Vesti din China: locuri de vizitat

O prezentare super pe RCI:

În luna decembrie, Nordul Chinei este acoperit de frigul cumplit de iarnă. În partea Sud - vestică a ţării, însă, în comunităţile din comunele şi oraşele mici, o serie de cadouri placute vă vor aştepta dacă ajungeţi acolo: clima temperată şi umedă, plantele în plină floare şi arborii care încă se păstrează verzi. Aici parcă timpul stă pe loc. Dacă vreţi să scăpaţi de iarna geroasă, este bine să petreceţi un concediu călduros şi plăcut în Sud - vestul Chinei.

Mangshi, orăşel din provincia Yunnan, are o climă subtropicală, cu temperatura medie anuală de 19 grade Celsius. În fiecare colţ al oraşului cresc plante luxuriante tropicale, mai ales flori violete de prun. Viaţa zilnică din localitate este lentă şi tihnită. Localnicii îşi păstrează modul de viaţă fără grabă şi o stare sufletească plăcută. În fiecare dimineaţă, aici pot fi văzuţi localnici care practică boxul tradiţional Taiji şi beau ceai, bucurându-se de timpul liber şi tihnit. În parcul Monbana, pot fi văzute specii de plante rare şi frumoase, precum şi zeci de păuni care se plimbă liber în parc, fără să se teamă de oameni.

http://romanian.cri.cn/301/2011/12/20/1s123236.htm

<< 1 2 3 4 5 6 >>

Poate va intereseaza: Traducătorii de literatură mizează pe Europa

Acum am citit stirea, dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?

 Între 1-3 decembrie, peste 150 de traducători au participat la Bruxelles la un congres dedicat traducerii literare şi problemelor complexe cu care se confruntă la ora actuală traducătorii de literatură în Europa. Traducătorii literari, prost plătiţi, necunoscuţi publicului, contează pe aceasta iniţiativă europeană pentru a-şi îmbunătăţi condiţia. România a fost reprezentată de Irina Horea, preşedinta secţiei de traducători a Uniunii Scriitorilor, alături de profesor universitar doctor Rodica Lascu Pop, de la Univeresitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, şi de Marina Vazaca de la ICR Bruxelles. 

PETRA (Platforma europeană pentru traducerea literară) şi-a asumat misiunea de a susţine traducerea şi pe traducătorii de literatură, ca urmare a examinării unor date recente puse la dispoziţie de studiile şi sondajele efectuate începând din 2008 de mai multe organizaţii profesionale.

Concluziile studiilor efectuate în 2008-2010 au fost publicate într-oCartografie, care a constituit baza discuţiilor din cele trei zile. Problemele majore identificate sunt insuficienta vizibilitate a traducătorului şi puţina consideraţie de care se bucură, consecinţe ale lipsei de informare privind specificul şi imporanţa activităţii sale, atât sub aspect cultural cât şi economic, situaţia materială precară, de unde şi o cvasimarginalizare a sa chiar în contextul producţiei de carte (relaţia cu editorii în principal), aspecte care s-au agravat în contextul crizei economice.
 
Scopul congresului a fost sintetizarea reacţiilor şi recomandărilor în vederea publicării, până în februarie 2012, a unei Pledoarii pentru schimbare, care va fi supusă atenţiei autorităţilor europene, precum şi celor locale şi naţionale, în vederea conturării unei politici europene a traducerii, informeaza comunicatul de presa remis Hotnews.ro.

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-10940705-traducatorii-literatura-mizeaza-europa.htm

小年Xiǎonián Micul An Nou chinezesc/ Sărbătoarea Primăverii cea mică

În ziua a 23- a a ultimei luni a calendarului lunar, respectiv de Micul An Nou este cinstit Spiritul bucătăriei 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn, căruia i se aduc ofrande. Acest Spirit al bucătăriei are foarte diverse nume în funcţie de foarte diversele zone şi epoci din China: Zeul/ Regele/ Unchiul/ Domnul bucătăriei.
Ar părea un obicei bizar dacă am uita că şi la români există conform tradiţiei un spirit ocrotitor al casei ce poate fi asimilat cu acest personaj chinezesc. Fără îndoială că şi la alte popoare există sub diverse denumiri.

Spiritul bucătăriei este aşadar cel care este responsabil de norocul unei familii. Se spune că în această a 23- a zi, 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn îi relatează lui 玉皇大帝Yùhuángdàdì/ Ühuangtati, Marele Împărat de Jad ( zeitatea daoistă supremă) tot ce a făcut , bune şi rele, fiecare familie pe parcursul anului ce se încheie, iar împăratul hotărăşte dacă familia merită răsplată ori pedeapsă pentru faptele sale. De aceea, în această zi, la vremea când trebuie să apară 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn, oamenii pun în faţa statuii lui dulciuri, apă, boabe de soia şi nutreţ. Ultimele trei sunt pentru calul pe care 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn coboară din cer. Dulciurile, de preferinţă anume fel de dulciuri, vor fi prezentate topite şi se pun în gura lui 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn. Cu gura astfel încleiată de dulciuri, Zàoshén/ Dzaoşăn nu va putea să vorbească oamenii de rău în faţa lui 玉皇大帝Yùhuángdàdì/ Ühuangtati/ Marele Împărat de Jad. Se respectă cu această ocazie obiceiul conform căruia: ” Aşa cum bărbaţii nu venerează Luna, nici femeile nu venerează bucătăria” , de unde obiceiul că ofrandele aduse lui 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn sunt prezentate exclusiv de bărbaţi.
În Ajunul Anului Nou, Spiritul bucătăriei 灶 神/ Zàoshén/ Dzaoşăn coboară pe pământ împreună cu toate zeităţile din cer pentru Sărbătoarea Primăverii, iar Micul An Nou ar fi deci o ceremonie în care se urează în mod special bunvenit lui灶 神/ Zàoshén/ Dzaoşăn.
Oamenii încep a face curăţenia casei ca pregătire pentru Sărbătoarea primăverii încă din a opta zi a ultimei luni aşa cum arătam în prezentarea precedentă. Această mare curăţenie/ numită şi curăţirea casei ori desprăfuirea se încheie la Micul An Nou. Se face efectiv mare curăţenie, cu gândul că se înlătură nenorocul şi se aduce norocul, respectiv ceea ce e vechi este purtător de ghinion, în timp ce noul aduce norocul. Se face o curăţenie atentă, astfel ca totul să strălucească. La Pekin de pildă, cea de- a 24- a zi din calendarul lunar este „ Ziua curăţeniei” . În fiecare an la această dată gospodinele acoperă cu huse paturile şi mobila, iar ele îşi acoperă capul. După care pereţii sunt periaţi cu mături, apoi se curăţă mesele şi podeaua şi se continuă până la a face o curăţenie desăvârşită, ce va aduce casei şi implicit familiei o nouă înfăţişare. Astfel, familia este pregătită să întâmpine Sărbătoarea Primăverii/ Anul Nou chinezesc, prima mare sărbătoare din an şi de fapt cea mai mare dintre sărbători.

