanică. Învăţase singur engleza fiindcă îi plăcea foarte mult bucătăria occidentală. În timpul războiului sino- japonez a mers cu trupele în Yunnan. Era un om puţin vorbăreţ. Iar când se aventura să ne povestească din amintirile lui, „ nainai” ,bunica, încrunta din sprâncene: interzis să vorbeşti despre întâmplări de război ori povestiri legate de Eliberare. „ Nu se vorbeşte despre aşa ceva! ” spunea ea pe un ton categoric. Era nesuferită, iar bunicul nu- i ieşea din cuvânt!
Când a izbucnit Revoluţia culturală, eu terminasem deja liceul de doi ani. Pekin- ul era în fierbere. Ne duceam toţi la şcoală, dar nu se mai ţineau cursuri. Stăteam toată ziua pe coridoarele şcolii cu colegii. Cele mai plăcute amintiri de atunci? Cursurile de xingyi, categorie de box chinezesc, ţinute de un mare maestru manciurian pe care l- am întâlnit din întâmplare, la cincisprezece ani, într- unul dintre parcurile oraşului. Bărbatul acesta, dotat cu o putere de caracter ieşită din comun, m- a iniţiat şi în medicina tradiţională chineză şi masaj, pe care, în continuare, le- am practicat întreaga mea viaţă.
În 21 ianuarie 1966, armata a lipit pe pereţii şcolii afişe, cu lista elevilor desemnaţi pentru a pleca la ţară. Părinţii mei erau angajaţi la Hotelul Prieteniei din Pekin. Aş fi vrut să fug departe de acolo. Să scap de gărzile roşii. Dar n- am avut de ales … Aşa că, iată- mă, dis- de- dimineaţă într- un tren, împreună cu fratele meu de optsprezece ani şi vărul meu de aceeaşi vârstă cu mine. Îmi amintesc că am zărit, pierdută în mulţime, faţa graţioasă a unei fete ce a devenit mai apoi soţia mea. Eram încadraţi într- un convoi. Spre Yan’an/ Ien an, în Shenxi / Şănsi, într- un oraş pe malul râului Yanhe/ Ienhă, care fusese cartierul general al partidului comunist şi centrul de comandă în războiul de rezistenţă împotriva Japoniei. Regiunea cea mai potrivită, fără îndoială, pentru a pune la încercare pe tinerii ţărani care ne trezisem a fi aşa dintr- odată. Mi- a rămas în minte munca la câmp, copleşitor de obositoare, de la 5 dimineaţa la 9 seara, pentru modica sumă de 500 de yuani pe an ( 50 de euro) ! Condiţiile de viaţă erau inumane: n- aveam ce mânca, nu aveam electricitate şi niciun fel de libertate. Când Mao a creat mişcarea, se spune că ar fi scotocit în rezervele de hrană ale muncitorilor din Yan’an/ Yen an. Ce rezistenţi erau acei bărbaţi ieşiţi din comun! Eu am rezistat un an şi jumătate acelui regim drastic. Ar părea o perioadă scurtă, dar o aşa experienţă rămâne gravată în minte pentru tot restul vieţii… Gura mea de aer salvatoare? Un cufăr întreg plin cu cărţi, pe care- l luasem cu mine în tren la plecare. Erau, de- a valma: „ Visul în Pavilionul Roşu” , „ Povestea celor trei regate” , culegeri de poeme din dinastia Tang şi chiar câteva cărţi de Balzac traduse în chineză. Ştiu toate personajele din „ Moş Goriot” şi am parcurs cu interes „Iluzii pierdute” ! Pentru că eram „ un bun ţăran” regimul m- a trimis apoi să lucrez câţiva ani la oraş, în uzină, în sudul provinciei. Mai târziu, am fost angajat la China Petroleum din Langfang.
