Poate vă interesează: despre traduceri autorizate, de la MJ

de la Ministerul Justitiei, legea interpretilor si traducatorilor autorizati in dezbatere publica:


http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/Proiectedeactenormativeaflate%C3%AEndezbatere/tabid/93/Default.aspx

Veşti din China: China- SUA: un braţ de fier ... pentru a evita ce e mai rău

( preluat din presa franceză/ ziarişti francezi aflaţi la Pekin)

China- SUA: un braţ de fier ... pentru a evita ce e mai rău

Barack Obama tocmai a aruncat mânuşa Chinei: curioasă sfidare, la sfârşit de mandat. Înaintea lui, multe nume grele din Vest ( B. Clinton, G.W. Bush, N. Sarkozy, A. Merkel, D. Cameron ...) au riscat şi ele, dar la intrarea în job, aflaţi încă în beţia succesului. Din partea preşedinţilor SUA este aşadar un gest greu, îndelung gândit, care conform unui ambasador, are potenţialul de a reinstaura anii războiului rece.

Pregătită cu grijă, ofensiva s- a desfăşurat în trei locuri diferite şi pe parcursul a opt zile, în zona Pacificului:

- La reuniunea la nivel înalt a APEC ( Cooperare economică în Pacific ) la Honolulu ( Hawai) , prezenţa lui Hu Jintao nu îl împiedică pe Obama să arunce câteva vorbe privitoare la un Parteneriat Transpacific ( TPP) , în care SUA să dea piaţa sa agricolă la schimb cu accesul la proprietatea intelectuală şi pieţele publice din ţările emergente, în baza unui respect sporit al proprietăţii intelectuale. Ori, din această primă zonă mondială de liber schimb, uzina lumii ar fi exclusă, fiind vremea ca aceasta să înveţe „ să joace conform regulilor” : pentru Pekin o atare excludere este din punct de vedere politic şi comercial imposibil de trăit.

- La Canberra ( Australia) , Obama inaugurează un tratat de apărare şi va deschide la Darwin în 2012 o bază de 2500 de militari marinari, la o aruncătură de băţ de Marea Chinei de Sud revedincată de Pekin. Este alegerea strategică de a reveni în zonă, ca să protejeze libertatea de navigare, cu trupe eliberate din Irak şi Afganistan.

- În Bali, la întrunirea la nivel înalt a EAS, ( East Asia Summit) , fără a ţine cont de atenţionarea lui Wen Jiabao, un Obama aplaudat, declară că vrea să regleze multilateral împărţirea acestei mări multrâvnite.

Pentru Pekin, marginalizat, afrontul e mare. Totuşi, el s-ar putea să fi fost planificat pentru a preveni un derapaj încă şi mai mare. Căci prin această dublă ofensivă, Obama vizeză diverse scopuri, în planuri diferite: ① să stopeze înaintarea în Marea Chinei a unei armate chineze ( APL) care, de 10 ani ia literal o veche revendicare a Guomindang- ului de dinainte de 1949 , ② să fie reales în 2012 într- un al doilea mandat şi ③ să evite materializarea în cele din urmă în Congres a uneia dintre mai vechile fantasme, aceea a unei taxe pentru exporturile Chinei, pentru a o obliga să- şi reevalueze yuan- ul care creşte sigur ( 4% din ianuarie) , dar nu destul de repede. De asemenea, o avansare, pe timp de criză, a lupilor tineri republicani şi democraţi este inevitabilă. Va fi accelerată de al XII- lea Plan chinez de relansare a industriilor «high tech» , rivale ale celor din SUA ( cf p.2) .

Vicepremierul Wang Qishan avertizează că ţara lui va acţiona în funcţie de propriile interese: „ o convalescenţă dezechilibrată este de preferat unei recesiuni împărtăşite de toţi” . Astfel, deficitul comercial al Statelor Unite, la valoarea de 30 MM$, a pornit să bată recordul din 2010 ( 273 MM$) . De aceea, braţul de fier pus în mişcare de Obama are rolul de „ barieră de încetare a focului” faţă de agresivitatea Congresului, pentru a- l descuraja să voteze ireparabilul.