Bijuterii adevarate

argint, turcoaze, corali Tibet

Greutate: 170 g x 2

înălţime: 14.5 cm

lăţime: 5. 3 cm

preţ: 3738 euro ( transport neinclus în preţ)

Femeile nobile din Lhassa purtau acest gen de ornament al urechilor, care au extremităţile în formă de muguri de lotus stilizat. Numite " Akor" , aceste ornamente " monumentale" pentru urechi se agăţau ( dată fiind greutatea lor considerabilă) de coafură de o parte şi de alta a feţei acunzând urechile şi direcţionate spre în faţă pentru a pune în valoare frumuseţea pietrelor. 

aşa arată pe verso

deci faţă- verso sunt aşa:

 

Poate vă interesează: despre traduceri autorizate, de la MJ

de la Ministerul Justitiei, legea interpretilor si traducatorilor autorizati in dezbatere publica:


http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/Proiectedeactenormativeaflate%C3%AEndezbatere/tabid/93/Default.aspx

Veşti din China: China- SUA: un braţ de fier ... pentru a evita ce e mai rău

( preluat din presa franceză/ ziarişti francezi aflaţi la Pekin)

China- SUA: un braţ de fier ... pentru a evita ce e mai rău

Barack Obama tocmai a aruncat mânuşa Chinei: curioasă sfidare, la sfârşit de mandat. Înaintea lui, multe nume grele din Vest ( B. Clinton, G.W. Bush, N. Sarkozy, A. Merkel, D. Cameron ...) au riscat şi ele, dar la intrarea în job, aflaţi încă în beţia succesului. Din partea preşedinţilor SUA este aşadar un gest greu, îndelung gândit, care conform unui ambasador, are potenţialul de a reinstaura anii războiului rece.

Pregătită cu grijă, ofensiva s- a desfăşurat în trei locuri diferite şi pe parcursul a opt zile, în zona Pacificului:

- La reuniunea la nivel înalt a APEC ( Cooperare economică în Pacific ) la Honolulu ( Hawai) , prezenţa lui Hu Jintao nu îl împiedică pe Obama să arunce câteva vorbe privitoare la un Parteneriat Transpacific ( TPP) , în care SUA să dea piaţa sa agricolă la schimb cu accesul la proprietatea intelectuală şi pieţele publice din ţările emergente, în baza unui respect sporit al proprietăţii intelectuale. Ori, din această primă zonă mondială de liber schimb, uzina lumii ar fi exclusă, fiind vremea ca aceasta să înveţe „ să joace conform regulilor” : pentru Pekin o atare excludere este din punct de vedere politic şi comercial imposibil de trăit.

- La Canberra ( Australia) , Obama inaugurează un tratat de apărare şi va deschide la Darwin în 2012 o bază de 2500 de militari marinari, la o aruncătură de băţ de Marea Chinei de Sud revedincată de Pekin. Este alegerea strategică de a reveni în zonă, ca să protejeze libertatea de navigare, cu trupe eliberate din Irak şi Afganistan.

- În Bali, la întrunirea la nivel înalt a EAS, ( East Asia Summit) , fără a ţine cont de atenţionarea lui Wen Jiabao, un Obama aplaudat, declară că vrea să regleze multilateral împărţirea acestei mări multrâvnite.

Pentru Pekin, marginalizat, afrontul e mare. Totuşi, el s-ar putea să fi fost planificat pentru a preveni un derapaj încă şi mai mare. Căci prin această dublă ofensivă, Obama vizeză diverse scopuri, în planuri diferite: ① să stopeze înaintarea în Marea Chinei a unei armate chineze ( APL) care, de 10 ani ia literal o veche revendicare a Guomindang- ului de dinainte de 1949 , ② să fie reales în 2012 într- un al doilea mandat şi ③ să evite materializarea în cele din urmă în Congres a uneia dintre mai vechile fantasme, aceea a unei taxe pentru exporturile Chinei, pentru a o obliga să- şi reevalueze yuan- ul care creşte sigur ( 4% din ianuarie) , dar nu destul de repede. De asemenea, o avansare, pe timp de criză, a lupilor tineri republicani şi democraţi este inevitabilă. Va fi accelerată de al XII- lea Plan chinez de relansare a industriilor «high tech» , rivale ale celor din SUA ( cf p.2) .

Vicepremierul Wang Qishan avertizează că ţara lui va acţiona în funcţie de propriile interese: „ o convalescenţă dezechilibrată este de preferat unei recesiuni împărtăşite de toţi” . Astfel, deficitul comercial al Statelor Unite, la valoarea de 30 MM$, a pornit să bată recordul din 2010 ( 273 MM$) . De aceea, braţul de fier pus în mişcare de Obama are rolul de „ barieră de încetare a focului” faţă de agresivitatea Congresului, pentru a- l descuraja să voteze ireparabilul.

Dacă privim lucrurile din faţă însă, adică din China, va avea alte consecinţe: ① Pekin- ul vede cum revine vechiul său spectru al încercuirii. Neliniştea sa se ghiceşte din tonul moderat din presă: prudenţă, înainte de a- şi fi definit propria atitudine. Şi credem că deja se vede, în spatele înaltelor ziduri ale aparatului de stat, o căutare a responsabililor ce au declanşat toată această îngrijorare. Oare nu pentru a preveni critica APL îşi creează ( 22/11) un departament de planificare strategică, menit să „ recâştige încrederea” ( sic) şi să „ îmbunătăţească administrarea strategică” ? ② Celelalte continente vor fi ţinta unei curtări asidue din partea Pekin- ului: subvenţii pentru ţări emergente, deschideri către asiatici, africani, în Brazilia, conciliere cu Europa ...

În fine, răul ( care ar fi, între China şi restul lumii, o ruptură în ce priveşte încrederea) este necesar? J. Huntsman, fost ambasador la Pekin, candidat la investitură republicană, nu crede aşa ceva. O nouă creştere a yuan- ului este în curs, prefigurând sfârşitul litigiului. În plus, concesiile chineze din cadrul comisiei mixte sino- americane ( Chengdu 21/ 11, cf p 3) par a spune că în China a fost simţită creşterea îngrijorării SUA. Tardive însă, fiindcă aceste oferte nu au putut evita dezvăluirea bombei: ele însă ar putea preveni detonarea acesteia.

Bijuterii adevarate

Superb, din Rajasthan/ India! 4148 de euro ( transport neinclus) , 32.8 g, 56 cm ...

Colier din perle de smarald si perle de aur vechi, armonios imbinate

Poate vă interesează: despre traduceri autorizate

E bine să citiţi şi comentariile din josul articolului . 

Dacă stăm strâmb şi judecăm drept, traducerea se face în limba maternă, dintr- o limbă învăţată. Cum nu găseşti pe toate drumurile vorbitori nativi de diverse limbi care să- ţi facă traducerea, ar trebui cel puţin ca revizia de text să o facă un vorbitor nativ. Lucru rarisim, evident! Dar chiar să traduci documente oficiale cu google, mi se pare cam mult peste limite.

PROTECŢIA CONSUMATORULUI: "Mi-au tradus greşit în franceză un act oficial, folosindu-se de Google translate"

Vă răspunde Sorin Mierlea, preşedinte la Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România

Anca: Lucrez în Franţa şi am fost acasă pentru o luna pentru a-mi reînoi nişte acte. Cu această ocazie, mi-am tradus nişte documente în franceză pentru a le putea folosi când mă reîntoarceam. Am fost la un birou autorizat de traduceri şi am lăsat acolo actele. Când m-am dus peste două zile să le iau, am văzut că actele erau traduse foarte prost, parcă erau făcute cu Google translate. Le-am spus acest lucru şi mi-au spus că traducătorul lor e autorizat şi firma e autorizată şi că actul e bine tradus. Era vizibil că nu e aşa, dacă mă duc cu aşa ceva în Franţa râd de mine. I-am rugat să-l refacă, însă nu au dorit. Aş dori să ştiu unde pot să reclam acest birou de traduceri?

