Veşti din China: Coreea de Nord - Chit sau dublu

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 17 aprilie 2017 )

     În 15 şi 16 aprilie erau întrunite, în jurul peninsulei coreene, toate ingredientele pentru o criză majoră. Toate armatele din regiune erau în alertă - un milion de soldaţi nord- coreeni, 400.000 de soldaţi sud- coreeni, 37.500 americani pe linia de demarcaţie dinre cele două Corei, 175.000 de chinezi masaţi la frontieră. Un port- avion SUA ( Carl Vinson) cu întreaga- i escadră s- a repezit asupra peninsulei, aşteptată fiind de o flotilă niponă pentru a face joncţiune.

     Phenianul a celebrat a 105- a aniversare a părintelui fondator, Kim Ir- sen. Cu această ocazie, regimul a prezentat o paradă militară – mii de bărbaţi în pas de defilare, care de asalt, misile kaki pe semi- remorci, dintre care un model părea nou şi intercontinental. Cei 200 de reporteri prezenţi se aşteptau la un al şaselea test nuclear  iminent, pe situl de la Punggye-ri, la 630 km. Însă la Washington, Donald Trump tocmai promitea „ că rezolvă cazul” nord- coreean, dacă testul va avea loc. Pentagonul făcea scăpat un plan de atac: instalaţiile de suprafaţă vor fi pulverizate sub misile Tomahawk ( acelea de care tocmai se servise în Siria) , iar cele bazate în munţi, sub bomba MOAB de 10 tone, pe care US Army tocmai o desfăşurase în Afganistan împotriva unei baze subterane a Daech ...

     Faţă de micul aliat, China şi- a îndulcit tonul, trimiţând în 12 aprilie spre Nanpo, portul lor de domiciliu, 12 cargouri de cărbune. Embargoul său, spunea China, a permis tăierea la jumătate a livrărilor coreene de huilă în primul trimestru ( cauzând la Phenian pierderi de sute de milioane de dolari) , dar a admis că n- a putut frâna schimburile generale care au făcut un salt de 54% - comercianţii de ambele părţi întărindu- şi efortul, ca prevedere faţă de o înăsprire a blocadei.

     China şi- a pus în alertă trupele în cele cinci provincii vecine cu Coreea de Nord. Dar a desfăşurat şi o diplomaţie asiduă, avertizând SUA şi Coreea de Nord asupra oricărui pas iremediabil. Wang Yi, ministrul afacerilor externe, a avertizat asupra riscului de război iminent în care „ toată lumea nu va avea decât de pierdut” . Lui Kim Jung- un se pare că Xi Jinping i- a prezentat un ultimatum discret: să renunţe la bomba lui atomică, contra unei garanţii chinezeşti de protecţie militară şi ridicarea tuturor sancţiunilor ONU; ori, să- şi continue cursa nucleară, dar să nu mai conteze pe el în faţa atacurilor americane sau ale coaliţiei, fără a mai pune la socoteală sancţiuni crescute, mult peste cele actuale.

     În 16 aprilie dimineaţa, Kim Jung- un a tras la Sinpo ( bază submarină, coasta de Est) o misilă care a explodat – eseu ratat. Secretarul american al Apărării a dat publicităţii un comunicat în care se arăta că preşedintele este „ la curent cu cele întâmplate” şi că îşi rezervă opţiunile.  

     Încotro se merge în prezent? O lovitură americană, în pofida a tot, pare improbabilă, având în vedere capacitatea de ripostă a ţării „ dimineţilor liniştite” , care poate în câteve ore să şteargă de pe hartă Seulul, să vizeze Tokyo, Los Angeles ... Săptămâna trecută, Donald Trump şi- a continuat apropierea ultrarapidă de Xi Jinping ( pe care l- a sunat la telefon) , precum şi de NATO – care au fost două dintre oile negre în campania lui prezidenţială. Xi i- a dat la rândul lui un semn de simpatie nemaivotând alături de Rusia la Consiliul de Securitate ( 13 aprilie) în timpul votului împotriva lui Bachar el-Assad. Este deci o răsturnare de situaţie importantă ale cărei implicaţii nu apar evidente toate deocamdată: intervine în mod esenţial ca reacţie a celor două ţări la ameninţarea crescândă nord- coreeană. O apropiere, deşi încă fragilă, care este o condiţie necesară ( totuşi insuficientă) pentru rezolvarea problemei coreene - ce nu este, dată fiind perspectiva problemei, decât un produs al războiului rece, dintre puteri, pentru influenţa asupra Asiei.       

Veşti din China:Ajunul Congresului- reintoarcere tensionată din vacanţa de vară

traducere

Ajunul Congresului- reîntoarcere tensionată din vacanţa de vară

La doar câteva săptămâni de Congresul al VIII- lea, ce trebuie să înscăuneze viitorul guvern al celei de- a 6- a generaţii sub Xi Jinping ( Preşedinte- Secretar 1) şi Li Keqiang ( Prim Ministru) , Pekin- ul a trecut cu bine peste trei drame rutiere care au îndoliat recent ţara.

