Vești din China: Gloria președintelui — și a partidului

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 27 octombrie 2017 )

     În 25 octombrie, noul Comitet Central ( 204 membri) , Biroul său Politic ( Politburo, 25 de membri) și Comitetul său Permanent ( 7 membri) au fost date la iveală prin voturile celui de-al XIX-lea Congres. Comparate cu legislatura precedentă, nominalizările lasă să se întrevadă prioritățile și raporturile de forțe, sub Xi Jinping, bărbatul puternic.

      În Comitetul Permanent facțiunea lui Hu Jintao supraviețuiește, prin Li Keqiang ( Prim Ministru) și Wang Yang ( viitor președinte al CCPPC) . Supraviețuiește de asemenea și aceea a lui Jiang Zemin, prin Han Zheng, propus ca vice- premier executiv. Totuși, președintele Xi Jinping abține o majoritate cu 4 voturi din 7. Acest lucru indică o mare diferență în raport cu cincinalul precedent, în care Xi a trebuit să se lupte cu o majoritate pro Jiang Zemin, ceea ce l-a obligat să nu se prea ocupe de reformele economice pentru a nu lucra decât reforma sa în armată, anticorupție și expansiunea în lume a țării. În culisele Congresului, Xi a făcut deci multiple compromisuri. Totuși, „ războiul de succesiune” a fost bine și frumos deschis. Trecând peste regula de succesiune instaurată de Deng Xiaoping, n-a fost desemnat niciun pretendent la succesiune. Totuși, doi candidați din „ a șasea generație” ( cvincvagenari) intră în această categorie: Hu Chunhua, omul lui Hu Jintao, și Chen Min’er, mânzul lui Xi. Această absență de moștenitor i-ar putea permite lui Xi să-și succeadă singur pentru un al 3-lea mandat ( lucru totuși interzis de Charta PCC) sau să instaureze un mod de desemnare inedit, bazat pe merit. Altă surpriză, se schimbă sociologia Comitetului Permanent. În 2007, acest comitet număra 8 tehnocrați ( ingineri sau oameni de știință) din cei 9 membri. În 2012 nu mai număra decât unul, iar cel din 2017 este alcătuit din doi politologi și cinci experți în management, filosofie și drept. Agenția Xinhua, precizând noua linie de conduită, a anunțat în 26 octombrie că începând din 2021, guvernul nu va mai vrea să-și fixeze ca obiectiv dublarea PIB în 10 ani, cum a făcut în 2010.  

     Tot așa și în Biroul Politic, se vede cum diplomația revine – îndepărtată fiind din 2012, bănuită pe-atunci de simpatii democratice și/sau din străinătate. Yang Jiechi, consilier de stat și super-ministru pentru afaceri străine accede deci aici, pentru a-i ajuta pe membri să înțeleagă mai bine funcționarea lumii și, prin aceasta, să accelereze recunoașterea Chinei de-a lungul celor cinci continente. Din întâmplare, în 17 octombrie, Xinhua prezicea: „ China își va recâștiga forțele și va reveni în topul lumii” – slăbiciunea lui D. Trump, a cărui vizită la Pekin se apropie ( 8-10 noiembrie) , încurajează genul acesta de profeție ...

     Pe partea militară, cei doi generali din Biroul Politic, apropiați ai lui Xi Jinping, sunt la sfârșit de carieră. „ Tinerii” ofițeri promovați recent, nu sunt copți pentru a reprezenta armata în top. Totodată, Biroul Politic nu a admis în sânul său decât o femeie, la final de carieră, față de două acum cinci ani.

     Un alt punct neașteptat se referă la Comitetul Central: cei cinci conducători din consortia publics care își aveau sediul aici până în prezent, au dispărut cu toții. În schimb, cei 10 supleanți ai lor au ajuns a fi 16. Acest lucru se traduce prin slăbirea greutății lor politice, în strânsă legătură cu voința de reducere a lobbysmului lor și cu accelerarea reformării lor înspre un profil de piață. Totodată, pentru a înlesni marea reformă a finanțelor și re-distribuirea industrială asupra străinătății ( Belt&Road Initiative) , nu mai puțin de 10 membri ai Comitetului Central sunt tehnocrați din Banca Centrală, ministerele Comerțului și Finanțelor sau din NDRC (National Development and Reform Commission) .

     Și iată deci conturat „ scheletul” noii puteri chineze, cu cele două obiective ale sale: stimularea expansiunii mondiale chineze și controlul asupra fiecărui cetățean din cele 1,3 miliarde cât are populația sa, întărite prin noile tehnologii și big data!