Autorizaţiile pentru obţinerea diplomei de translator se eliberează de către Ministerul Justiţiei, pe baza unei documentaţii depusă de solicitant. În cazul în care consideraţi că drepturile de consumator v-au fost încălcate, vă puteţi adresa cu o reclamaţie Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor si Strategiilor din Romania, (Secţiunea Reclamaţii de pe www.protectia-consumatorilor.ro sau pe reclamatii@protectia-consumatorilor.ro ) sau Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, prin Comisariatele judeţene pentru Protecţia Consumatorilor.

Citiţi mai mult: PROTECŢIA CONSUMATORULUI: "Mi-au tradus greşit în franceză un act oficial, folosindu-se de Google translate" - Protecţia Consumatorului > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/protectia-consumatorului-la-un-birou-de-traduceri-mi-s-a-tradus-gresit-cu-google-transl-952712.html#ixzz1d9DiBQSx
EVZ.ro

Poate vă interesează: Traducătorii trădaţi

Traducătorii trădaţi
de Daniel Nicolescu

E aproape imposibil să fii azi, în România, traducător cu normă întreagă. Mă refer, desigur, la traducătorii de carte - beletristică sau chiar non-fiction -, iar nu la cei care transpun în altă limbă prospecte de şuruburi sau medicamente. Ori la cei care au prins (dar pentru asta trebuie un exerciţiu special şi îndelungat) un post la "simultanele" din spaţiul diplomatic. Ci la aproape anonimii truditori (Elisabeta Lăsconi îi numea cu o formulă care are toate şansele să aibă carieră îndelungată: "cei fără nume pe copertă") care încearcă să aducă lumea în România şi România în lume, pe calea literaturii. Un exerciţiu din ce în ce mai anevoios, în care se lasă prinşi amatori tot mai puţini.
Unii dintre traducători au fost, la rândul lor, scriitori, cu operă notabilă şi prestigiu aşezat. E drept, categoria acestora s-a subţiat teribil în vremea din urmă, pentru că, nu-i aşa, scriitorii îi citesc arareori pe scriitori, dară-mi-te să-i mai şi traducă. Până nu demult, traducerea era (şi) o treaptă importantă în ucenicia literară, iar marile viitoare condeie se exersau dacă nu programatic, măcar asiduu în transpunerea textelor altora. Şi o făceau, cu har şi fără pic de sastiseală, şi după ce căpătau un nume strălucitor pe copertă. E, poate, de prisos, să amintesc în acest sens mari cupluri precum Baudelaire/Poe, Proust/ Ruskin, Nerval/ Goethe dar şi Blaga/ Goethe, Coşbuc/ Homer etc. etc. Dar asta e istorie. După ce s-a stins Mircea Ivănescu, marea literatură universală are toate şansele (cu mici dar lăudabile excepţii), la noi, să rămână definitiv în grija traducătorilor profesionişti. Ceea ce, teoretic vorbind, nu e rău, câtă vreme cunoaşterea limbii sursă & limbii ţintă e dublată de talent, de osârdie, de devoţiune, de o solidă cultură generală. Atât doar că traducătorii-traducători, cum sugeram în preambulul acestui articol, nu prea au vântul editorial la pupă şi deci nici prea multe motive să facă exces de talent sau de probitate profesională.
Într-un articol din săptămânalul L'Express (13-19 iulie 2011), în care era vorba despre mari şi susţinute colaborări între scriitori de raftul întâi (de la Nabokov la Philip Roth, şi de la Eco la Marquez) şi traducătorii lor din Franţa (cu care cei dintâi aveau nu doar schimburi regulate de misive, ci şi întâlniri pe teme de strategie a transpunerii, încheiate îndeobşte prin prietenii durabile), autoarea eseului, Marianne Payot, ajungea la următoarea, rezonabilă, concluzie: pentru o bună traducere, e nevoie de nenumărate calităţi intelectuale; dar nu numai atât: să nu uităm că textul "îşi pătrunde traducătorul, că ajunge să fie visat noaptea şi repetat obsesiv ziua, că devine o muncă osmotică, înrobitoare. Toate acestea în schimbul unei sume medii de 22 de euro pentru o foaie de 1.500 de semne. Acesta este motivul - susţine dna Payot - pentru care au proliferat traducerile mediocre."
Vă vine să credeţi că asta e motivul pentru care în Franţa există traduceri proaste? 22 de euro pentru 1.500 de semne? Pentru cine cunoaşte tainul mediu primit de un traducător din România (adică 2,5 euro pentru 2.000 de semne, adică de zece ori mai puţin), cuantumul franţuzesc pare o pleaşcă din Pays de Cocagne. Şi, totuşi, lucrurile aşa stau. Presupunând că un traducător român ar da gata, lucrând la foc continuu, 100 de pagini pe lună, ar însemna că va primi în acest interval 250 de euro. Păi, îţi ajung lunar atâţia bani de-o osmoză? De-o întrepătrundere sau de-o visare cu ochii deschişi la nu ştiu ce picior metric sau topică imposibilă?
Şi vă mai întrebaţi de ce patronul traducătorilor, sf. Ieronim, stă, în mai toate reprezentările lui plastice, mâhnit şi cu mâna pe-un craniu...

Veşti din lumea largă: geografie şi informaţie

Ştim prea bine cât de inconfortabil ( ca să mă exprim eufemistic) este pentru români să descopere greşeli de geografie care vizează România. Presa franceză semnalează câteva asemenea greşeli privitoare şi la alte zone ale lumii.
E bine şi confortabil să credem că graba şi ignoranţa creează aceste " greşeluţe" ...

Info rédaction, publiée le 04 novembre 2011

Alors que le G20 de Cannes s'est ouvert jeudi, la chaîne de télévision américaine CNN a commis une belle erreur en tentant de situer la ville des Alpes-Maritimes.
CNN a véritablement un problème en géographie. Alors qu'en 2005, la chaîne d'informations américaine avait redessiné la France en plaçant Lyon au centre du pays, Cannes à la place de Montpellier et Strasbourg... en Autriche, elle a commis une nouvelle erreur. A l'occasion du G20 qui se déroule depuis jeudi à Cannes, les journalistes américains ont tenté de situer la ville des Alpes-Maritimes. C'est ainsi que celle-ci s'est retrouvée... en Espagne !
Plus précisément, la ville a été placée au nord du pays voisin, juste au-dessus du Portugal, ce qui prouve une nouvelle fois la difficulté qu'à CNN à faire ses cartes. Précédemment, elle avait déjà placée l'Irak à la place de l'Allemagne, la Suisse en République Tchèque ou encore la ville de Tripoli au Liban plutôt qu'en Libye. A noter que l'erreur de géographie n'est pas l'apanage des États-Unis puisque TF1 avait, en 2010, échangé la place de la Suède avec celle de la Finlande...
Découvrez les meilleures erreurs de géographie de CNN en cliquant ci-dessous:
http://www.gentside.com/insolite/les-plus-belles-erreurs-de-geographie-de-cnn_art30013.html

Veşti din China: 10 invenţii chinezeşti

demn de citit:

10 inventii chinezesti

Mari minuni aveau sa li se dezvaluie europenilor moderni, prea ignoranti pentru a le putea intelege, atunci cand au pus prima oara piciorul in China. In acest univers necunoscut, chinezii facusera deja pasi mari pe calea cunoasterii si a tehnologiei, de mai bine de 5.000 de ani. Profunzimea cunoasterii stiintifice din China antica si medievala va ramane insa subevaluata de locuitorii Batranului Continent pana in timpuri destul de recente. Iata 10 inventii care au schimbat lumea, multe dintre ele fiind create de chinezii antici doar pentru a fi apoi uitate si reinventate in alt colt al lumii si in alta epoca.

