Veşti din China: Pekinul vede Europa în roz

( traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 26 iunie 2015. )

În prag de vară, Pekinul se uită către vest, spre Europa, pe care o consideră agent de stabilitate al acestui continent, asemenea unei chile de navă, dar şi un model ideal pentru viitor. Philippe, regele belgienilor, împreună cu suita sa de oameni de afaceri, aflat în vizită de stat ( 20- 27 iunie) la Pekin şi alte patru oraşe chinezeşti, a finalizat cu gazdele proiectul unui incubator de afaceri la Louvain la Neuve, 200 de milioane de euro investiţii, pentru a găzdui IMM- uri sino- belgiene cu profil bio- , nano- şi alte tehnologii de vârf. În 29 iunie, ziua lansării AIIB ( Banca Asiatică de Investiţii şi Infrastructură, 100 miliarde $ capital, din care 30% chinez, 57 de ţări fondatoare) , Primul Ministru Li Keqiang va fi la Bruxelles la Conferinţa la nivel înalt Europa- China, iar seara va pleca spre Paris. Primit ca quasi- şef de stat, numărul 2 chinez va vizita, la cererea sa, mai multe situri artistice precum atelierul Rodin ( Meudon) , Arenele din Arles, muzeul MuCEM la Marsilia ( spaţiu futurist al civilizaţiilor Europei) . Această alegere de a arunca o privire foarte personală asupra unei Franţe " romantice" subliniază ambianţa destinsă şi plină de încredere dintre cele două ţări. Li ar trebui să fie primit de Preşedintele Hollande, Primul Ministru Manuel Valls, dar şi de alţi miniştri şi de preşedinţii parlamentului şi senatului. Se aşteaptă de asemenea o recoltă bogată de nu mai puţin de 40 de acorduri. Se acordă prioritate conferinţei mondiale asupra climatului, COP-21, de la sfârşitul lui noiembrie- Parisul şi Pekinul sperând să ajute această adunare mondială în a da naştere unei politici care să oblige la reduceri concertate a emisiilor de gaz cu efect de seră, în special prin antrenarea în aceasta a unor naţiuni încă ezitante precum India. F. Hollande trebuie de altfel să se întoarcă la Pekin în toamnă, pentru ultime consultări. Li Keqiang îşi va vinde şi strategia sa " Drumurile mătăsii" : vizitând Marsilia, sediul celui dintâi armator al Franţei, CMA- CGM, apoi semnând cu Franţa un cod de bună conduită în exportul său către Africa şi Asia a supracapacităţilor sale industriale. Printre acordurile aşteptate figurează o ambiţioasă cooperare nucleară integrală, ce va permite - poate- viitoare exporturi comune de centrale; vize de 5 ani pentru industriaşi şi turişti, vize pentru 1000 de stagiari francezi şi chinezi; şi un plan de finanţare al băncilor chineze către IMM- urile care se exportă dintr- o ţară în cealaltă. Se caută de asemenea o alianţă cu piaţa de gros din Rungis, aceasta fiind cea mai importantă din lume. Două proiecte ajunse la maturitate dar care poate că nu se vor semna în cursul acestei vizite: - deschiderea la Tianjin a unei linii de finisare pentru avionul A330 ( corolarul unei comenzi de 16 miliarde de $ la A330) ; - şi o convenţie de asigurări sociale, care să- i scutească pe expatriaţii ambelor părţi de cotizaţia la sistemul local. Nu încape îndoială că pe măsură ce China se afirmă, capacitatea şi setea sa de cooperare cu străinătatea se întăreşte. În special cu ţări ca Franţa sau Belgia, date fiind complementaritatea şi absenţa de rivalităţi cu ele, spre deosebire de alte ţări cu potenţialuri mai puternice precum SUA, Rusia sau India. În rest, nu se vor trece sub tăcere punctele de dezacord: " se abordează totul" declara ambasadorul în China, Dl. Gourdault- Montagne, " fără a lăsa nimic deoparte" . Va fi deci vorba despre drepturile omului - dar fără a fi citate nume ori liste de nume, ceea ce ar putea fi mai degrabă problema Uniunii Europene. Şi se va evoca mai ales arsenalul de legi represive ce se pregăteşte la Pekin, privind securitatea naţională, controlul ONG- urilor şi antiterorismul. Situaţie care va conduce la a pune întrebări asupra raţiunii de a exista a unor astfel de texte, cel puţin în relaţiile cu străinătatea!  