Dacă privim lucrurile din faţă însă, adică din China, va avea alte consecinţe: ① Pekin- ul vede cum revine vechiul său spectru al încercuirii. Neliniştea sa se ghiceşte din tonul moderat din presă: prudenţă, înainte de a- şi fi definit propria atitudine. Şi credem că deja se vede, în spatele înaltelor ziduri ale aparatului de stat, o căutare a responsabililor ce au declanşat toată această îngrijorare. Oare nu pentru a preveni critica APL îşi creează ( 22/11) un departament de planificare strategică, menit să „ recâştige încrederea” ( sic) şi să „ îmbunătăţească administrarea strategică” ? ② Celelalte continente vor fi ţinta unei curtări asidue din partea Pekin- ului: subvenţii pentru ţări emergente, deschideri către asiatici, africani, în Brazilia, conciliere cu Europa ...

În fine, răul ( care ar fi, între China şi restul lumii, o ruptură în ce priveşte încrederea) este necesar? J. Huntsman, fost ambasador la Pekin, candidat la investitură republicană, nu crede aşa ceva. O nouă creştere a yuan- ului este în curs, prefigurând sfârşitul litigiului. În plus, concesiile chineze din cadrul comisiei mixte sino- americane ( Chengdu 21/ 11, cf p 3) par a spune că în China a fost simţită creşterea îngrijorării SUA. Tardive însă, fiindcă aceste oferte nu au putut evita dezvăluirea bombei: ele însă ar putea preveni detonarea acesteia.

Bijuterii adevarate

Superb, din Rajasthan/ India! 4148 de euro ( transport neinclus) , 32.8 g, 56 cm ...

Colier din perle de smarald si perle de aur vechi, armonios imbinate

Poate vă interesează: despre traduceri autorizate

E bine să citiţi şi comentariile din josul articolului . 

Dacă stăm strâmb şi judecăm drept, traducerea se face în limba maternă, dintr- o limbă învăţată. Cum nu găseşti pe toate drumurile vorbitori nativi de diverse limbi care să- ţi facă traducerea, ar trebui cel puţin ca revizia de text să o facă un vorbitor nativ. Lucru rarisim, evident! Dar chiar să traduci documente oficiale cu google, mi se pare cam mult peste limite.

PROTECŢIA CONSUMATORULUI: "Mi-au tradus greşit în franceză un act oficial, folosindu-se de Google translate"

Vă răspunde Sorin Mierlea, preşedinte la Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România

Anca: Lucrez în Franţa şi am fost acasă pentru o luna pentru a-mi reînoi nişte acte. Cu această ocazie, mi-am tradus nişte documente în franceză pentru a le putea folosi când mă reîntoarceam. Am fost la un birou autorizat de traduceri şi am lăsat acolo actele. Când m-am dus peste două zile să le iau, am văzut că actele erau traduse foarte prost, parcă erau făcute cu Google translate. Le-am spus acest lucru şi mi-au spus că traducătorul lor e autorizat şi firma e autorizată şi că actul e bine tradus. Era vizibil că nu e aşa, dacă mă duc cu aşa ceva în Franţa râd de mine. I-am rugat să-l refacă, însă nu au dorit. Aş dori să ştiu unde pot să reclam acest birou de traduceri?

Autorizaţiile pentru obţinerea diplomei de translator se eliberează de către Ministerul Justiţiei, pe baza unei documentaţii depusă de solicitant. În cazul în care consideraţi că drepturile de consumator v-au fost încălcate, vă puteţi adresa cu o reclamaţie Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania, (Secţiunea Reclamaţii de pe www.protectia-consumatorilor.ro sau pe reclamatii@protectia-consumatorilor.ro ) sau Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, prin Comisariatele judeţene pentru Protecţia Consumatorilor.

Citiţi mai mult: PROTECŢIA CONSUMATORULUI: "Mi-au tradus greşit în franceză un act oficial, folosindu-se de Google translate" - Protecţia Consumatorului > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/protectia-consumatorului-la-un-birou-de-traduceri-mi-s-a-tradus-gresit-cu-google-transl-952712.html#ixzz1d9DiBQSx
EVZ.ro

