Se afișează postările cu eticheta APL. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta APL. Afișați toate postările

marți, 11 iulie 2017

Vești din China: Un G20 la cuțite

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 07 iulie 2017. )


     În timpul G20 la Hamburg, în 7- 8 iulie, China a trebuit să gestioneze, cu diverși parteneri, multiple tensiuni, cel mai adesea vechi, însă devenite dintr- odată urgente. Cu India, e vorba despre confruntarea pe podișul din Sikkim, la joncțiunea liniilor de frontieră chineză, indiană și bhutaneză la 5000 de metri altitudine. APL a distrus acolo două cazemate indiene, iar de atunci 6000 de oameni sunt instalați provizoriu la fața locului. Totul a început de la construirea de către China a  unei șosele pe un teritoriu bhutanez pe care și- l revendică ea și pe care aparent tocmai l- a ocupat. Bhutanul a chemat India în ajutor, iar aceasta a venit repede să- l ajute, fiindcă această șosea ar priva- o în timp de avantajul său privitor la altitudine - China ar putea astfel trimite în timp record o putere de foc superioară celei a Delhi- ului. Pekinul solicită imperios retragerea trupelor indiene și consideră incidentul bilateral drept „ cel mai grav din ultimii 30 de ani” .  „ India - adaugă el- ar face bine să învețe o lecție de istorie din înfrângerea sa. ” în timpul conflictului fulger care le- a pus față- n față în 1962. Un alt subiect de discordie: India nu suportă ca Pekinul să- și facă un CEPT ( prescurtare din engleză pentru: Coridor economic din Xinjiang spre Pakistan) printr- un Cașmir revendicat de Delhi și până la Gwadar, situl unui port ce include o bază militară chineză. China n- o să plece de- acolo fiindcă Delhi refuză a susține proiectul. Și așa cei 20 de ani de tentative de apropiere a celor două țări cele mai populate din lume sunt compromiși. Având în vedere neîncrederea vădită, ne putem îndoi că întâlnirea dintre N. Modi și Xi Jinping în timpul G20 va debloca situația. Începerea construcției acestei șosele, e poate din partea Chinei un calcul greșit!
     Cu trei zile înainte de G20, Xi Jinping a fost la Moscova pentru o întâlnire cu V. Putin, a treia din ianuarie până acum. Lăsând de- o parte ceva amabilități ( o decorație rusă pentru Xi, 10 miliarde de $ în contul schimburilor economice pentru Putin) și inevitabila declarație comună împotriva desfășurării sistemului american anti- misile Thaad în Coreea de Sud, grosul afacerii a revenit cererii părții ruse de prelungire a ' drumurilor mătăsii' către Uniunea Economică Eurasiatică ( UEEA) , fondată în 2014 de Rusia, Kazahstan, Kârgâstan, Armenia și Bielorusia. Dar această speranță de a vedea China finanțându- i UEEA se prezintă sub auspicii nefavorabile. Administrația rusă face mutre văzând cum China se interesează prea îndeaproape de niște republici care au fost sateliți ai URSS. Pekinului, pe de altă parte, îi vine greu să vadă în aceste țări de o solvabilitate îndoielnică destinația ideală pentru a- și plasa oțelul, sticla sau cimentul excedentare. 
     În fine, esențialul G20 din punctul de vedere chinez va fi relația cu Statele Unite ale unui D. Trump din ce în ce mai imprevizibil: a autorizat o vânzare de arme de 1.4 miliarde $ către Taiwan, a pedepsit banca locală din Dandong pentru trafic cu Coreea de Nord și a trimis în 2 iulie un destroyer în banda de 12 mile a unei insulițe din arhipelagul Paracel, ocupat de APL. Deși toate aceste gesturi sunt niște casus belli, Pekinul nu protestează prea mult, sperând să- l poată „ domestici” într- o zi pe Trump, mai ales în izolarea crescândă în care acesta se află. Însă pericolul este prezent: acum că Phenianul este în stare ( sau așa declară) să lovească nuclear SUA, Trump nu mai vrea să aștepte. Împreună cu Putin, Xi Jinping vrea să impună un plan de pace în care SUA să- și abandoneze manevrele cu Coreea de Sud, iar Coreea de Nord, bomba sa. Dacă vor reuși, pentru SUA va fi o mare pierdere de imagine. De aceea, Trump și Xi încearcă să aducă puterile intermediare ( Japonia, Țările Europene) la a- și alege de partea cui sunt. Ieri, SUA prima în toate. Dar Trump, forță izolaționistă, schimbă datele problemei, iar China, noua putere financiară, se maturizează repede ... Semn al unui vid politic, rămân de făcut noi alianțe, pentru a înlocui Statele Unite, care se retrag din rolul lor depășit de jandarm al lumii.     

