Se afișează postările cu eticheta Marea Chinei de Sud. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marea Chinei de Sud. Afișați toate postările

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Veşti din China: Caleidoscop cu ocazia reînceperii şcolii

 (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 09 septembrie 2016. )

Vastă ca o maree, reînceperea şcolii ( la 1 septembrie) a pus în mişcare spre şcoli 200 de milioane de copii între 6 şi 18 ani. Ca temă acasă, elevii au primit consemnul de a urmări seara la TV " Stindardul strămoşilor" , emisiunea Ministerului Educaţiei, ce proslăveşte eroismul revoluţionar. Din sloganuri precum: " Să nu cedezi vreodată!" sau " Să fii totdeauna hotărât!" s- a degajat starea de spirit conform căreia prin spirit de sacrificiu şi fidelitate faţă de partid, se ajunge totdeauna la a ieşi învingător. Pentru a se asigura că tinerii au recepţionat mesajul, unele şcoli au mers până la a cere de la părinţi o fotografie a copilului în faţa ecranului TV - ca un prim exerciţiu de disciplină din anul şcolar.

A doua zi după G20 la Hangzhou ( 4 şi 5 septembrie) , mass media şi- a centrat atenţia mai spre sud cu 2250 km, asupra Vientiane în Laos, unde s- a desfăşurat a 19- a Întrunire la nivel înalt China- ASEAN în prezenţa liderilor a 10 ţări din această asociaţie şi a altor 8 ţări, printre care India şi SUA.

Barack Obama a fost prezent, fiind primul preşedinte american care a vizitat această ţară- martir a bombardamentelor din Vietnam de acum 71 de ani. Obama a fost acolo pentru un act de căinţă simbolică, respectiv pentru a exprima " responsabilitatea morală" a ţării sale: zeci de milioane de submuniţii se află încă îngropate în solul laoţian şi explodează cu regularitate, astfel încât au cauzat 20.000 de morţi de la încetarea ostilităţilor. Obama a promis aşadar 90 de milioane de $ în trei ani pentru a se accelera operaţiunile de deminare.

Adevărata miză a vizitei lui Obama a fost impasul cu China în influenţa asupra Laosului. Pentru Pekin, reprezentat la întâlnirea la nivel înalt de primul- ministru, Li Keqiang, este vorba despre un interes strategic.

În Laos, ţară săracă şi fără ieşire la mare, China investeşte tot mai mult. Printre proictele recente se pot enumera zona industrială That Luang Marsh nu departe de Vientiane ( 1.6 miliarde $) , barajul hidroelectric de la Nam Ngiep- 1 ( 868 milioane de $) , viitorul tren de mare viteză Kunming- Vientiane de 418 km, de peste 6 miliarde de $ - o secţiune din linia proiectată spre Singapore. 

Pentru Pekin, investiţiile sale, care se regăsesc în toate ţările din zona ASEAN, se justifică precum bază a " Drumului său al mătăsii" , prin existenţa a sute de milioane de consumatori şi bazin de atractive materii prime şi energie. În contrapartidă, China aşteaptă de la aceste ţări- clienţi ca ei să- i fie şi aliaţi politici...

De aceea, la întâlnirea la nivel înalt de la Vientiane, lupta pentru influenţă a fost continuată. Susţinut de primul- ministru nipon, Obama a amintit că verdictul Curţii de la Haga, prin care se condamnă construirea de insuliţe artificiale chinezeşti în arhipelagul Spratley, este " constrictiv" - China ar trebui să se retragă, respectând dreptul suveranităţii maritime al ţărilor riverane şi Convenţia dreptului asupra mării ...

La aceasta, Li Keqiang a ripostat exprimându- şi dorinţa de a vedea dispărut " amestecul" în raporturile dintre ASEAN şi ţara sa. Implicit, Statele Unite şi Japonia, entităţi din alte regiuni geografice, n- au nimic a face cu acestea. Apoi, în comunicatul final, ţările s- au ferit să citeze hotărârea de la Haga, mărginindu- se la " a lua act" de îngrijorările " anumitor lideri" referitoare la activităţile chinezeşti din Marea Chinei de Sud. Liu Zhenmin, ministru- adjunct al afacerilor externe, a putut chiar felicita ţările membre pentru " reţinerea" şi voinţa lor de " a găsi soluţii ... susţinând astfel eforturile comune în negocierea unui nou cod de conduită a naţiunilor în Marea Chinei de Sud. "  . 