Poate vă interesează: Traducătorii trădaţi

Traducătorii trădaţi
de Daniel Nicolescu

E aproape imposibil să fii azi, în România, traducător cu normă întreagă. Mă refer, desigur, la traducătorii de carte - beletristică sau chiar non-fiction -, iar nu la cei care transpun în altă limbă prospecte de şuruburi sau medicamente. Ori la cei care au prins (dar pentru asta trebuie un exerciţiu special şi îndelungat) un post la "simultanele" din spaţiul diplomatic. Ci la aproape anonimii truditori (Elisabeta Lăsconi îi numea cu o formulă care are toate şansele să aibă carieră îndelungată: "cei fără nume pe copertă") care încearcă să aducă lumea în România şi România în lume, pe calea literaturii. Un exerciţiu din ce în ce mai anevoios, în care se lasă prinşi amatori tot mai puţini.
Unii dintre traducători au fost, la rândul lor, scriitori, cu operă notabilă şi prestigiu aşezat. E drept, categoria acestora s-a subţiat teribil în vremea din urmă, pentru că, nu-i aşa, scriitorii îi citesc arareori pe scriitori, dară-mi-te să-i mai şi traducă. Până nu demult, traducerea era (şi) o treaptă importantă în ucenicia literară, iar marile viitoare condeie se exersau dacă nu programatic, măcar asiduu în transpunerea textelor altora. Şi o făceau, cu har şi fără pic de sastiseală, şi după ce căpătau un nume strălucitor pe copertă. E, poate, de prisos, să amintesc în acest sens mari cupluri precum Baudelaire/Poe, Proust/ Ruskin, Nerval/ Goethe dar şi Blaga/ Goethe, Coşbuc/ Homer etc. etc. Dar asta e istorie. După ce s-a stins Mircea Ivănescu, marea literatură universală are toate şansele (cu mici dar lăudabile excepţii), la noi, să rămână definitiv în grija traducătorilor profesionişti. Ceea ce, teoretic vorbind, nu e rău, câtă vreme cunoaşterea limbii sursă & limbii ţintă e dublată de talent, de osârdie, de devoţiune, de o solidă cultură generală. Atât doar că traducătorii-traducători, cum sugeram în preambulul acestui articol, nu prea au vântul editorial la pupă şi deci nici prea multe motive să facă exces de talent sau de probitate profesională.
Într-un articol din săptămânalul L'Express (13-19 iulie 2011), în care era vorba despre mari şi susţinute colaborări între scriitori de raftul întâi (de la Nabokov la Philip Roth, şi de la Eco la Marquez) şi traducătorii lor din Franţa (cu care cei dintâi aveau nu doar schimburi regulate de misive, ci şi întâlniri pe teme de strategie a transpunerii, încheiate îndeobşte prin prietenii durabile), autoarea eseului, Marianne Payot, ajungea la următoarea, rezonabilă, concluzie: pentru o bună traducere, e nevoie de nenumărate calităţi intelectuale; dar nu numai atât: să nu uităm că textul "îşi pătrunde traducătorul, că ajunge să fie visat noaptea şi repetat obsesiv ziua, că devine o muncă osmotică, înrobitoare. Toate acestea în schimbul unei sume medii de 22 de euro pentru o foaie de 1.500 de semne. Acesta este motivul - susţine dna Payot - pentru care au proliferat traducerile mediocre."
Vă vine să credeţi că asta e motivul pentru care în Franţa există traduceri proaste? 22 de euro pentru 1.500 de semne? Pentru cine cunoaşte tainul mediu primit de un traducător din România (adică 2,5 euro pentru 2.000 de semne, adică de zece ori mai puţin), cuantumul franţuzesc pare o pleaşcă din Pays de Cocagne. Şi, totuşi, lucrurile aşa stau. Presupunând că un traducător român ar da gata, lucrând la foc continuu, 100 de pagini pe lună, ar însemna că va primi în acest interval 250 de euro. Păi, îţi ajung lunar atâţia bani de-o osmoză? De-o întrepătrundere sau de-o visare cu ochii deschişi la nu ştiu ce picior metric sau topică imposibilă?
Şi vă mai întrebaţi de ce patronul traducătorilor, sf. Ieronim, stă, în mai toate reprezentările lui plastice, mâhnit şi cu mâna pe-un craniu...

Veşti din lumea largă: geografie şi informaţie

Ştim prea bine cât de inconfortabil ( ca să mă exprim eufemistic) este pentru români să descopere greşeli de geografie care vizează România. Presa franceză semnalează câteva asemenea greşeli privitoare şi la alte zone ale lumii.
E bine şi confortabil să credem că graba şi ignoranţa creează aceste " greşeluţe" ...