sâmbătă, 14 mai 2016

Veşti din China: Un val populist

     (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 12 mai 2016. )

Fenomenul Donald Trump mătură şi coastele Asiei, iar dovada acestui lucru este alegerea lui Rodrigo Duerte, la preşedinţia Filipinelor, după o campanie învăluită- n argumente naiv- violente şi promisiuni de neonorat.
În timpul campaniei, bărbatul a emis faţă de China pretenţii contradictorii, vrând ca în acelaşi timp să apere interesele naţionale în Marea Chinei de Sud, dar şi să negocieze direct cu Pekinul- prin renunţarea la o apărare colectivă împreună cu celelalte ţări riverane. El s- a arătat gata să negocieze drepturile maritime contra unor linii de cale ferată finanţate de Pekin pe pământul ţării sale. Dar tot el se declară gata să meargă cu un jet- ski pe un atol acupat de APL ( Armata Populară de Eliberare), ca să înfigă acolo drapelul Filipinelor, singur împotriva tuturor... Prin acestea toate, lasă impresia unui personaj ce vorbeşte tare frumos, dar inconsistent şi fantasmagoric. Iar linia sa de apărare apare drept slabă, riscând să compromită anii de eforturi depuse de predecesorul său.
China nu are personaje de acest gen, colorate- cu sistemul său lipsit de alegeri, nici n- are nevoie. Însă mai multe fenomene aflate în curs de- a lungul şi latul ţării au o aceeaşi sursă: un val populist, nostalgic al trecutului, bântuie şi încearcă să- şi facă loc pentru a fi îndepărtată mai simplu poţiunea amară la zi ( măsurile dureroase impuse de încetinirea creşterii economice) .
De pildă, pe 2 mai la Pekin la Marele Palat al Poporului, a avut loc în faţa hailaifului capitalei o mare gală ce a oferit în reluare cântece dragi lui Mao şi creaţii de balet ale soţiei sale Jiang Qing. Iar pe o bandă de pânză se relua acest slogan: " Popoare ale lumii uniţi- vă pentru a învinge invadatorii yankei şi pe lacheii lor! " .
Foarte apreciat de aripa de stânga, spectacolul a şocat victimele Revoluţiei Culturale, precum Ma Xiaoli, fata unui fost ministru, care a cerut socoteală asupra acestor derapaje de la disciplina Partidului.
În acelaşi spirit, înfloresc cântece de adulare a Preşedintelui Xi Jinping, rebotezat Xi Dada/ Tătucul Xi şi a soţiei sale Peng Liyuan, fostă cântăreaţă a Armatei Populare de Eliberare, rebotezată Peng Mama ( mamă a naţiunii) .
Dar, ce să vezi, surpriză! La un ordin al Pekinului, aceste rebotezări au dispărut discret din media, surghiunite de Partidul conştient că riscă sarcasmul. Şeful de stat are nevoie să renunţe la imaginea de om prea cumsecade şi să revină la o imagine mai serioasă , mai conformă cu misiunea sa de a repune economia pe şine, indiferent de sacrificiile necesare.
Toate acestea sugerează că acel cult al personalităţii nu emana de la Xi Jinping, nici de la departamentul de propagandă, ci de la populaţia însăşi, din oraşe şi sate, ce aşteaptă un lider carismatic şi liniştitor. În uşoara ceaţă actuală, guvernul trebuie să înainteze cu extremă prudenţă: să confere încredere, să se arate gata de a asculta temerile provinciilor şi să răspundă acestora prin lucruri concrete.
Statul va " reloca" anul acesta vreo 2- 3 milioane de săraci din zonele rurale în zone mai dezvoltate ( cu drumuri, apă curentă, şcoli, spitale ... ) . 1600 de miliarde de yuani vor fi vărsaţi în Dongbei, regiune aflată în cădere economică liberă, ce se datorează reculului industriei cărbunelui şi al comerţului cu Rusia.
De notat că toate aceste eforturi sunt făcute pentru regiunile cu cea mai mare cotă de sărăcie, dar şi de nostalgie " roşie" .
Dispare şi un alt calificativ al lui Xi: acela de " centrul" Partidului, punct nodal de referinţă ideologică. Acum două luni, conceptul era esenţial- oricine îl uita, îşi risca propria carieră sau chiar mai mult. În ziua de azi China se îndepărtează de un stil de leadership solitar şi se întoarce la conducerea colectivă. Xi vrea să- i asculte pe ceilalţi lideri, din provincii, de la bază. În aceste timpuri nesigure, şeful suprem trebuie să împartă cu alţii deciziile, responsabilitatea- influenţa populistă!