10. Praful de pusca

Este probabil cea mai faimoasa dintre anticele descoperiri chinezesti, iar legenda spune ca ar fi fost realizata din intamplare de alchimisti, in timp ce incercau sa puna la punct un elixir al vietii vesnice. Cea mai veche referire cu privire la praful de pusca se gaseste intr-o opera chinezeasca din 1044: Wujung zongyao, o culegere a celor mai importante tehnici militare, compilata de un anume Zeng Goliang (se presupune asadar ca descoperirea prafului de pusca ar fi avut loc cu ceva timp inainte). Contrar la ceea ce se crede, chinezii nu au folosit praful de pusca doar la focurile de artificii. Un amestec de nitrat de potasiu, mangal si sulf, formula servea la fabricarea proiectilelor fumigene, explozibile si incendiare de folosit in timpul asediilor. De altfel, descoperirea prafului de pusca si inventarea armelor de foc (datata pe la 11000) au coincis cu indelungate perioade razboi. Inventiile belicoase au ajuns in Occident gratie lumii musulmane, iar probabil primul contact al occidentalilor cu armele de foc a avut loc cu ocazia bataliei de la Sajo (Ungaria, 1241), in timpul tentativei mongolilor de a invada Europa.

9. Busola

Unde am fi daca nu s-ar fi inventat busola? Pierduti, cu siguranta. Nu se stie cu precizie cui i-a venit ideea desteapta de a se orienta folosind magnetul, dar marturiile arheologice arata ca a fost un chinez, in secolul IV d.Hr., cel care a slefuit o piatra magnetica naturala in forma de lingura, menita a indica intotdeauna aceeasi directie: sudul, directia cardinala si calea catre armonia interioara. De altfel si busola moderna, instrument de navigatie, dateaza din anul 1100, provenind tot din China. A fost introdusa in Europa in secolul XII, cel mai probabil de catre arabi, iar prima referire cu privire la utilizarea ei de catre navigatori in Europa occidentala va aparea in De nominibus ustensilium a savantului englez Alexander Neckam (1180-1187).

8. Hartia

Fara hartie nu am fi avut harti, iar fara harti, cel mai probabil omul n-ar mai fi cutreierat pamantul in lung si-n lat asa cum a facut. Nu este pe de-a-ntregul clar nici cui i se datoreaza notiunea de a converti gandurile in limbaj scris (sa fi fost sumerienii?), dar ceea ce se stie este ca primele limbi ar fi aparut in urma cu aproximativ 5.000 de ani. Iar de-ndata ce limbajul a inceput sa se dezvolte, oamenii au scris pe orice a stat nemiscat timp suficient. Argila, lutul, bambusul, papirusul si piatra au fost doar cateva dintre primele suprafete utilizate in acest scop. Lucrurile insa aveau sa se schimbe dupa ce chinezii, mai precis un demnitar pe nume Tsai Lun, va inventa cam prin anul 105 i.Hr., un prototip al hartiei moderne, dintr-un amestec de coaja de copac, canepa, panzeturi uzate si resturi de navod, rezultatul fiind o hartie aspra, bruta (inainte de asta, chinezii scriau pe fasii subtiri de bambus si matase). Ce-o fi scris chinezul pe prima “foaie”de hartie, greu de spus.

7. Pastele fainoase

Juriul inca delibereaza, dar se pare ca anticii chinezi le-au cam luat-o inainte italienilor sau arabilor (e neclar carora de fapt) si in ceea ce priveste spaghetele cam cu 2.000 de ani. In 2006, arheologii care faceau excavatii intr-o asezare veche de 4.000 de ani din Lajia, in the provincia Qinghai de langa granita cu Tibetul, au dat peste un bol rasturnat plin cu taietei subtiri, ingropat la zece picioare sub pamant. Pastele, cele mai vechi din lume, erau facute din doua tipuri de mei, ambele cultivate in China de 7.000 de ani.

6. Roaba

Tot chinezii sunt cei care au reusit sa mai ia din greutatile de pe umerii omului prininventarea roabei. Un general pe nume Jugo Liang, care a trait in timpul dinastiei Han, este creditat ca fiind inventatorul “vehiculului” cu roata dispusa sub incarcatura, utilizat in secolul II pentru a transporta greutati, dar conceput spre a fi folosit in scopuri militare. Conferind armatei chineze un avantaj decisiv asupra dusmanului (motiv pentru care chinezii au tinut inventia secreta timp de secole), roabele erau utilizate si la realizarea baricadelor mobile. Inventia chinezului a avut o singura hiba: nu prevedea manerele, care aveau sa apara ulterior, de-abia cand inventia va fi perfectionata.

5. Seismograful

Desi chinezii nu ar fi putut sa spuna nimanui exact cate grade a avut un cutremur pe scara Richter (intrucat aceasta nu a fost creata decat de-abia in 1935), au reusit totusi sa inventeze primul detector de cutremure din lume: seismograful. Iar cel nascocit de Chang Heng, un astronom de la curtea imperiala, la inceputul secolului II, era o adevarata opera de arta. Pe un vas din bronz masiv, sase dragoni incastrati, privind in jos, erau pozitionati la distanta egala unul de celalalt, fiecaruia corespunzandu-i o broasca sculptata in relief, desigur cu gura cascata, uitandu-se in sus. In interiorul vasului, un pendul atarna nemiscat, in asteptarea vibratiei destabilizatoare. Moment in care, cadenta pendulului se presupune ca ar fi pus in miscare parghiile interne ale seismografului, provocand caderea unei bile din gura dragonului indreptat in directia epicentrului cutremurului in cea a broastei aflate dedesubt.

4. Alcoolul

Fara doar si poate, le putem multumi anticilor chinezi si pentru etanol si alcool izopropilic, asta ca sa nu mai aducem vorba de bere, vin si lichior. Si daca stai sa te gandesti, putine dintre inventiile umane i-au provocat omului atata bucurie si intristare deopotriva, precum alcoolul. Cert este ca la inceputul secolului III d. Hr., chinezii stiau deja cum sa rafineze produse alimentare precum otetul si sosul de soia, utilizand sofisticatele tehnici ale fermentatiei si distilarii. N-a mai durat mult pana sa apara si bauturile spirtoase. Descoperiri arheologice recente au impins data de nastere a fermentarii chinezesti si crearii alcoolului si mai departe in timp: cioburi de ceramica vechi de peste 9.000 de ani au fost descoperite in provincia Henan, desemnandu-i pe chinezi drept inventatorii incontestabili ai alcoolului, avand in vedere ca fostii detinatori ai acestui titlu, anticii arabi, n-aveau sa produca bauturi alcoolice decat 1000 de ani mai tarziu.

3. Zmeul

Doi barbati chinezi din antichitate isi impart meritul de a fi nascocit una dintre cele mai marii mandrii ale Chinei: zmeul, parte din cultura chineza de 2.400 de ani. Pe parcursul secolului IV i.Hr., Gongshu Ban si Mo Di, un patron al artelor si un filosof, au construit un zmeu in forma de pasare, care se putea ridica la cer, plutind in bataia vantului. De-a lungul timpului, tot chinezii au adaptat designul initial al zmeului la noi si noi utilizari: de exemplu, acesta inlesnea pescuitul fara barca, prin simpla adaugare a unei undite si a unui carlig. Ulterior, zmeele au fost “ridicate in grad”, dovedindu-si utilitatea chiar in cadru militar. Au fost utilizate pe post de “drone”, pentru livrarea incarcaturilor de praf de pusca in fortificatiile dusmane. Se pare ca in 1232, chinezii ar fi utilizat zmee pentru a arunca “fluturasi” propagandistici de-asupra unei tabere de prizonieri de razboi a mongolilor, determinandu-i pe captivii sa se razvrateasca si sa preia puterea.