Este, fără nici o îndoială, un succes al diplomaţiei chineze, fruct, în parte, al generoaselor finanţări ale Pekinului într- o regiune, care, înainte de toate are nevoie de dezvoltare.China face astfel un pas spre o reglementare a litigiului, conform cu voinţa şi reglementările sale.

sâmbătă, 14 mai 2016

Veşti din China: Un val populist

     (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 12 mai 2016. )

Fenomenul Donald Trump mătură şi coastele Asiei, iar dovada acestui lucru este alegerea lui Rodrigo Duerte, la preşedinţia Filipinelor, după o campanie învăluită- n argumente naiv- violente şi promisiuni de neonorat.
În timpul campaniei, bărbatul a emis faţă de China pretenţii contradictorii, vrând ca în acelaşi timp să apere interesele naţionale în Marea Chinei de Sud, dar şi să negocieze direct cu Pekinul- prin renunţarea la o apărare colectivă împreună cu celelalte ţări riverane. El s- a arătat gata să negocieze drepturile maritime contra unor linii de cale ferată finanţate de Pekin pe pământul ţării sale. Dar tot el se declară gata să meargă cu un jet- ski pe un atol acupat de APL ( Armata Populară de Eliberare), ca să înfigă acolo drapelul Filipinelor, singur împotriva tuturor... Prin acestea toate, lasă impresia unui personaj ce vorbeşte tare frumos, dar inconsistent şi fantasmagoric. Iar linia sa de apărare apare drept slabă, riscând să compromită anii de eforturi depuse de predecesorul său.
China nu are personaje de acest gen, colorate- cu sistemul său lipsit de alegeri, nici n- are nevoie. Însă mai multe fenomene aflate în curs de- a lungul şi latul ţării au o aceeaşi sursă: un val populist, nostalgic al trecutului, bântuie şi încearcă să- şi facă loc pentru a fi îndepărtată mai simplu poţiunea amară la zi ( măsurile dureroase impuse de încetinirea creşterii economice) .
De pildă, pe 2 mai la Pekin la Marele Palat al Poporului, a avut loc în faţa hailaifului capitalei o mare gală ce a oferit în reluare cântece dragi lui Mao şi creaţii de balet ale soţiei sale Jiang Qing. Iar pe o bandă de pânză se relua acest slogan: " Popoare ale lumii uniţi- vă pentru a învinge invadatorii yankei şi pe lacheii lor! " .
Foarte apreciat de aripa de stânga, spectacolul a şocat victimele Revoluţiei Culturale, precum Ma Xiaoli, fata unui fost ministru, care a cerut socoteală asupra acestor derapaje de la disciplina Partidului.
În acelaşi spirit, înfloresc cântece de adulare a Preşedintelui Xi Jinping, rebotezat Xi Dada/ Tătucul Xi şi a soţiei sale Peng Liyuan, fostă cântăreaţă a Armatei Populare de Eliberare, rebotezată Peng Mama ( mamă a naţiunii) .
Dar, ce să vezi, surpriză! La un ordin al Pekinului, aceste rebotezări au dispărut discret din media, surghiunite de Partidul conştient că riscă sarcasmul. Şeful de stat are nevoie să renunţe la imaginea de om prea cumsecade şi să revină la o imagine mai serioasă , mai conformă cu misiunea sa de a repune economia pe şine, indiferent de sacrificiile necesare.
Toate acestea sugerează că acel cult al personalităţii nu emana de la Xi Jinping, nici de la departamentul de propagandă, ci de la populaţia însăşi, din oraşe şi sate, ce aşteaptă un lider carismatic şi liniştitor. În uşoara ceaţă actuală, guvernul trebuie să înainteze cu extremă prudenţă: să confere încredere, să se arate gata de a asculta temerile provinciilor şi să răspundă acestora prin lucruri concrete.
Statul va " reloca" anul acesta vreo 2- 3 milioane de săraci din zonele rurale în zone mai dezvoltate ( cu drumuri, apă curentă, şcoli, spitale ... ) . 1600 de miliarde de yuani vor fi vărsaţi în Dongbei, regiune aflată în cădere economică liberă, ce se datorează reculului industriei cărbunelui şi al comerţului cu Rusia.
De notat că toate aceste eforturi sunt făcute pentru regiunile cu cea mai mare cotă de sărăcie, dar şi de nostalgie " roşie" .
Dispare şi un alt calificativ al lui Xi: acela de " centrul" Partidului, punct nodal de referinţă ideologică. Acum două luni, conceptul era esenţial- oricine îl uita, îşi risca propria carieră sau chiar mai mult. În ziua de azi China se îndepărtează de un stil de leadership solitar şi se întoarce la conducerea colectivă. Xi vrea să- i asculte pe ceilalţi lideri, din provincii, de la bază. În aceste timpuri nesigure, şeful suprem trebuie să împartă cu alţii deciziile, responsabilitatea- influenţa populistă!