Vești din China: Două cântece de lebădă

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 22 septembrie 2017. )

     De câtva timp, Liga Tineretului ( tuanpai 团派) , fosta bază de putere a lui Hu Jintao ( predecesorul lui Xi Jinping) este în cădere liberă. Secretarul său general, Qin Yizhi, tocmai a fost „ promovat” într-un post inferior. În plus, liga este acuzată de „ elitism” , greșeală de neiertat. La începutul lui septembrie liga a creat două conturi pe Twiter, portal social care în China este blocat -- ca și Cotidianul Poporului, care nu se teme să se regăsească acolo. Timp de două săptămâni, conturile au fost urmărite de 2000 de abonați fiecare dintre ele și au republicat articole din presa chineză. Dar brusc, liga le-a denunțat existența, cerând închiderea lor: erau „ false” . Ce-ar trebui crezut despre asta? Fie că asociația care e pe moarte a deschis aceste conturi pentru a se lupta, fie alte facțiuni le-au deschis pentru a înmormânta mai bine liga. În ambele cazuri e un cântec de lebădă, care anunță viitoarea ei dispariție. 

     Un alt probabil cântec de lebădă e cel al lui Wang Qishan, stăpân al poliției partidului (CCID). Wang, la 69 de ani, ar trebui să se retragă la Congresul al XIX-lea din octombrie -- spun zvonurile.

În 20 septembrie, Wang a primit vizita lui Lee Hsien Loong, prim-ministrul Singapore, venit la Pekin pentru reconcilierea celor două țări după șase luni de ciorovăieli.

Ori, Wang a lăsat să scape o confidență insolită, plângându-se că „ a te opera singur de o boală e un act de dificultate mondială” . Poate fi interpretată ca o referire la campania anti-corupție și dificultatea pentru partid de a-și alunga singur caprele râioase, fără o justiție independentă care să-i conamne și fără o presă liberă care să-i denunțe. Wang ar fi făcut în acest fel un gen de testament politic, criticând implicit partidul. Foarte rar, acest tip de act intervine totdeauna în ajunul unei pensionări. În anii 90, Qiao Shi a mai făcut un astfel de act cu câteva luni înainte de pensionarea sa din funcția de președinte al adunării: a susținut atunci o pledoarie pentru întărirea puterilor parlamentului ...

Zvonurile îi atribuie deja un succesor lui Wang: Li Zhanshu, 67 de ani, director al secretariatului general al PCC și foarte discretul braț drept al lui Xi Jinping, care îl însoțește pe acesta în deplasările sale în străinătate.

     La mai puțin de o lună de congresul al XIX-lea, pregătirile se grăbesc încet, distilate zi după zi de către presă: constituția partidului comunist va consfinți gândirea lui Xi Jinping, așa cum a făcut-o la fiecare sfârșit de cincinal pentru fiecare dintre conducători. Pentru Jiang Zemin a fost teoria (absconsă) a „ celor trei reprezentativități” . Pentru Hu Jintao a fost aceea ( puțin clară) a „ dezvoltării social științifice” . Pentru Xi Jinping ea se va numi „ sinizarea marxismului și noua guvernare” . Problema va fi de a ști dacă includerea se va face sub numele său. Dacă așa va fi, Xi Jinping li se va alătura lui Mao Zedong și Deng Xiaoping în Pantheonul lor, ceea ce Jiang și Hu n-au putut face.

     În spatele acestor subtilități semantice se ascunde războiul de succesiune. Miza pentru Xi este să obțină după 2022 un al treilea cincinal, ceea ce constituția interzice și față de care sferele înalte sunt îngrijorate, temându-se de reîntoarcerea cultului personalității, care a fost cât pe-aci să răstoarne regimul în anii 60.

     Din surse nipone în general informate se știe că planul lui Xi ar consta într-un nou sistem de alegere a secretarilor de partid ai provinciilor, mai deschis, cu mai mulți candidați. Dacă sistemul trece testarea, se va aplica din 2022 la nivel național: candidații vor fi atunci în mod automat membri ai comitetului permanent și nu vor mai avea ranguri de prioritate, vor fi toți egali, iar cel mai bun să câștige... Bineînțeles, Xi va conta pe aptitudinile lui naturale și mai ales pe toate organele și bărbații care i-au jurat loialitate, pentru a lua conducerea, la vremea potrivită.   