Info rédaction, publiée le 04 novembre 2011

Alors que le G20 de Cannes s'est ouvert jeudi, la chaîne de télévision américaine CNN a commis une belle erreur en tentant de situer la ville des Alpes-Maritimes.
CNN a véritablement un problème en géographie. Alors qu'en 2005, la chaîne d'informations américaine avait redessiné la France en plaçant Lyon au centre du pays, Cannes à la place de Montpellier et Strasbourg... en Autriche, elle a commis une nouvelle erreur. A l'occasion du G20 qui se déroule depuis jeudi à Cannes, les journalistes américains ont tenté de situer la ville des Alpes-Maritimes. C'est ainsi que celle-ci s'est retrouvée... en Espagne !
Plus précisément, la ville a été placée au nord du pays voisin, juste au-dessus du Portugal, ce qui prouve une nouvelle fois la difficulté qu'à CNN à faire ses cartes. Précédemment, elle avait déjà placée l'Irak à la place de l'Allemagne, la Suisse en République Tchèque ou encore la ville de Tripoli au Liban plutôt qu'en Libye. A noter que l'erreur de géographie n'est pas l'apanage des États-Unis puisque TF1 avait, en 2010, échangé la place de la Suède avec celle de la Finlande...
Découvrez les meilleures erreurs de géographie de CNN en cliquant ci-dessous:
http://www.gentside.com/insolite/les-plus-belles-erreurs-de-geographie-de-cnn_art30013.html

Veşti din China: 10 invenţii chinezeşti

demn de citit:

10 inventii chinezesti

Mari minuni aveau sa li se dezvaluie europenilor moderni, prea ignoranti pentru a le putea intelege, atunci cand au pus prima oara piciorul in China. In acest univers necunoscut, chinezii facusera deja pasi mari pe calea cunoasterii si a tehnologiei, de mai bine de 5.000 de ani. Profunzimea cunoasterii stiintifice din China antica si medievala va ramane insa subevaluata de locuitorii Batranului Continent pana in timpuri destul de recente. Iata 10 inventii care au schimbat lumea, multe dintre ele fiind create de chinezii antici doar pentru a fi apoi uitate si reinventate in alt colt al lumii si in alta epoca.

10. Praful de pusca

Este probabil cea mai faimoasa dintre anticele descoperiri chinezesti, iar legenda spune ca ar fi fost realizata din intamplare de alchimisti, in timp ce incercau sa puna la punct un elixir al vietii vesnice. Cea mai veche referire cu privire la praful de pusca se gaseste intr-o opera chinezeasca din 1044: Wujung zongyao, o culegere a celor mai importante tehnici militare, compilata de un anume Zeng Goliang (se presupune asadar ca descoperirea prafului de pusca ar fi avut loc cu ceva timp inainte). Contrar la ceea ce se crede, chinezii nu au folosit praful de pusca doar la focurile de artificii. Un amestec de nitrat de potasiu, mangal si sulf, formula servea la fabricarea proiectilelor fumigene, explozibile si incendiare de folosit in timpul asediilor. De altfel, descoperirea prafului de pusca si inventarea armelor de foc (datata pe la 11000) au coincis cu indelungate perioade razboi. Inventiile belicoase au ajuns in Occident gratie lumii musulmane, iar probabil primul contact al occidentalilor cu armele de foc a avut loc cu ocazia bataliei de la Sajo (Ungaria, 1241), in timpul tentativei mongolilor de a invada Europa.

9. Busola

Unde am fi daca nu s-ar fi inventat busola? Pierduti, cu siguranta. Nu se stie cu precizie cui i-a venit ideea desteapta de a se orienta folosind magnetul, dar marturiile arheologice arata ca a fost un chinez, in secolul IV d.Hr., cel care a slefuit o piatra magnetica naturala in forma de lingura, menita a indica intotdeauna aceeasi directie: sudul, directia cardinala si calea catre armonia interioara. De altfel si busola moderna, instrument de navigatie, dateaza din anul 1100, provenind tot din China. A fost introdusa in Europa in secolul XII, cel mai probabil de catre arabi, iar prima referire cu privire la utilizarea ei de catre navigatori in Europa occidentala va aparea in De nominibus ustensilium a savantului englez Alexander Neckam (1180-1187).