duminică, 20 septembrie 2015

Din lumea largă: Xi Jinping- ultima linie dreaptă înainte de plen

( traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 19 septembrie 2015. )

Xi Jinping, omul cel mai puternic al Chinei, este mai mult ca niciodată în prim- planul scenei. Numărul 1 chinez îşi ia zborul ( 22- 28 septembrie) pentru prima sa vizită de stat în Statele Unite, îşi înmulţeşte nominalizările în posturi- cheie şi lansează proiecte de reformă. Toate, pentru a- şi atrage cel mai larg sprijin posibil înaintea Plenului Comitetului Central din octombrie şi a face să treacă în forţă reformele aflate în pană de când a ajuns în postul pe care- l ocupă.
Înlocuieşte în fruntea organelor de stat oamenii lui Hu Jintao, predecesorul său. Meng Xiangfeng devine nr 2 în Biroul General al Comitetului Central, după îndepărtarea lui Ling Jihua şi Huo Ke pentru corupţie. Su Deliang ajunge vice- ministru al Securităţii de Stat, în locul lui Ma Jian, dat deoparte în ianuarie. La APL, Xi îi instalează pe generalii Zhao Keshi şi Cai Yingting - prieteni din anii '90, aflaţi atunci la post în Fujian şi Zhejiang. Fostul şef al finanţelor Xiamen, He Lifeng, devine vice- preşedinte al NDRC. Chen Min'er, guvernatorul Guizhou, a fost promovat în iulie secretar de partid: rar cumul de mandate, care arată încrederea Pekinului. Tânăr încă ( 55 de ani) , Chen ar fi un candidat plauzibil pentru a- i succeda lui Xi în 2022.

Şi apoi, e vizita la B. Obama. A fost foarte pregătită, printr- o vizită a lui Meng Jianzhu din Biroul Politic ( 9- 12 septembrie) şi după, a consilierului de stat Yang Jiechi. Meng a obţinut ceea ce cerea demult: în ciuda lipsei unui acord de extrădare, livrarea lui Ling Wangcheng, transfugul frate al lui Ling Jihua. Ling Wangcheng se pare că ar fi luat din China documente compromiţătoare, sperând să le folosească într- un proces al lui Ling Jihua. Această întoarcere a lui Ling Wangcheng a fost negociată la un preţ mare: sechestrul de către Trezoreria publică americană a banilor ( 600 milioane $) puşi deoparte de alde Ling şi întoarcerea în China a 25.000 de chinezi aflaţi ilegal în SUA.
Presa anglo- saxonă e pesimistă în ce priveşte această vizită, având în vedere numeroasele litigii: asupra accesului prea limitat la piaţa chineză, pirateria informatică, ciupelile navale din Marea Chinei de Sud. Opinia publică americană ar dori ca Obama să " inspire" o restabilire a legăturilor China- Vatican şi un dilog cu Dalai Lama. Însă acest gen de presiune nu poate fi decât inacceptabil pentru Xi ... Totuşi, se pot vedea şi ceva adieri de vânt favorabile: zXi are nevoie de lauri în America, înaintea iminentului " său" plen. Ori Obama, nemaiavând de înfruntat alegeri, e liber să- l ajute, sub rezerva unor concesii solide faţă de China. zUn prim ajutor palpabil este menţinerea neschimbată ( 7 septembrie) a ratei dobânzii scăzute a Băncii Federale americane, motivată prin fragilitatea bursei chineze. FED este suverană asupra deciziilor sale, dar Obama a putut " recomanda" întârzierea unei creşteri a acestei rate de dobândă, prevăzută a fi pe termen lung. zÎn privinţa mediului înconjurător, Xi şi Obama vor să- şi angajeze ţările în scăderea accelerată a emisiilor de CO2 - acord ce  îmbunătăţeşte şansele discuţiilor asupra condiţiilor climatice a COP21 de la Paris din noiembrie. zCele două ţări pregătesc un ambiţios tratat bilateral de investiţii.
Per total: Statele Unite şi China se pregătesc să culeagă fructele a ani de negocieri, la nivel înalt, asupra tuturor dosarelor în discuţie. Din acest unghi de vedere,vizita are potenţialul de a intra în istorie ca data unei puternice apropieri între Occident şi Orient, necesară pentru stabilitatea şi relansarea planetei.