Veşti din China: Înainte de Congres: climat tensionat

( traducere din presa francofona la Pekin)

Privită din unghiul pregătirilor pentru cel de- al XVIII- lea Congres din 08/11, săptămâna care tocmai s- a scurs are două feţe contradictorii:

-La suprafaţă, un calm fals, indus de cenzură şi de o extremă prudenţă a actorilor politici

-În umbra PCC, o hiperactivitate în flecăreli, compromisuri asupra alcătuirii Comitetului Permanent, a luptei împotriva părerii ferme de a frâna reformele de piaţă. O grea concesie s- ar fi făcut deja acestei aripi de stânga prin troika celor „ 3 Preşedinţi” Jiang Zemin ( fotul) , Hu Jintao ( actualul) Xi Jinping ( iminent) : abandonarea lui Wang Yang ( Secretar al  provinciei Canton/ Guangdong) , cel mai progresist dintre membrii avuţi în vedere pentru Comitetul Permanent, rival al lui Bo Xilai, în contrapartidă cu căderea ex- liderului din Chongqing.

Chiar în perioada 23- 26/10, Biroul Parlamentului ( ANP) îşi ţinea ultima sesiune înainte de Congres : a fost mai ales pentru a închide dosarul Bo, a- l exclude din sânul său, a- i ridica imunitatea şi a permite condamnarea sa judiciară, într- o cursă contra- cronometru de acum şi până în 08/11. O campania a străzii şi a Partidului, ar fi încercat până la capăt să stopeze coborârea lui în infern- leadership- ul ar fi rezistat cu bine.

Consecinţa căderii lui Bo şi a „ modelului din Chongqing” ( o efemeră şi anacronică tentativă de a reînvia valorile stângiste) este că Partidul pare gata să opereze un început de de- maoizare. Adoptat ( 22/10) în Biroul Politic, proiectul de amendament la Constituţie reia sloganele moştenite de la Deng ( „ socialismul în culorile Chinei” ) , lui Jiang ( „ cele trei reprezentativităţi” ) şi Hu ( „ concepţia ştiinţifică a creşterii” ) , dar se trage oblonul peste orice referinţă la „ gândirea lui Mao” .

Această reconstrucţie ideologică şi procesul lui Bo nu s- ar fi putut face fără asentimentul  lui Jiang. Ori, acesta din urmă, este văzut, la 86 de ani, cum îşi înmulţeşte apariţiile mediatizate: patru în 15 zile. Printre acestea, în 9/10 la Pekin, el primea membri ai Universităţii „ Ocean” din Shanghai ( fieful său) . În 19/10 făcea să fie amintit în Cotidianul Poporului statutul său de lider „ calificat” acordat de către Deng. Ori, cu 20 de ani în urmă, pregătind epoca după- Jiang, Deng îl numise pe Hu Jintao, împiedicând astfel împăratul en titre să se menţină la nesfârşit.  

Pentru Jiang, în prezent în 2012, faptul de a revendica pentru sine „ binecuvântarea” patriarhului, arată tuturor că el este „ făcătorul de regi” – în schimbul unor concesii dureroase, de pildă în ce- l priveşte pe Bo Xilai ...

După ultimele zvonuri, se consideră că Hu Jintao ar fi reuşit să- l plaseze pe aliatul său Liu Qibao, 59 de ani, secretar de Partid în Sichuan ( un conservator moderat) , ca viitor ministru al Propagandei la Consiliul de Stat.

Şi Xi Jinping? Războindu- se să- şi impună oamenii în organele conducătoare, pare a întreprinde pregătiri pentru un şir de reforme: cele ale Căilor ferate, ale Poştei şi producţiei de sare, în avanpremiera unei re- faceri a cadrului reglementar şi a privilegiilor firmelor publice. Alte mari reforme anunţate, cu parcimonie de detalii, privesc finanţele ( rata dobânzii şi a yuanului) şi taxele.

În tot acest timp, presa evocă drept cadru de fond nervozitatea  crescândă într- un climat social lovit deopotrivă de micşorarea pieţei muncii, creşterea preţurilor alimentare şi seria de scandaluri ce ţin de viaţa privată, de averea liderilor. Astfel au izbucnit revoltele ecologice a mii de riverani la Yinggehai (Hainan, 22/10) şi Ningbo (Zhejiang, 24/10). La Shanghai, un pacient tânăr este condamnat pentru că şi- a asasinat medicul. Iar grupul Regus constată în rezultatele anchetei sale agravarea stresului la aproape 80% dintre muncitori în cursul anului trecut.  

Toate acestea par a spune într- o şoaptă ce urcă de la bază, un mesaj unic: „ Reformaţi, acum, înainte de a fi prea târziu! ” Dar, cufundate în războiul lor de succesiune, sferele superioare se află ele în starea de a auzi?