Veşti din China: China,jucător abil la " covorul verde" *

 (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 25 septembrie 2016. )

          Săptămânile care precedă sărbătoarea naţională din 1 octombrie au adus pentru diplomaţia chineză punctul de echilibru între interese, situaţii, păreri divergente. În faţa Adunării generale a ONU la New York, Primul ministru, Li Keqiang, a reiterat vechiul său refren anti- protecţionism: a fost vorba despre a proteja livrările sale mondiale de oţel ieftine şi de accelerarea negocierilor în jurul noilor " drumuri ale mătăsii" . Dar mai ales în jurul RCEP ( Regional Comprehensive Economic Partnership- alternativă chineză, rivală a TPP american) , viitoarea zonă de liber- schimb între China şi cele 15 ţări ale ASEAN, India, Japonia, Coreea, Australia şi Noua Zeelandă - un proiect ambiţios, dar greu şi pe care Pekinul se teme să nu- l vadă împotmolit.
          Li a surprins totuşi prin câteva concesii faţă de Occident: a declarat că ţara sa e gata să sprijine noile sancţiuni împotriva Coreei de Nord ca urmare al celui de- al 5- lea test nuclear; a promis mai mult sprijin pentru ONU în primirea de refugiaţi- migranţi; şi a sugerat o atitudine mai dinamică în reglarea conflictului din Siria ...
          Toate aceste gesturi sunt rezultatul - China o spune- conştientizării pericolului de a nu face nimic în faţa factorilor destabilizatori. Dar trebuie luată în seamă şi înlocuirea Secretarului general al ONU, Ban Ki- moon, la sfârşitul anului. În alegerea sucecsorului acestuia, Barack Obama - şi el la sfârşit de mandat - va avea rolul determinant. Iar China, pentru a avea " cuvântul decisiv"  la Naţiunile Unite, trebuie să- şi prezinte acreditările faţă de SUA, ceea ce Li Keqiang a făcut cu talent.
          Pekinul s- a abţinut să propună un candidat chinez - e foarte devreme- şi în plus, Asia tocmai a fost reprezentată prin Ban Ki- moon, coreean. În ajunul scrutinului, ONU e bântuită de un tropism feminist: cinci candidate sunt în întrecere, din Bulgaria, Noua Zeelandă, Costa- Rica, Moldova şi Argentina. China susţine o candidată " neutră şi credibilă" : Irina Bokova, directoare generală a UNESCO. Bulgăroaica oferă dubla atracţie de a fi cetăţeană a unei ţări din fostul bloc de est şi de a fi studiat la Moscova - e o femeie care " ştie cum stă treaba" cu socialismul. În caz de succes, i- ar rămâne obligată Chinei... Iar cu sprijinul prezumat al lui Putin, iat- o deja cu aprobarea a cel puţin doi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate din cei cinci ( China şi Rusia) .
            O altă afacere diplomatică ce pare a zâmbi Pekinului este gestionarea tensiunii în Marea Chinei de Sud, ca urmare a pătrunderii APL în aceste ape la 2000 de km de coastele mării. În mod curios, cele două victime potenţiale, par ambele par a face stânga- mprejur, dezamorsându- şi propriile sisteme de apărare. După ce a fost convocat la Pekin Primul său ministru Nguyen Xuan Phuc, Vietnamul amână ratificarea acordului TPP. Aceasta deşi ( sau pentru că) acest TPP între 12 ţări din zona pacifică au potenţialul de a izola China.
           Pe de altă parte, în Filipine, Preşedintele Rodrigo Duterte întrerupe patrulările comune cu US Navy şi pare a vrea, deocamdată, să cumpere arme de la China. În atare caz bineînţeles că aceste arme nu s- ar mai putea îndrepta spre Armata Populară de Eliberare, ci mai degrabă împotriva rebelilor musulmani din sudul ţării, de pe insula Mindanao.
          Faţă de cei doi vecinuţi, Xi Jinping şi diplomaţii săi au un limbaj identic: " interesele noastre comune sunt mai puternice decât divergenţele" . Ambele părţi se pot întâlni la mijloc de drum şi rezolva amabil conflictele. Iar pentru moment, ţările merg pe asta. Dar ce a dat China în schimb, pentru a le face să renunţe la apărarea intereselor lor maritime? Ce asigurări de compensare? În orice caz, faţă de acum 6 luni, alianţa de rezistenţă împotriva Chinei sub umbrelă americană, pare mai improbabilă ca niciodată.

* " covorul verde" : un joc la vechea loterie franceză de dinainte de 1987. Se miza pe cărţi de joc în direct la televiziune, cu posibilitatea de a câştiga de 1000 de ori miza depusă. S- a renunţat la joc în 1993 după ce în 1988 la o astfel de şedinţă de joc câştigurile au fost mult superioare fondurilor loteriei adunate din mizele depuse.