luni, 8 decembrie 2014

Veşti din China: China, un " partener" care visează să aibă " aliaţi"

 ( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)

După doi ani de înaintări militare agresive pentru vecinii săi, în Marea Chinei ca şi în sudul Tibetului, China surprinde lumea prin crearea unei acalmii. Această cotitură, Xi Jinping o formulează în cadrul unei Conferinţe Centrale asupra Diplomaţiei ( 28/11) : " trebuie să avem prezente în minte riscurile şi să dezamorsăm potenţialele crize, pentru a le transforma în şanse de creştere ale ţării. "
Această părere este comentată ( 2/12) de Xue Li ( cercetător la CASS) : " este timpul să înţelegem să nu mai fim neîncrezători în alianţe cu venicii noştri" . Neputând să înfrunte o flotă chineză superioară lor, adunate împreună, aceste ţări nu au altă alternativă la faptul de a " coopera mai degrabă decât a înfrunta" .  Acest lucru i- a permis lui Xi să- l întâlnească la Conferinţa la nivel înalt a APEC pe rimul ministru nipon Shinzo Abe după doi ani de pauză şi să încheie un puternic acord cu Barack Obama.
Această conefrinţă a condus la constatarea existenţei altei importante devieri: Din 1949 China nu s- a abătut de la o ideologie de " non- aliniere" , vizând să facă din aceasta farul anti- hegemine al Lumii a treia. La conferinţă acest principiu a rămas în vigoare, dar nuanţat pentru prima dată prin voinţa lui Xi de a " întări o reţea mondială de parteneriate" . 
" Aliaţi" sau " parteneri" ? Diferenţa constă în refuuzl Chinei de a alege un bloc cu care să colaboteze în exclusivitate. Dacă ar fi făcut acest lucru, conform lui Jin Canrong de la Universitatea Poporului din Pekin, acest fapt ar fi " lezat tipul de relaţii ... pe care China încearcă să le promoveze" . Însă totul are un preţ. A deschide parteneriate cu o mână de puteri rivale, înseamnă să se oblige la o mare distanţare ideologică. Pang Zhongying, de la aceeaşi universitate, observă că " China are nevoie de aliaţi, însă pentru moment nu- i poate desemna". Astfel, o mină chineză de cupru din Afganistan este protejată de US Army al commando- urilor integriste, ceea ce APL nu face în afara graniţelor. Însă, US Army îşi face bagajele să plece, iar protecţia va dispărea. Ar fi putut rămâne, dacă China şi Statele Unite ar fi fost legate printr- un tratat de apărare. De aceea abandonarea non- alinierii chineze pare ineluctabilă.
În politica externă nimic nu se schimbă în ce priveşte obiectivele pe termen lung. În ultimele 12 luni, împotriva avizului vecinilor şi Statelor Unite, Pekinul a izolat 4 atoli ai insulelor Sprateyls ( Marea Chinei de Sud) , inclusiv o pistă de aterizare de 3000 de km. Pekinul militarizează flota sa de pază de coastă, alcătuită până în 2013 din diverse corpuri maritime civile. Rezultatul la vecini este inevitabil: o apropiere accelerată între Vietnam, Filipine, respectiv Japonia şi India sub umbrela SUA. Pare deci improbabil ca China să poată susţine deschis cele două obiective ale sale de " soft- power" de imagine şi extindere militară faţă de vecini. La această dată, ea pare sigură că aceştia din urmă vor putea accepta pierderea patrimoniului lor maritim în schimbul unor investiţii şi a creşterii ... Dar această percepţie a lucrurilor ar putea fi departe de realitate: integrarea unor ţări asiatice într- un spaţiu economic chinez comportă riscuri în ce priveşte suveranitatea lor naţională şi fix acest lucru tocmai a fost afirmat de electorii din Taiwan.