În Shenxi şi în Sichuan ( 24/8) 2 coliziuni între autobuze şi camioane au făcut 47 de morţi. La Harbin, căderea de 100 m a rampei unui pod rutier pe râul Songhua ( 26/08) a şocat puternic opinia publică şi puterea.

Era unul dintre cele mai lungi poduri din ţară ( 15 km) , dintre cele mai scumpe ( 300 milioane $) şi mai recente ( 9 luni) . Harbin- ul a fost prompt în a dezvinovăţi arhitecţii, preferând să acuze patru camioane supraîncărcate. Experţii însă, ca de pildă Chen Zhaoyuan de la Universitatea Qinghua ( Pekin) , indică un recent derapaj, amestec între carierism şi corupţie.

În cursul ultimilor 10 ani s- au construit 200.000 de poduri, într- un ritm vertiginos. În prezent, orice „ politic” care comandă un pod, vrea inaugurarea acestuia în mandatul său şi prin urmare vrea tot în mandatul său realizarea studiilor, design- ului şi construcţiei- adică o erezie, pentru profesionişti. Pentru a face mai repede, se face rabat la capitolul securitate. Iar pentru a plăti dedesubturile, se recurge la materiale aflate sub normele contractului.

Impactul criticii e dur, fiindcă practicile pentru poduri sunt aceleaşi şi pentru şcoli şi uzine. Iar capacitatea Chinei de a face orice, mai repede şi mai ieftin decât în alte parte, „ miracolul chinez” se fisurează !

China se află antrenată într- un maëlstrom de conflicte maritime pentru împărţirea arhipelagului, cu nu mai puţin de 3 vecini ( Vietnam&Filipine pentru insulele Spratley, Japonia pentru Senkaku-Diaoyu). Cazul Senkaku-Diaoyu este cel mai fierbinte.

Pe parcursul ultimelor luni, în această guerilă, e nevoie să recunoaştem că Tokyo- ul acţionează şi că are un puternic suport american. În iunie- iulie, forţele navale ale celor două ţări au avut aplicaţii comune cu teme foarte sugestive precum „ recucerirea unei insule” . În mai multe declaraţii, Dieta niponă şi Primul Ministru Noda împrăştiau orice îndoială în privinţa hotărârii de a apăra arhipelagul. Pentagonul şi- a confirmat obligaţiile legale faţă de partea niponă în caz de conflict. Iar Tokyo- ul se pregătea pentru răscumpărarea de la familia proprietară, Kurihara, a 3- 5 insuliţe, pentru suma de 25 milioane $. Tot atâtea gesturi luate drept provocări în China, care a lansat ( 15/08) acţiuni din Hong Kong asupra insulelor, a desfăşurat acolo steagul roşu cu 5 stele, înainte ca oamenii săi să fie expulzaţi de către japonezi. Au urmat alte acţiuni ale japonezilor în 18/08, după care Tokyo a închis zona pentru a calma lucrurile.

În fond: populate cu pescari până în sec al XIX- lea, astăzi pustii, insulele Senkaku au fost cucerite în 1900 în luptă de către japonezi, apoi administrate de Tokyo prin Taiwan, colonie a sa la vremea aceea ( şi care, de atunci, le revendică) . 

Insulele trec în 1945 sub control SUA, care le înapoiază în 1972 Japoniei. În fine, detaliu important, până la turnanta secolelor aceste insule necultivate nu interesau pe nimeni, înainte de a li se descoperi potenţialul de pescuit şi cel mineralier al subsolurilor lor, precum şi rutele maritime ce trec în largul acestora. 
În acelaşi timp se trezea antagonismul naţiunilor cu ambiţii rivale, pentru supremaţia asupra Asiei. Pentru socialismul chinez, confruntat cu atâtea probleme interne şi cu o opinie publică nervoasă, marja concesiilor în ce priveşte revendicările externe, pare aproape nulă. Totodată, acest braţ de fier este însoţit de reînarmare- a Chinei şi a întregii Asii. În această vară a fost accelerat planul chinez pentru racheta intercontinentală DF41 ( 14.000 km şi până la 10 bombe nucleare) , în timp ce SUA şi- a desfăşurat în Japonia „ centura high- tech” , precum X Band, radarul de alertă precoce, cu intenţia de a o extinde în Filipine şi în alte părţi.

Acest efort este anunţat ca instrument defensiv contra ... Coreei de Nord: pretext ce nu înşală pe nimeni, dar care arată totuşi preocuparea SUA de a menţine şi întări alianţa sino- americană. În aşteptarea unor vremuri mai bune!