China- Europa: Xi Jinping în Europa, tot într- o alergătură

( traducere din presa francofonă la Pekin)

Ceea ce face Xi Jinping în Europa între 22 martie şi 1 aprilie e un maraton: 4 ţări, 3 instanţe internaţionale, adică o operaţiune de seducţie lansată de China pentru corectarea impresiei de prioritate acordată Rusiei începând din 2012.
La Haga, Xi asistă la Conferinţa la nivel înalt asupra Securităţii nucleare, o sursă de energie neîndrăgită, dar în care China vrea să devină prima producătoare şi utilizatoare. Aici, Xi îl va întâlni pe Obama, cu care împarte interese, dar şi grele interese în contencios. La Bruxelles, vizita la sediul Uniunii Europene va semnala că China respectă Europa ( primul său partener, cu 560 miliarde $ la schimburi) şi că vrea să participe la clubul naţiunilor din toate punctele de vedere, chiar şi în plan cultural ( vizită la UNESCO) .

Se pregăteşte atât cu UE cât şi cu SUA un mare salt înainte: două tratate pentru protecţia investiţiilor, care vor obliga Europa la atenuarea restricţiilor pentru vize, iar pe China la deschiderea serviciilor sale şi a pieţelor publice. Rămân apoi vizitele în Olanda, Germania, Belgia şi Franţa ( aici, progam complet) cu care a stabilit legături diplomatice la îndemnul Generalului De Gaulle încă din 1964, fiind printre primele mari naţiuni ce au făcut acest lucru. Xi va fi în Franţa  din 25 până în 28- dublu ca timp faţă de vizita lui F. Hollande în China în 2013. Aceasta pentru a marca cea de- a 50- a aniversare a stabilirii relaţiilor. Xi vrea să arate că în domeniul politic Franţa este un partener esenţial şi va face câteva gesturi pentru ameliorarea relaţiilor, precum liberalizarea vinului francez, după un an de anchetă anti- dumping.

Tema Crimeei, pe care Rusia lui Putin a anexat- o prin referendum, va fi abordată în toate etapele. China a jucat un " nici da, nici nu" , abtinându- se să condamne şi chemând la " dialog". La Consiliul de Securitate al ONU, ea s- abţinut să condamne această anexare ( singura de făcut) , evitând ca Putin să se vadă complet singur cu veto- ul lui.

Acum trei săptămâni încercam să evaluăm pierderile pentru China din Ucraina, în care ea începuse să investească din greu. Totuşi, bilanţul pentru ea, ar trebui să fie în cele din urmă pozitiv. Moscova, care are de trăit nişte ani mediocri în relaţiile cu Europa ( Vest şi mai ales Est) , va trebi să mulţumească Pekinului pentru sprijinul ei pasiv, ca de pildă cu ocazia următoarei fixări a preţului de export la gaz. Statele Unite vor trebui de asemenea să- şi relaxeze poziţiile: să se întărească din punct de vedere militar în Europa de Est şi prin urmare să- şi reducă ambiţiile de " pivot" în Marea Chinei.

În afară de acestea, anexarea aceasta poate oferi Chinei o preţioasă lecţie: dacă se va întâmpla să fie tentată de confiscarea vreunui teritoriu vecin, poate spera să se trezească a plăti un preţ uşor, ca şi Rusia în prezent ( punerea pe lista neagră a vizelor pentru o mână de cadre de- ale ei) . Numai că în atare situaţie China şi- ar sacrifica principiile sale de suveranitate naţională şi non- ingerinţă în treburile interne. Ceea ce îl lasă să facă pe Putin creează un precedent, posibil de aplicat în viitor pe propriul pământ. Nimic grav însă. Cu armata sa care nu încetează a se ridica în putere, echipament şi formare, Pekinul poate avea încredere în capacitatea sa de a face să domnească legea la el acasă- China nu e Ucraina!

Veşti din China:Paşi europeni de balet cu săritură încrucişată, la Pekin

(  traducere, 12 ianuarie 2014) 

 La Pekin, în zilele de 6- 7 ianuarie, Michel Barnier, Comisar european pentru Piaţa internă şi servicii, făcea recapitulări şi corecturi împreună cu Ministrul de finanţe Lou Jiwei ( cf foto) şi şefii comisiilor ( CBRC, CIRC, CSRS) .