2. Planorul

Daca zmeele erau deja inventate pana in secolul IV i.Hr., pana la finele secolului VI d.Hr., chinezii reusisera sa construiasca zmee cu o dimensiune suficient de mare si destul de aerodinamice pentru a sustine greutatea unui barbat de talie medie. A fost doar o problema de timp pana cand cineva s-a gandit sa indeparteze corzile zmeului pentru a vedea ce se intampla. Cunoscute in zilele noastre sub numele de planoare, aparatele de zbor respective nu au fost insa folosite de anticii chinezi ca modalitate de a-si ridica nivelul de adrenalina. Imparatii chinezi se delectau fortand raufacatori condamnati si inamici capturati sa sara de pe stanci legati de planoare. Totusi, una peste alta, si in ceea ce priveste zborul, chinezii le-au luat-o asadar inainte europenilor cam cu 1335 de ani.

1. Matasea

A fost o vreme cand matasea chinezeasca era atat de pretuita in intreaga lume, incat a reusit aproape de una singura sa lege China antica de restul lumii prin intermediul comertului (vezi fabulosul Drum al Matasii) si sa o impace cu celelalte culturi (confruntati cu inovatiile chinezesti de genul prafului de pusca, mongolii, bizantinii, grecii si romanii nu puteau fi prea prietenosi). Descoperirea prelucrarii matasii in China a fost multa vreme inconjurata de mister. Potrivit traditiei, ar fi fost nevasta Imparatului Galben, legendarul parinte al civilizatiei chineze, care a trait in jurul anului 3.000 I. Hr., cea care a descoperit proprietatile firului produs de viermii de matase. La ora actuala, gratie descoperirilor arheologice, detinem informatii mai exacte cu privire la originile sericulturii; surprinzator, la fel de vechi pe cat lasa legenda sa se creada. Mai precis, cele mai vechi relicve scoase la lumina provin din perioada Liangzhu (neoliticul tarziu), inflorita intre anii 3.300 si 2.200 i.Hr. in China orientala, in zona lacului Tai, acolo unde se gasesc astazi orasele moderne Hangzhou si Shanghai. Relicve putine, dar semnificative: un fragment de tesatura si resturi dintr-o centura din matase, in masura sa ateste inechivocabil faptul ca materialul era deja cunoscut de chinezii din antichitate tocmai din epoca indicata in legendele despre Imparatul Galben. Chinezii au pastrat multa vreme cu strasnicie secretul producerii matasii, ei pierzand controlul doar atunci cand, cum necum, calugarii din Europa au reusit sa puna mana pe viermii de matase si sa-i “exporte” in vest.

sursa: descopera.ro

Veşti din China: din ciclul " sa vezi si sa nu crezi? "

Intr- un sat din China, condus de 48 de ani de acelasi om:

Un sat din estul Chinei, ce amintea de Evul Mediu acum 50 de ani s-a transformat, pas cu pas, într-un simbol al miracolului chinezesc, cum îl numesc analiştii. Un plan riguros şi ambiţios de dezvoltare a industriei autohtone din mica localitate şi mai ales o politică optimă de deschidere spre ceea ce au dat valoros alte economii, au dus la o imagine care şochează şi ţine parcă de o incursiune într-un viitor rupt dintr-un SF. La început, Huaxi a fost o comunitate săracă de agricultori, tipică pentru această zonă a Chinei, cu case mici, făcute din stuf, cărămizi din lut şi alte materiale tradiţionale.Cu doar 576 de locuitori şi un buget local de 1.800 yuani (240 de dolari) în anul 1957, satul a înflorit în perioada transformării economice a Chinei. De la lut şi stuf a ajuns la investiţii în oţel, confecţii şi în construcţii. Locuitorii au început să simtă rezultatul acestei dezvoltări accelerate a ultimelor trei decenii, condiţiile de viaţă au devenit din ce în ce mai bune, ajungând până la cel mai ridicat standard. Acum, afacerile merg atât de bine, încât hainele şi uleiul de bucătărie sunt gratis. Pentru şcoală şi servicii medicale, localnicii nu plătesc nimic. Iar fiecare familie are dreptul la o casă de cel puţin 150 de mii de dolari şi la o maşină de lux, plus 250 de mii de dolari în bancă. Singurele condiţii sunt să nu părăsească niciodată satul, dacă se mută în altă parte, pierd totul. În plus, trebuie să lucreze de regulă, şapte zile din şapte.

Care este secretul celui mai bogat sat din China? L-am descoperit în cele patru zile, în care am avut ocazia să fiu "locuitor special'' în Huaxi. Această oportunitate s-a ivit datorită unui proiect pentru experţii străini angajaţi ai postului Radio China Internaţional. Ca jurnalist am cerut detalii chiar de la sursă. Familia Zhu Weidong, în vila căreia am locuit în această perioadă, m-a lămurit că veniturile lor şi ale celorlalţi săteni vin din realizarea a ceea ce pentru multă lume din afara sistemului ar părea o utopie - viaţa în comun sau în colectiv mai corect şi din investiţii eficiente ai căror acţionari sunt tot ei, localnicii, cei care produc. Funcţionând asemenea unei cooperative, rezidenţii, restituie o parte din salariu pentru a asigura creşterea capitalului satului. Aşa se face că, în ultimii ani, economia a crescut în medie cu 20%, pe an, datorită bunului obicei al localnicilor de a pune bani deoparte, pentru a-şi mări constant capitalul. Iar socoteala e simplă: o treime din salariu e destinată cheltuielilor zilnice, iar restul, împreună cu sporurile, sunt alocate continuării şi dezvoltării investiţiilor. Cu aporturi substanţiale, aceste unităţi economice au înregistrat profituri însemnate, care au dus automat şi la creşterea nivelului de trai.

În satul Huaxi, vilele moderne, frumos rânduite şi dotate cu piscine îţi dau senzaţia unui cartier de locuinţe din cartierele rezidenţiale urbane de lux. Ultimul motiv de mândrie locală e inaugurarea unui zgârâie-nori de "doar" 328 de metri. Şi vorbim de a 15-a clădire ca înălţime din lume, a 8-a din China, adică un hotel de cinci stele a cărei construcţie a început în 2007 şi care a fost finalizată în mai puţin de patru ani. Costurile au ajuns la 3 miliarde de yuani (470 de milioane de dolari), iar lucrările au fost finanţate, parţial, de către săteni. 200 de gospodari au devenit acţionari, prin participarea cu un aport de 10 milioane de yuani. Clădirea, un simbol al colectivismului are 74 de etaje şi peste 800 de apartamente, ce pot găzdui aproape două mii de persoane. Sunt nu mai puţin de 20 de restaurante de diferite dimensiuni. La etajul 70 se află un restaurant rotativ, cu o capacitate de 800 de persoane, cel mai mare pe acest sistem din Asia. Iar pe platforma de la etajul 72, oaspeţii pot "comanda" o vedere panoramică a satului Huaxi, din orice unghi îşi doresc. Şi dacă vremea permite, pot fi văzute chiar şi cele cinci "zhous" - Qianzhou, Shazhou, Changzhou, Taizhou şi Yangzhou. Vă pot spune cu certitudine că este o experienţă de neuitat! Uriaşul imobil mai are săli de expoziţii, de conferinţe, piscină pe acoperiş şi mai multe grădini. Iar la etajul 60 tronează simbolul localităţii, o reprezentare a unui bou, făcută dintr-o tonă de aur, care străjuieşte parcă, impunătoare, întreaga aşezare. Inaugurarea hotelului a avut loc în aceeaşi zi cu celebrarea celei de-a 50-a aniversări a satului, adică pe 8 octombrie, o sărbătoare la care au participat invitaţi din toată lumea. Şi nu doar centrul satului are ce arăta vizitatorilor. Pe colina Longsha am descoperit un mic zid chinezesc, lung de 10 mii de metri şi mica poartă aurită Tiananmen, "Lacul de Vest al Dragonului", o replică a Lacului de Vest din Hangzhou. Localnicii din Huaxi au construit şi replici ale unor obiective turistice celebre, precum Turnul Eiffel, Opera din Sydney sau Arcul de Triumf din Paris.