luni, 8 decembrie 2014

Veşti din China: China, un " partener" care visează să aibă " aliaţi"

 ( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)

După doi ani de înaintări militare agresive pentru vecinii săi, în Marea Chinei ca şi în sudul Tibetului, China surprinde lumea prin crearea unei acalmii. Această cotitură, Xi Jinping o formulează în cadrul unei Conferinţe Centrale asupra Diplomaţiei ( 28/11) : " trebuie să avem prezente în minte riscurile şi să dezamorsăm potenţialele crize, pentru a le transforma în şanse de creştere ale ţării. "
Această părere este comentată ( 2/12) de Xue Li ( cercetător la CASS) : " este timpul să înţelegem să nu mai fim neîncrezători în alianţe cu venicii noştri" . Neputând să înfrunte o flotă chineză superioară lor, adunate împreună, aceste ţări nu au altă alternativă la faptul de a " coopera mai degrabă decât a înfrunta" .  Acest lucru i- a permis lui Xi să- l întâlnească la Conferinţa la nivel înalt a APEC pe rimul ministru nipon Shinzo Abe după doi ani de pauză şi să încheie un puternic acord cu Barack Obama.
Această conefrinţă a condus la constatarea existenţei altei importante devieri: Din 1949 China nu s- a abătut de la o ideologie de " non- aliniere" , vizând să facă din aceasta farul anti- hegemine al Lumii a treia. La conferinţă acest principiu a rămas în vigoare, dar nuanţat pentru prima dată prin voinţa lui Xi de a " întări o reţea mondială de parteneriate" . 
" Aliaţi" sau " parteneri" ? Diferenţa constă în refuuzl Chinei de a alege un bloc cu care să colaboteze în exclusivitate. Dacă ar fi făcut acest lucru, conform lui Jin Canrong de la Universitatea Poporului din Pekin, acest fapt ar fi " lezat tipul de relaţii ... pe care China încearcă să le promoveze" . Însă totul are un preţ. A deschide parteneriate cu o mână de puteri rivale, înseamnă să se oblige la o mare distanţare ideologică. Pang Zhongying, de la aceeaşi universitate, observă că " China are nevoie de aliaţi, însă pentru moment nu- i poate desemna". Astfel, o mină chineză de cupru din Afganistan este protejată de US Army al commando- urilor integriste, ceea ce APL nu face în afara graniţelor. Însă, US Army îşi face bagajele să plece, iar protecţia va dispărea. Ar fi putut rămâne, dacă China şi Statele Unite ar fi fost legate printr- un tratat de apărare. De aceea abandonarea non- alinierii chineze pare ineluctabilă.
În politica externă nimic nu se schimbă în ce priveşte obiectivele pe termen lung. În ultimele 12 luni, împotriva avizului vecinilor şi Statelor Unite, Pekinul a izolat 4 atoli ai insulelor Sprateyls ( Marea Chinei de Sud) , inclusiv o pistă de aterizare de 3000 de km. Pekinul militarizează flota sa de pază de coastă, alcătuită până în 2013 din diverse corpuri maritime civile. Rezultatul la vecini este inevitabil: o apropiere accelerată între Vietnam, Filipine, respectiv Japonia şi India sub umbrela SUA. Pare deci improbabil ca China să poată susţine deschis cele două obiective ale sale de " soft- power" de imagine şi extindere militară faţă de vecini. La această dată, ea pare sigură că aceştia din urmă vor putea accepta pierderea patrimoniului lor maritim în schimbul unor investiţii şi a creşterii ... Dar această percepţie a lucrurilor ar putea fi departe de realitate: integrarea unor ţări asiatice într- un spaţiu economic chinez comportă riscuri în ce priveşte suveranitatea lor naţională şi fix acest lucru tocmai a fost afirmat de electorii din Taiwan.