8. Hartia

Fara hartie nu am fi avut harti, iar fara harti, cel mai probabil omul n-ar mai fi cutreierat pamantul in lung si-n lat asa cum a facut. Nu este pe de-a-ntregul clar nici cui i se datoreaza notiunea de a converti gandurile in limbaj scris (sa fi fost sumerienii?), dar ceea ce se stie este ca primele limbi ar fi aparut in urma cu aproximativ 5.000 de ani. Iar de-ndata ce limbajul a inceput sa se dezvolte, oamenii au scris pe orice a stat nemiscat timp suficient. Argila, lutul, bambusul, papirusul si piatra au fost doar cateva dintre primele suprafete utilizate in acest scop. Lucrurile insa aveau sa se schimbe dupa ce chinezii, mai precis un demnitar pe nume Tsai Lun, va inventa cam prin anul 105 i.Hr., un prototip al hartiei moderne, dintr-un amestec de coaja de copac, canepa, panzeturi uzate si resturi de navod, rezultatul fiind o hartie aspra, bruta (inainte de asta, chinezii scriau pe fasii subtiri de bambus si matase). Ce-o fi scris chinezul pe prima “foaie”de hartie, greu de spus.

7. Pastele fainoase

Juriul inca delibereaza, dar se pare ca anticii chinezi le-au cam luat-o inainte italienilor sau arabilor (e neclar carora de fapt) si in ceea ce priveste spaghetele cam cu 2.000 de ani. In 2006, arheologii care faceau excavatii intr-o asezare veche de 4.000 de ani din Lajia, in the provincia Qinghai de langa granita cu Tibetul, au dat peste un bol rasturnat plin cu taietei subtiri, ingropat la zece picioare sub pamant. Pastele, cele mai vechi din lume, erau facute din doua tipuri de mei, ambele cultivate in China de 7.000 de ani.

6. Roaba

Tot chinezii sunt cei care au reusit sa mai ia din greutatile de pe umerii omului prininventarea roabei. Un general pe nume Jugo Liang, care a trait in timpul dinastiei Han, este creditat ca fiind inventatorul “vehiculului” cu roata dispusa sub incarcatura, utilizat in secolul II pentru a transporta greutati, dar conceput spre a fi folosit in scopuri militare. Conferind armatei chineze un avantaj decisiv asupra dusmanului (motiv pentru care chinezii au tinut inventia secreta timp de secole), roabele erau utilizate si la realizarea baricadelor mobile. Inventia chinezului a avut o singura hiba: nu prevedea manerele, care aveau sa apara ulterior, de-abia cand inventia va fi perfectionata.

5. Seismograful

Desi chinezii nu ar fi putut sa spuna nimanui exact cate grade a avut un cutremur pe scara Richter (intrucat aceasta nu a fost creata decat de-abia in 1935), au reusit totusi sa inventeze primul detector de cutremure din lume: seismograful. Iar cel nascocit de Chang Heng, un astronom de la curtea imperiala, la inceputul secolului II, era o adevarata opera de arta. Pe un vas din bronz masiv, sase dragoni incastrati, privind in jos, erau pozitionati la distanta egala unul de celalalt, fiecaruia corespunzandu-i o broasca sculptata in relief, desigur cu gura cascata, uitandu-se in sus. In interiorul vasului, un pendul atarna nemiscat, in asteptarea vibratiei destabilizatoare. Moment in care, cadenta pendulului se presupune ca ar fi pus in miscare parghiile interne ale seismografului, provocand caderea unei bile din gura dragonului indreptat in directia epicentrului cutremurului in cea a broastei aflate dedesubt.

4. Alcoolul

Fara doar si poate, le putem multumi anticilor chinezi si pentru etanol si alcool izopropilic, asta ca sa nu mai aducem vorba de bere, vin si lichior. Si daca stai sa te gandesti, putine dintre inventiile umane i-au provocat omului atata bucurie si intristare deopotriva, precum alcoolul. Cert este ca la inceputul secolului III d. Hr., chinezii stiau deja cum sa rafineze produse alimentare precum otetul si sosul de soia, utilizand sofisticatele tehnici ale fermentatiei si distilarii. N-a mai durat mult pana sa apara si bauturile spirtoase. Descoperiri arheologice recente au impins data de nastere a fermentarii chinezesti si crearii alcoolului si mai departe in timp: cioburi de ceramica vechi de peste 9.000 de ani au fost descoperite in provincia Henan, desemnandu-i pe chinezi drept inventatorii incontestabili ai alcoolului, avand in vedere ca fostii detinatori ai acestui titlu, anticii arabi, n-aveau sa produca bauturi alcoolice decat 1000 de ani mai tarziu.