Satul, care are aproximativ 4-5 kilometri diametru şi o populaţie de peste 36 de mii de locuitori este, tot mai mult, o atracţie pentru turişti. Aproape două milioane de oameni vizitează, anual, Huaxi, pentru a-i afla povestea de succes. Tocmai de aceea, autorităţile şi-au propus să facă din turism o investiţie profitabilă. Anul trecut au cumpărat două elicoptere, pentru a-i duce pe temerari să viziteze împrejurimile de la înălţime. Cele două elicoptere, fabricate de McDonnell Douglas, respectiv de Eurocopter au costat 13,50 de milioane de dolari. "Zborurile cu elicopterul vor ajuta la promovarea industriei turistice şi vor atrage mai mulţi vizitatori bogaţi", au declarat oficialităţile.Iar planurile pentru viitor nu se opresc aici. Oficialii din Huaxi vor să achiziţioneze 20 de avioane pe care să le folosească pentru turism şi antrenamentul piloţilor, după ce guvernul de la Beijing a anunţat că va deschide spaţiul aerian de joasă altitudine pentru aparatele private. Astfel, localitatea va avea propria ei flotă aeriană, în următorii ani. Satul va cheltui aproape un miliard de yuani (150 de milioane de dolari) pentru aceast proiect ambiţios şi plănuieşte să angajeze o sută de piloţi. "Proiectul de zbor de agrement şi noul nostru zgârie-nori sunt modalităţile prin care vrem să îmbunătăţim calitatea turismului. u aceşti paşi, satul intenţionează să accelereze procesul de urbanizare, aceste investiţii fac, de altfel, să nu mai existe nicio diferenţă între a locui la sat şi a locui la oraş", au mai declarat autorităţile.

Aşadar, un sat din China, odată anonim a ajuns "orăşelul" milionarilor, prin munca localnicilor şi prin permanenta adaptare a economiei la cerinţele şi oportunităţile vremii. "Oamenii trebuie să ştie că Huaxi este primul sat din China. Însă un sat bogat nu înseamnă ceva deosebit. Numai când întreaga ţară este bogată, noi, chinezii, vom putea zice că suntem bogaţi" a declarat Wu Renbao, cel care a fondat localitatea şi sub conducerea căreia, Huaxi a cunoscut 48 de ani de dezvoltare fără precedent.

Felicia Gherman

Veşti din China in Cotidianul

China se prăbușește

Cele mai importante oraşe industriale ale Chinei se confruntă cu mari probleme pe măsură ce companiile, care nu demult exportau masiv, îşi închid porţile. Efectele se vor vedea la nivel global.

În Wenzhou, un oraş din estul Chinei, se produceau înainte de criză cele mai mari cantităţi de brichete şi ochelari din lume, motiv pentru care urbea era considerată un fel de trend-setter pentru întreaga ţară. Acum, oraşul-indicator pentru economia chineză se confruntă cu mari probleme: zeci de patroni de fabrici şi-au părăsit în ultimele săptămâni companiile, lăsându-şi angajaţii neplătiţi şi datorii uriaşe către stat, scrie Financial Times.

Cerearea tot mai scăzută pentru chinezăriile ieftine, creşterea costurilor de producţie şi datoriile nesustenabile ale companiilor i-au târât în faliment chiar şi pe cei mai competenţi dintre antreprenori. Pentru unii situaţia a fost de nesuportat. Spre exemplu, patronul unei fabrici de pantofi din Wenzhou, care controla nu de mult o afacere de 63 de milioane de dolari, s-a sinucis în urmă cu trei săptămâni. Alte 90 de persoane în aceeaşi situaţie cu patronul fabricii de încălţăminte au fugit pur şi simplu, potrivit presei locale.

Dacă privim problema punctual, populaţia Chinei va fi grav afectată în condiţiile în care, toată lumea s-a obişnuit în ultimii 30 de ani, cu creştere economice medii anuale de 10%, timp în care sute de milioane de chinezi au scăpat de sărăcie. La nivel global, problemele chinezilor duc la schimbări structurale importante, cu efecte majore asupra mediului de business din vest, iar consumatorii din întreaga lume ar trebui să spună adio chinezăriilor ieftine. În primă instanţă, cei mai afectaţi vor fi exportatorii, atât cei din ţările dezvoltate cât şi cei din pieţele în curs de dezvoltare, care se bazează pe materiile prime din China pentru a-şi susţine creşterea.

Miracolul chinezesc a început în 1978, când partidul comunist a lansat o serie de măsuri, printre care introducerea de cote pentru fermieri sau limitarea drepturilor acestora de a vinde. Practic, tot ce era surplus, nu se putea comercializa. Efectul a fost creşterea productivităţii agricole şi a veniturilor din mediul rural. Au urmat reforme cu scopul de a încuraja migraţia dintre sat spre oraş, industrializarea şi investiţiile în sectorul manufacturier, China fiind cunoscută ca atelierul de lucru pentru întreaga lume. În 1990, venitul mediu pe cap de locuitor era de 30% sub nivelul din Africa sub-sahariană, în timp ce azi venitul a ajuns la peste 4.000 de dolari, potrivit datelor Băncii Mondiale. Şi iată cum a apărut una din marile probleme-angajaţii nu mai sunt dispuşi să primească oricât pentru munca prestată. Soluţia chinezească nu mai este, în consecinţă, de actualitate. Ce în urmă cu 30 de ani producea bani, acum generează mari probleme economice, de mediu şi sociale, inegalitatea dintre pături fiind extrem de mare. „Resursele s-au mutat gradual dinspre agricultură către industrie, pe măsură ce forţa de muncă este în scădere, iar populaţia îmbătrâneşte", explică Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale.

„Facem din ce în ce mai puţini bani, costurile cu materia primă cresc. Este foarte greu să mai găseşti vreo compania care mai face vreun profit în ultima perioadă", povesteşte şi Xu Chuan, patronul unei alte fabrici din Wenzhou, potrivit căruia angajaţii nu mai acceptă să fie plătiţi cu sume care, în urmă cu doi ani, erau considerate generoase. De altfel, salariul minim a crescut cu peste 20 de procente în majoritatea zonelor din China, iar terenul a devenit şi el foarte scump."China şi-a pierdut cu desăvârşire echilibrul, coordonarea şi sustenabilitatea. Trebuie să facem ajustări accelerate la structura economică, tehnologică şi să construim o societate prietenoasă", a declarat recent şi preşedintele ţării, Hu Jintao.

Dan Zavalean

Veşti din China: aviz favorabil pentru noul ambasador in China

Cu siguranta un eveniment,o noua perspectiva in abordarea relatiilor cu China.

Doru Costea, actual secretar de stat in Ministerul de Externe, propus de MAE pentru functia de ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in China, a primit miercuri aviz favorabil din partea Comisiilor reunite pentru politica externa din Parlament, anunta Agerpres. Doru Costea a subliniat, in cadrul audierii de miercuri, ca Romania trebuie sa tina cont de relatiile dintre cele doua state, de apartenenta la NATO si Uniunea Europeana.