Victorie chinezeasca la Wimbledon

In finala de dublu feminin de la Wimbledon/ Londra, Marea Britanie, chinezoaicele Peng Shuai ( China continentala) / in dreapta in fotografie si Su Weixie ( Taiwan) / in stanga in fotografie 
le- au invins in 6 iulie 2013 in doua seturi pe australiencele Ashleigh Barty si Casey Dellacqua.

foto: Wang Li

http://www.chine-informations.com/actualite/photos-peng-shuai-et-su-wei-hsieh-remportent-la-finale-du-double_56152.html

Veşti din China: Huawei, ZTE plătesc pentru alţii

( traducere din presa francofona la Pekin)

Lupta nu putea fi câştigată. Dar China pierde pe nedrept în acest caz, iar resentimentele sale faţă de Occident sunt puternice.

În 08/10, după 11 luni de anchetă, o comisie «  bipartită » a Congresului american statuează că Huawei şi ZTE, prin echipamentele ei de telecomunicaţii, comportă un risc major de spionaj în special în domeniul economic, prin deturnarea fluxurilor de conţinuturi.  Cele două companii, nr 2 şi nr 5 mondiale de ruteri şi comutatori neputând să risipească „ bănuielile de legături cu autorităţile chineze” , acest raport de 52 de pagini sfătuieşte sectorul privat să nu utilizeze echipamentele lor şi cheamă Washington- ul să blocheze fuziunile şi achiziţiile cu şi de la cele două grupuri, pentru a le împiedica să se implanteze. Ceea ce de fapt a şi făcut începând din 2007, interzicând companiei Huawei să răscumpere stert- up- urile 3Com şi 3Leaf.

Pentru aceste companii din Shenzhen consecinţele sunt devastatoare:

Huawei îşi vede compromise cei 1,3 milliarde de $ din vânzările de anul trecut în SUA şi fără îndoială mult mai mult. Compania realizează 70% din cifra sa (32 milliarde de $) din export, în 150 de ţări, piaţă cucerită în cursul ultimilor zece ani.  Urmare a publicării raportului, Canada exclude Huawei de pe piaţa publică din reţeaua sa guvernamentală securizată ( 09/10) , cu toate că grupul este deja încorporat în compania canadiană şi dispune la Otawa de un centru R/D de 130 de tehnicieni. În marzie 2012, Australia făcuse la fel, închizând pentru Huawei piaţa reţelei sale naţionale de bandă- largă de 38 de miliarde de $. La rândul său, gigantul american CISCO, rupe şapte ani de cooperare cu ZTE, acuzându- l că a livrat Iranului produse supuse embargoului.  Uniunea Europeană pregăteşte o anchetă anti- dumping, blocată pentru moment din lipsă de plângeri din partea grupurilor sale precum Alcatel-Lucent sau Ericsson care, implantate fiind în China, se tem de reacţii ale partenerilor chinezi. Trebuie să ne amintim că în urmă cu zece ani, echipamentele străine se implantau în China, crezând că vor putea să cucerească piaţa, respectiv să producă aici pentru celelalte pieţe mondiale. Însă MII, Ministerul Industriei şi al Informaţiilor, dejoacă această strategie, impunând depozitul codurilor- sursă. Acest lucru a implicat pentru străinătate două consecinţe dezastruoase: copierea secretelor lor industriale şi latitudinea serviciilor secrete chineze în privinţa implntării în fiecare aparat a unui sistem de ascultare şi de relee a datelor controlabile la distanţă. Aceasta a frânat dezvoltarea industriei străine în China şi a stat la baza saltului înainte al companiei Huawei ( fondată d către un fost ofiţer al APL)  şi a companiei ZTE cu tehnologie copiată.

La drept vorbind, raportul Congresului nu aduce dovada deturnării masive de date americane de către Huawei şi ZTE. Ceea ce nu- l împiedică să pună China la stâlpul infamiei drept „ prima sursă de spionaj economic împotriva SUA ” .

China se apără cum poate, acuzând SUA de proces incorect şi de încercarea de a- i bloca urcarea pe scara valorilor. Ceea ce fără îndoială nu este pe deplin fals, mai ales în perioadă electorală şi de criză mondială. Dar conform expertului Sun Lin, mijloacele sale de ripostă sunt limitate, întrucât nu poate renunţa la Occident pentru serverele de gamă înaltă pe care încă nu le produce şi nu poate să- şi permită să le blocheze la frontieră. În fond, problema echipamentelor de telecomunicaţii chineze este „ returul de elice” al anilor de însuşire masivă a tehnologiilor din vest şi ed cucerire a pieţelor. China a câştigat acest război, dar în prezent, are nevoie să ajungă la pace. Alte mari bătălii se profilează pe alte pieţe- TGV, nuclear, solar, eolian ... Acest litigiu readuce în discuţie problema de a acorda Chinei statutul de economie de piaţă şi pune problema unei cooperări chineze industriale, legală şi pe termen lung. Aşadar, aceea a unei schimbări de cultură industrială, în sens de co- participant şi de a deveni „ ctăţean al lumii” . China începe să plătească pentru decenii de ambiguitate. Să nu schimbi nimic comportă riscul unui preţ îngreunat, cu consecinţe incalculabile.ile.