Noi nu am făcut studii superioare din motive bine întemeiate. Viitorul tineretului ţintea spre recucerirea economică a ţării. Dar cum să- ţi câştigi existenţa decent când părăsisem şcoala pentru a merge la câmp! În 1973, salariul meu lunar la danwei, locul de muncă, era de 49 de yuani. Din convingere personală, nu făceam parte din partid. Aveam puţine relaţii. În sfârşit, eram „ condamnat” să duc, împreună cu soţia mea, viaţa oamenilor mărunţi, a celor fără grade, ne- titraţi. Când mă gândesc la toate acestea, îmi spun că noi am fost un instrument al puterii. Am avut toate inconvenientele reformei, fără nici un avantaj. Situaţia asta mă întristează. Timp de treizeci de ani, noi am muncit ca să aurim din nou blazonul ţării. Şi cu ce am rămas? Cu nimic, absolut nimic! Declarat „ inapt” , am fost dat afară la cincizeci şi trei de ani, fără a mi se spune nimic şi fără un ban.
Am putut, datorită unor relaţii pe care mi le făcusem târziu şi cunoştinţelor mele de drept dobândite din cărţile citite, ca, în timp, să fiu trecut la pensie anticipat. Pensia mea? 1215 yuani pe lună. Mai puţin decât soţia mea, care primeşte 1400 de yuani! Exact cu cât să pot achita rata lunară de împrumut de 2200 de yuani timp de 20 de ani, ca să ne plătim apartamentul. Ca în multe familii din China, fiul nostru ne este un preţios ajutor… Nu ştiu ce ne- am face fără el … Datorită certificatului meu de maestru masor am o clientelă, mică, graţie căreia îmi mai rotunjesc veniturile şi o scot la capăt în fiecare lună…
Pensiile în China sunt chiar foarte mici. Nu avem asigurări sociale, avansuri de plăţi şi în medie ne plătim 80% din medicamente. Am fost nu demult într- o situaţie delicată: soţia mea a fost îngrijită pentru un cancer la sân şi a trebuit să găsesc 130.000 de yuani pentru a fi primită la spital! N-aveam ce altceva să fac decât să apelez la familie şi prieteni. Asigurarea fostului ei angajator a returnat doar o infimă parte din cheltuieli …
Sunt apoi acele o mie şi unul de mărunţişuri ce alimentează cotidianul fiecăruia dintre noi şi care ne sunt interzise, din lipsă de bani: să mergi la film – un bilet costă 60 de yuani- , să faci cumpărături, să vizitezi Oraşul interzis … puterea noastră de cumpărarea este redusă strict la nevoile cele mai simple. Seara, în liniştea camerei noastre, mă gândesc împreună cu soţia la viitor. Şi ne rugăm la cer să nu ne îmbolnăvim …
Text: Diane Michaud
18 août 2010
Wang Ji Sheng, une retraite douce-amère
Photo: Anais MartaneNous sommes pékinois depuis cinq générations ! Mon grand-père était cuisinier aux ambassades américaines et britanniques. Il avait appris l’anglais tout seul parce qu’il aimait beaucoup la cuisine occidentale. Durant la guerre sino-japonaise, il avait suivi les troupes dans le Yunan. C’était un homme peu bavard. Et lorsqu’il s’aventurait à nous raconter ses souvenirs, « Nainai », grand-mère, fronçait les sourcils : interdiction d’évoquer les histoires de guerre ou les récits liés à la Libération. « On ne parle pas de ces choses-là !» disait-elle sur un ton sans appel. Elle n’était pas commode et mon grand-père lui obéissait au doigt et à l’œil !
J’avais fini le lycée depuis deux ans lorsque la Révolution culturelle a éclaté. Pékin était en ébullition. Tout le monde allait à l’école, mais il n’y avait plus de cours. Je traînais toute la journée dans les couloirs avec mes petits camarades. Mes meilleurs souvenirs ? Les cours de Xing Yi, sorte de boxe chinoise, dispensés par un grand maître mandchou que j’avais rencontré par hasard, à quinze ans, dans un parc de la ville. Cet homme, doté d’une force de caractère peu commune, m’a aussi initié à la médecine traditionnelle chinoise et aux massages que j’ai, par la suite, pratiqués toute ma vie.