''Romania, in relatia cu China, actioneaza cel putin pe trei paliere. In palierul bilateral, ca urmare a unei relatii traditionale in cel mai bun sens al cuvantului, foarte solide, si putem sa ne mandrim ca fiind nu foarte uzuala din perspectiva Chinei cu alte tari. Este o relatie aparte, speciala. Nu in toate ocaziile veti fi auzit declaratii chineze care sa spuna despre partenerii respectivi ca fiind parteneri statornici sau, daca va uitati la parcursul celor 60 de ani ai relatiilor diplomatice, vom vedea ca parcursul acestor relatii n-au fost intotdeauna lipsit de suisuri si coborasuri. Nu si in cazul Romaniei'', a spus Doru Costea.

Referindu-se la al doilea palier in care trebuie sa vedem relatiile Romaniei cu China, el a afirmat ca acesta este reprezentat de apartenenta noastra la UE si la NATO: ''Aceste doua apartenente constituie un factor determinant in modelarea politicii romanesti vizavi de mediul extern, inclusiv China, prin simplul fapt ca apartinem unei echipe globale fara sa fim jucatori globali. China este globala. Din aceasta perspectiva, singura noastra sansa de a avea cat de cat o tenta globala este sa jucam intr-o echipa globala in meciul amical cu un partener global''.

In opinia sa, al treilea palier este dat de ''implicarea noastra in relatii parteneriale cu state din afara UE si chiar din afara NATO'': ''Am in vedere relatia parteneriala cu Republica Coreea de Sud. Sunt o serie de elemente care trebuie avute in vedere in momentul in care planificam, desfasuram relatiile cu Republica Populara Chineza''.

Totodata, secretarul de stat a afirmat ca Romania a ''vorbit prea mult si a facut prea putin'' in relatia cu China si a subliniat necesitatea valorificarii capitalului politic dintre cele doua state, al dialogul politic la nivel inalt si foarte inalt, si al relatiile parteneriale care sa se concretizeze in proiecte comune.

''Am vorbit prea mult si am facut prea putin. Deschiderea de care beneficiem in relatiile reciproce trebuie sa fie valorificata mult mai agresiv. Acest lucru trebuie gandit pe termen mediu si lung. (...) Exista premisele pentru o abordare noua, exista decizie politica si schitele de pasi care trebuie facuti. Avem incredere ca acest lucru se va intampla'', a mai spus Costea.


* Cine este Doru Costea


Doru Costea este secretar de stat in Ministerul Afacerilor Externe din 10 ianuarie 2009.

Potrivit CV-ului sau publicat pe site-ul Ministerului de Externe, Doru Romulus Costea s-a nascut la Cehu-Silvaniei, in judetul Salaj, in 1953, este casatorit si are un copil.

A absolvit Liceul "Gheorghe Sincai" din Baia-Mare in 1972, iar in 1976, Facultatea de limbi clasice, romane si orientale, sectia limbi orientale, a Universitatii Bucuresti, cu specialitatile araba si engleza. Pana in 1989, a lucrat ca interpret-translator.

In ianuarie 1990 a fost angajat la Sectia relatii internationale a CSFN, iar in februarie, acelasi an, s-a transferat la Ministerul Afacerilor Externe, ca secretar III, la Directia Politica de Sinteza.

In cadrul MAE a fost director adjunct al Directiei Orientul Mijlociu si Africa de Nord (iulie 1990 - mai 1991), dupa care a fost numit ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Emiratul Kuwait si Sultanatul Oman (1991-1995). La terminarea postului a coordonat Grupul de Planificare Politica din MAE (1995-1997), dupa care a fost numit ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in R. A. Egipt (1997 - 2001).

In 2001 a fost numit director al Directiei de Analiza, Sinteza si Comunicare din MAE; in aceasta postura a asigurat, printre altele, coordonarea activitatilor de resort ale MAE in contextul crizelor declansate de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 si ostilitatile din Afganistan si Irak.

In decembrie 2003 a fost numit ambasador extraordinar si plenipotentiar, Reprezentant Permanent al Romaniei la Oficiul Natiunilor Unite de la Geneva si la alte organizatii internationale cu sediul in Elvetia. Intre 19 iunie 2007 si 18 iunie 2008 a detinut functia de Presedinte al Consiliului Drepturilor Omului - organism specializat in aceasta materie, infiintat in cadrul ONU in 2006.

Doru Costea este doctor in stiinte politice-relatii internationale al Scolii Nationale pentru Studii Politice si Administrative, sustinindu-si dizertatia pe tema democratizarii in Orientul Mijlociu Extins. In 1999 a fost distins cu Ordinul Serviciul Credincios, in grad de ofiter, iar in 2003 a primit Premiul MAE pentru diplomatie inventiva - 2002.

A sustinut cursuri privind analiza politica si informare la Academia Diplomatica a MAE, prelegeri privind politica externa a Romaniei la Colegiul National pentru Aparare si a fost profesor-invitat la Centrul de Studii NATO din Bucuresti (2001-2003). Intre 1995-1997 a sustinut un curs privind aspecte politice ale islamului la Facultatea de jurnalism a Universitatii Bucuresti.

A colaborat la revista "Flacara" la rubrica "Valiza diplomatica" in perioada 2002-2003; in 2006 a publicat un eseu privind multilateralismul in relatiile internationale intr-o antologie de texte a Fundatiei DIPLO, destinata pregatirii diplomatilor, cu sediul in Malta, si a fost invitat sa sustina o interventie despre "Schimbarea paradigmei in relatia dintre proprietatea intelectuala si dezvoltarea economica" la seminarul international privind "Utilizarea strategica a proprietatii intelectuale pentru dezvoltarea economica si sociala" de la Muscat (Oman). In 2007 a publicat un eseu privind provocarile care stau in fata Consiliului Drepturilor Omului la un an de la infiintare, intr-o lucrare publicata de Departamentul federal pentru relatii externe al Elvetiei.

Puncte de vedere: De ce China nu va cuceri lumea

Un punct de vedere, exprimat de o englezoaica de origine chineza. Parca totusi e ceva ce nu e in ordine in intrebarea la care se raspunde in articol.
Si daca tot veni vorba, pun si eu o intrebare: are China nevoie sa cucereasca lumea?

Autor: Bogdan Cojocaru


Tinerii chinezi sunt incapabili, bătrânii sunt epuizaţi, iar birocraţia facea viaţa un coşmar. Poate astfel China să cucerească lumea? se întreabă publicista de origine chineză Xue Xinran, citată de The Telegraph.


Xinran a fost în anii 1980 unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti din China. În 1997 ea s-a mutat la Londra unde pentru o perioadă a lucrat ca femeie de serviciu. Ulterior, a publicat mai multe cărţi despre viaţa, cultura şi istoria chineză.

Va înlocui China Statele Unite pe pe tronul celei mai mari puteri a lumii? Este China cu adevărat pregătită să conducă lumea? continuă autoarea lista întrebărilor.

China este un leu adormit, averiza Napoleon. "Lăsaţi-l să doarmă, pentru că atunci când se va trezi va zgudui lumea".

Aproape două secole mai târziu, leul nu numai că este treaz, ci îşi face foarte puternic simţită prezenţa, scrie Xinran. Companiile străine din Asia, fabricile din Africa şi chiar şi satele din Italia au fost încercate de oamenii de afaceri "isteţi" din China. Chiar dacă avansul economic a încetinit din cauza crizei mondiale, statul chinez a rămas producătorul ieftin al lumii şi cel mai mare creditor străin al SUA. Washington a prezis recent că yuanul ar putea înlocui dolarul ca principala monedă pentru rezerve în următorii zece ani.