Era vorba despre a convinge China să înainteze spre Europa, într- un dosar asupra căruia relaţiile China/ Occident sunt înmormântate de 20 de ani : deschidere de bănci, asigurări şi servicii, dincolo de acel 2% din piaţă îngăduit  până acum, după 15 ani de OMC.

Dl Barnier este un bărbat care, în cei opt ani de mandat la Comisia din Bruxelles, a învăţat cum să- şi pregătească deciziile complexe ce le are de luat cu colegi din alte ţări şi că trebuie să convingi depăşind distanţa dintre culturi. Aşa că, la Pekin, a adus lungi fişe în mandarină în care se explică munca depusă de UE din 2008 pentru a ieşi din criză : directivele şi legile pentru reducerea datoriei, balustradele pentru cele 8300 de bănci şi această „ construcţie revoluţionară” a Uniunii Bancare ce năzuieşte spre suprimarea garanţiilor discreţionare ale celor 28 de state asupra băncilor lor.

Astfel au fost evocate primele rezultate ale luptei anti- criză. În 5 ani, depăşirea bugetară a celor 28 de state a fost adusă de la 7 la 3.2%, iar îndatorarea medie, stabilizată la 95% din PIB – ar trebui să scadă din nou în 2015. Mai ales însă, după o recesiune în 2013 de – 0.4%, UE trebuie să ajungă din nou la + 1.1% creştere în  2014 şi 1.7% în 2015: ce a fost mai rău a trecut. Comisarul putea afirma că UE, lovită de criză în 2008, „ a făcut ce- a zis” , şi să mulţumească Pekinului „ pentru încrederea păstrată faţă de euro” .  

Acest gen de discurs fără îndoială că nu i- a lăsat indiferenţi pe conducătorii chinezi. De fapt, toate aceste noi forme de gestiune testate de UE de 5 ani, nu sunt chiar străine faţă de situaţiile similare din China: datoriile statelor europene reflectă pe acelea ale celor 31 de provincii chineze, iar tehnicile de forţare a puterilor europene pentru stăvilirea cheltuielilor, pentru a le salva condiţionat de la insolvabilitate, ar putea da idei asupra drumului de urmat în Imperiul de Mijloc.

Tot împreună cu echipa lui Xi Jinping, dl M. Barnier a pledat pentru a merge mai departe în scopul de a face schimb de modalităţi de dezvoltare în sectoare de vârf precum urbanizarea şi mediul înconjurător. Se apropie negocierile ( fără îndoială în toamnă, după alegerile europene din mai) pentru un tratat bilateral de protecţie a investiţiilor, similar celui deja în lucru dintre Uniune şi SUA. M Barnier militează de asemenea pentru intrarea Chinei în GPA, tratat multilateral ( al OMC) cu 17 semnatari, asupra deschiderii reciproce a pieţelor publice.

China este pregătită, în acest stadiu, să adere la aceste instrumente juridice care o vor obliga să- şi deschidă pieţele de asigurări, bănci şi pieţele publice? „ Prea devreme pentru a putea spune aşa ceva, răspunde M. Barnier, dar noua echipă a lui Xi Jinping aduce o nouă deschidere, un indiscutabil aer proaspăt”.

Totuşi, un punct a rămas în umbră în timpul şederii la Pekin a comisarului: Barnier este vice- preşedintele PPE ( centru- dreapta) , unul dintre partidele grele din Parlamentul european, al cărui următor scrutin legislativ va desemna, în plus faţă de aleşii viitoarei legislaturi, şi Preşedintele comisiei, care va prelua ştafeta de la portughezul Manuel Barroso. Va fi numit, în principiu, candidatul partidului învingător.

Se zvoneşte că Xi, în martie 2014, în drum spre Paris, Olanda şi Berlin, va avea şi o şedere la Bruxelles- fiindcă ar fi acceptat această invitaţie făcută de Barroso. O astfel de vizită, spune M. Barnier, ar exprima „ recunoaşterea de către China a realităţii europene, în curs de consolidare” . Se întâmplă că acest început de martie va coincide şi cu selecţionarea de către PPE a alesului său.

În orice caz, din întâmplare, Olli Rehn, alt comisar candidat pentru acelaşi post ( actualul vice- preşedinte al Comisiei, pe probleme de economie) soseşte în această săptămână la Pekin, iar M. Schulze, actualul Preşedinte al Parlamentului şi candidat al grupului socialist, caută şi el o dată pentru a merge acolo, Fără nici o îndoială, pentru viitorul şef al administraţiei eurocratice, trecerea pe la Pekin este o etapă de neevitat.