3. Zmeul

Doi barbati chinezi din antichitate isi impart meritul de a fi nascocit una dintre cele mai marii mandrii ale Chinei: zmeul, parte din cultura chineza de 2.400 de ani. Pe parcursul secolului IV i.Hr., Gongshu Ban si Mo Di, un patron al artelor si un filosof, au construit un zmeu in forma de pasare, care se putea ridica la cer, plutind in bataia vantului. De-a lungul timpului, tot chinezii au adaptat designul initial al zmeului la noi si noi utilizari: de exemplu, acesta inlesnea pescuitul fara barca, prin simpla adaugare a unei undite si a unui carlig. Ulterior, zmeele au fost “ridicate in grad”, dovedindu-si utilitatea chiar in cadru militar. Au fost utilizate pe post de “drone”, pentru livrarea incarcaturilor de praf de pusca in fortificatiile dusmane. Se pare ca in 1232, chinezii ar fi utilizat zmee pentru a arunca “fluturasi” propagandistici de-asupra unei tabere de prizonieri de razboi a mongolilor, determinandu-i pe captivii sa se razvrateasca si sa preia puterea.

2. Planorul

Daca zmeele erau deja inventate pana in secolul IV i.Hr., pana la finele secolului VI d.Hr., chinezii reusisera sa construiasca zmee cu o dimensiune suficient de mare si destul de aerodinamice pentru a sustine greutatea unui barbat de talie medie. A fost doar o problema de timp pana cand cineva s-a gandit sa indeparteze corzile zmeului pentru a vedea ce se intampla. Cunoscute in zilele noastre sub numele de planoare, aparatele de zbor respective nu au fost insa folosite de anticii chinezi ca modalitate de a-si ridica nivelul de adrenalina. Imparatii chinezi se delectau fortand raufacatori condamnati si inamici capturati sa sara de pe stanci legati de planoare. Totusi, una peste alta, si in ceea ce priveste zborul, chinezii le-au luat-o asadar inainte europenilor cam cu 1335 de ani.

1. Matasea

A fost o vreme cand matasea chinezeasca era atat de pretuita in intreaga lume, incat a reusit aproape de una singura sa lege China antica de restul lumii prin intermediul comertului (vezi fabulosul Drum al Matasii) si sa o impace cu celelalte culturi (confruntati cu inovatiile chinezesti de genul prafului de pusca, mongolii, bizantinii, grecii si romanii nu puteau fi prea prietenosi). Descoperirea prelucrarii matasii in China a fost multa vreme inconjurata de mister. Potrivit traditiei, ar fi fost nevasta Imparatului Galben, legendarul parinte al civilizatiei chineze, care a trait in jurul anului 3.000 I. Hr., cea care a descoperit proprietatile firului produs de viermii de matase. La ora actuala, gratie descoperirilor arheologice, detinem informatii mai exacte cu privire la originile sericulturii; surprinzator, la fel de vechi pe cat lasa legenda sa se creada. Mai precis, cele mai vechi relicve scoase la lumina provin din perioada Liangzhu (neoliticul tarziu), inflorita intre anii 3.300 si 2.200 i.Hr. in China orientala, in zona lacului Tai, acolo unde se gasesc astazi orasele moderne Hangzhou si Shanghai. Relicve putine, dar semnificative: un fragment de tesatura si resturi dintr-o centura din matase, in masura sa ateste inechivocabil faptul ca materialul era deja cunoscut de chinezii din antichitate tocmai din epoca indicata in legendele despre Imparatul Galben. Chinezii au pastrat multa vreme cu strasnicie secretul producerii matasii, ei pierzand controlul doar atunci cand, cum necum, calugarii din Europa au reusit sa puna mana pe viermii de matase si sa-i “exporte” in vest.

sursa: descopera.ro