Veşti din China: China, un " partener" care visează să aibă " aliaţi"

 ( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)

După doi ani de înaintări militare agresive pentru vecinii săi, în Marea Chinei ca şi în sudul Tibetului, China surprinde lumea prin crearea unei acalmii. Această cotitură, Xi Jinping o formulează în cadrul unei Conferinţe Centrale asupra Diplomaţiei ( 28/11) : " trebuie să avem prezente în minte riscurile şi să dezamorsăm potenţialele crize, pentru a le transforma în şanse de creştere ale ţării. "
Această părere este comentată ( 2/12) de Xue Li ( cercetător la CASS) : " este timpul să înţelegem să nu mai fim neîncrezători în alianţe cu venicii noştri" . Neputând să înfrunte o flotă chineză superioară lor, adunate împreună, aceste ţări nu au altă alternativă la faptul de a " coopera mai degrabă decât a înfrunta" .  Acest lucru i- a permis lui Xi să- l întâlnească la Conferinţa la nivel înalt a APEC pe rimul ministru nipon Shinzo Abe după doi ani de pauză şi să încheie un puternic acord cu Barack Obama.

Această conefrinţă a condus la constatarea existenţei altei importante devieri: Din 1949 China nu s- a abătut de la o ideologie de " non- aliniere" , vizând să facă din aceasta farul anti- hegemine al Lumii a treia. La conferinţă acest principiu a rămas în vigoare, dar nuanţat pentru prima dată prin voinţa lui Xi de a " întări o reţea mondială de parteneriate" . 

" Aliaţi" sau " parteneri" ? Diferenţa constă în refuuzl Chinei de a alege un bloc cu care să colaboteze în exclusivitate. Dacă ar fi făcut acest lucru, conform lui Jin Canrong de la Universitatea Poporului din Pekin, acest fapt ar fi " lezat tipul de relaţii ... pe care China încearcă să le promoveze" . Însă totul are un preţ. A deschide parteneriate cu o mână de puteri rivale, înseamnă să se oblige la o mare distanţare ideologică. Pang Zhongying, de la aceeaşi universitate, observă că " China are nevoie de aliaţi, însă pentru moment nu- i poate desemna". Astfel, o mină chineză de cupru din Afganistan este protejată de US Army al commando- urilor integriste, ceea ce APL nu face în afara graniţelor. Însă, US Army îşi face bagajele să plece, iar protecţia va dispărea. Ar fi putut rămâne, dacă China şi Statele Unite ar fi fost legate printr- un tratat de apărare. De aceea abandonarea non- alinierii chineze pare ineluctabilă.

În politica externă nimic nu se schimbă în ce priveşte obiectivele pe termen lung. În ultimele 12 luni, împotriva avizului vecinilor şi Statelor Unite, Pekinul a izolat 4 atoli ai insulelor Sprateyls ( Marea Chinei de Sud) , inclusiv o pistă de aterizare de 3000 de km. Pekinul militarizează flota sa de pază de coastă, alcătuită până în 2013 din diverse corpuri maritime civile. Rezultatul la vecini este inevitabil: o apropiere accelerată între Vietnam, Filipine, respectiv Japonia şi India sub umbrela SUA. Pare deci improbabil ca China să poată susţine deschis cele două obiective ale sale de " soft- power" de imagine şi extindere militară faţă de vecini. La această dată, ea pare sigură că aceştia din urmă vor putea accepta pierderea patrimoniului lor maritim în schimbul unor investiţii şi a creşterii ... Dar această percepţie a lucrurilor ar putea fi departe de realitate: integrarea unor ţări asiatice într- un spaţiu economic chinez comportă riscuri în ce priveşte suveranitatea lor naţională şi fix acest lucru tocmai a fost afirmat de electorii din Taiwan.