Le 21 janvier 1966, l’armée a placardé des affiches sur les murs de l’école, avec la liste des élèves réquisitionnés pour partir à la campagne. Mes parents étaient employés à l’hôtel de l’Amitié de Pékin. J’aurais voulu m’enfuir, loin. Échapper aux gardes rouges. Mais je n’avais pas le choix… Je me suis donc retrouvé au petit matin, dans un train, avec mon frère de dix-huit ans et mon cousin du même âge. Je me rappelle avoir aperçu, perdu dans la foule, le visage gracieux de la jeune fille qui deviendrait ma femme. Nous étions encadrés en convoi. Direction Yan’An, dans le Shaanxi, une ville située sur la rivière Yan’he, qui fut le quartier général du parti communiste chinois et le centre de commandement de la guerre de résistance contre le Japon. Sans doute la région la plus éprouvante pour les jeunes paysans que nous étions brusquement devenus. J’ai le souvenir d’un travail harassant dans les champs, de 5 heures du matin à 9 heures du soir pour la modique somme de 500 yuans par an (50 euros) ! Les conditions de vie étaient inhumaines : nous n’avions rien à manger, pas d’électricité et aucune liberté. Quand Mao a cherché à créer son mouvement, c’est dans le vivier des travailleurs de Yan’An, dit-on, qu’il a commencé à puiser. C’est dire la résistance de ces hommes hors du commun ! J’ai tenu un an et demi à ce régime sévère. Cela paraît court, mais une expérience comme celle-là, reste gravée dans la mémoire, toute une vie… Ma botte secrète ? Une caisse entière de livres que j’avais emportés avec moi, dans le train. On y trouvait pêle-mêle, Le Pavillon rouge, Les trois Royaumes, des recueils de poèmes Tang et quelques livres de Balzac traduits en chinois. Je connais tous les personnages du Père Goriot et j’ai parcouru avec passion Les Illusions perdues ! Parce que j’étais un « bon paysan », le régime m’a ensuite envoyé travailler quelques années à la ville, à l’usine, dans le sud de la province. Plus tard, j’ai été engagé par la China Petroleum, à Lang Fang.
Nous n’avions pas fait d’études supérieures, et pour cause. L’avenir de la jeunesse était tendu vers la reconquête économique du pays. Mais comment gagner sa vie décemment lorsqu’on a quitté l’école pour les champs ! En 1973, mon salaire mensuel dans mondanwei, mon unité de travail, était de 49 yuans par mois. Par conviction personnelle, je n’appartenais pas au parti. J’avais peu de relations. Finalement, j’étais « condamné » à vivre, avec ma femme, la vie des petites gens, des sans-grades.
Quand j’y pense, je me dis que nous avons été l’instrument du pouvoir. Nous avons reçu tous les inconvénients de la réforme, sans les avantages. Cette situation me rend triste. Pendant trente ans, nous avons travaillé dur pour redorer le blason de notre pays. Et qu’est ce qu’il nous reste ? Rien, absolument rien ! Jugé « inapte », j’ai été licencié à cinquante-trois ans, sans un mot et sans un centime. J’ai pu, grâce à quelques relations tardives et à mes connaissances du droit acquises dans les livres, au fil des ans, être mis en retraite anticipée. Ma pension ? 1 215 yuans par mois. Moins que ma femme qui touche, quant à elle, 1 400 yuans ! Juste de quoi couvrir l’emprunt mensuel de 2 200 yuans sur vingt ans, pour rembourser notre appartement. Comme dans bon nombre de familles en Chine, mon fils est d’une aide précieuse… Je ne sais pas ce que nous ferions sans lui… Grâce à mon certificat de maître masseur, j’ai aussi une petite clientèle qui me permet d’arrondir mes fins de mois…
Les retraites sont vraiment peu élevées en Chine. Nous n’avons aucune sécurité sociale, aucune avance de frais et nous payons en moyenne 80 % de nos médicaments. Je me suis récemment trouvé dans une situation extrêmement délicate : ma femme a été soignée d’un cancer du sein, et j’ai dû trouver en urgence 130 000 yuans pour la faire admettre à l’hôpital ! Je n’avais d’autre solution que de me tourner vers ma famille et mes amis. L’assurance de son ancien employeur n’a remboursé qu’une infime partie…
Il y a aussi ces mille et une choses qui alimentent le quotidien de chacun d’entre nous et qui nous sont interdites, faute de moyens : aller au cinéma – une place coûte 60 yuans – faire des courses, visiter la Cité interdite… notre pouvoir d’achat est strictement réduit aux besoins les plus simples. Le soir, dans le silence de notre chambre nous évoquons l’avenir avec ma femme. Et nous prions le ciel de ne pas tomber malades…
Texte: Diane Michaud
Abonați-vă la:
Postări (Atom)