În 2008, The Daily Telegraph atrăgea atenţia asupra grabei din Marea Britanie de a angaja dădace vorbitoare de limba chineză de către părinţii care "vor să investească în viitorul copiilor lor". Oriunde te-ai uita, dominaţia Chinei pare inevitabilă. Dar este oare aşa?

În cea mai recentă excursie în China, autoarei i s-a sugerat o plimbare într-o zona rurală pentru a scăpa de agitaţia marilor conglomerate urbane.

"Înainte să plec în Marea Britanie, drumul dintre Shanghai şi Suzhou dura o oră cu maşina. Acum drumul a durat cinci ore. La întoarcere, când am ajuns la periferia oraşului şi ne-am alăturat convoiului de maşini care se chinuia să intre pe autostradă (în acea dimineaţă la radio se anunţase că numărul maşinilor din China ajunsese la 100 de milioane de unităţi, mai puţin doar decât în SUA, unde erau 285 de milioane de maşini), m-am folosit de oportunitate pentru a discuta cu şoferul nostru", menţionează Xinran.

Şoferul, tatăl a trei copii, a avut norocul să fie acceptat în armată, unde a învăţat să conducă. Mulţi tineri din mediul rural fac efurturi să intre în armată pentru a avea o viaţă mai bună decât au părinţii sau au avut bunicii lor, care au crescut în sărăcie la state sau s-au mutat în oraşe pentru a trăi ca zilieri la fundul societăţii.

"Şoferii nu au nicio şansă de a face bani mulţi aşa cum au politicienii, dar toţi avem câte un copil căruia vrem să-i oferim tot ce este mai bun. Grădiniţa fiicei mele nu este una de top, dar cu toate acestea ne costă peste 10.000 de yuani (1.000 de lire sterline) pe an", spune şoferul.

Întrebat de câte ori îşi vede fiica, el a răspuns că nimeni nu mai are timp pentru familie.

"Toată lumea este ocupată pentru a face bani pentru copii. Mă folosec de fiecare ocazie pentru a dormi, până când intru din nou în tură", explică şoferul, care lucrează de obicei câte 18 ore pe zi fără pauză.

China a devenit o maşină care produce avere şi oportunităţi, dar este oare această naţiune de lucrători epuizaţi cea care într-o zi va conduce lumea? Şi cum a transformat societatea politica de a permite doar un copil de familie? Copiii din marile oraşe trăiesc într-o lume formată din trei monitoare (televizor, computer şi telefon mobil), purtând haine de firmă mondială, călătorind la clasa 1 şi cumpărând case şi maşini pentru cei cel mult doi ani cât studiază în străinătate. Pentru aceşti tineri superbogaţi preţul nu mai este un impediment, unii dintre ei zburând zilnic la Hong Kong pentru cumpărături.

Este greu să vezi în ei următoarea generaţie de antreprenori, când, spre deosebire de părinţii lor, habar nu au cum să-şi pregătească mâncarea. Aceşti tineri poate că au o educaţie mai aleasă, însă mulţi critici consideră că sistemul edicaţional chinez, obsedat de asumarea de sarcini şi memorat, inhibă şi nu stimulează creativitatea. Astfel, China poate fi considerată un imitator grozav, dar un inovator slab.

Dacă statul chinez vrea să domine industriile creative, trebuie să adopte un motto al Apple - "gândeşte diferit".

"Motivul pentru care chinezii nu au companii globale este că nu au viziuni globale. Inginerii chinezi se gândesc doar la ce le place, nu la ce l-ar mulţumi pe client. Este o problemă uriaşă", spune Liu Jun, un om de afaceri care recent a fost clasat printre primii cei mai creativi oameni din China.

Structurile corporatiste chineze sunt foarte rigide, iar ideile originale trebuie să penetreze atât de multe straturi ierarhice că nu supravieţuiesc până la capăt, consideră Daniel Altman, analist la Dalberg Global Development Advisors. China are mult drum de parcurs până să ajungă la nivelul SUA în ceea ce priveşte încurajarea afacerilor, notează el.

Visele de dominare corporatistă n-au însă niciun ecou în satele sărace, printre ţărani şi fermieri, care alcătuiesc 70% din populaţie.

"De ce, când ţăranii noştri udă pământul cu sudoare, americanii stau confortabil purtând ochelari de soare, bucurându-se de soare. De ce trebuie să-i ajutăm cu problemele lor financniare?", se întreabă şoferul.

Valoarea totală a obligaţiunilor americane deţinute de China a atins în iulie 1.173 miliarde de dolari, ceea ce ar echivala cu un împrumut de 570 de lire sterline pentru fiecare chinez.

"Cred, ca fiecare chinez, că ştiu cum s-a acumulat povara datoriilor - prin ani de muncă grea - dar nu mulţi îndrăznesc să se facă auziţi. Şi aceasta deoarece mulţi chinezi nu înţeleg amploarea crizei financiare din SUA şi nu sunt obişnuiţi să pună la îndoială liderii ţării", spune Xinran.

Larry Hsien Ping Lang, profesor la Universitatea din Hong Kong a avertizat că poziţia financiară precară a Chinei ar trebui să îngrijoreze în primul rând Beijingul, şi nu problemele SUA.

În opinia lui Lang, economia trebuie să încetinească pentru a permite ca sistemul educaţional şi sociatatea să se adapteze.

"Nu încape îndoială că China a progresat în ultimii 30 de ani. Nu cred că există vreo naţiune în lume care să fi îmbunătăţit vieţile a 1,3 miliarde de oameni într-un timp atât de scurt. Mulţi dintre bunici puneau deoparte câteva boabe de soia pentru a ajuta familia să supravieţuiască foametei. Dar suntem oare următoarea superputere? China, leul adormit, este acum treaz şi trebuie hrănit, pentru a supravieţui", încheie Xinran.

TEFL Course

UN ANUNT CE PARE OK:

Cu certificatul TEFL devii profesor internaţional de limba engleză, în doar patru săptămâni

OK Service lansează în premieră în România cursurile TEFL şi oferă posibilităţi de angajare ca profesor internaţional de limba engleză, cu venituri de până la 65 000 EURO

[Ploieşti, 27 septembrie 2011] - OK Service Corporation, unul dintre principalii jucători de pe piaţa de training din România, a dat startul primei sesiuni a cursurilor Teaching English as a Foreign Language (TEFL) pe 26 septembrie şi în doar patru săptămâni primii cursanţi vor obţine certificatul TEFL recunoscut internaţional şi o nouă calificare ca profesor internaţional de limba engleză. Cursul se adresează persoanelor cu studii superioare care cunosc limba engleză cel puţin la nivel mediu şi oferă posibilitatea de a găsi un loc de muncă de profesor, trainer sau traducător de limba engleză foarte bine plătit oriunde în lume. Veniturile anuale reprezintă sume cuprinse între 35 000 şi 65 000 EURO, mii de posturi fiind disponibile la această oră în întreaga lume. OK Service sprijină absolvenţii cursurilor în găsirea unui loc de muncă oriunde îşi doresc, având parteneri în cele mai importante centre universitare atât din Europa, cât şi din Asia sau Statele Unite ale Americii.

OK Service TEFL Course este cea mai rapidă şi eficientă metodă de a atinge obiectivele profesionale, având la bază o programă nouă, adaptată nevoilor de instruire a cursanţilor. Cursurile sunt ţinute de profesori nativi cu experienţă internaţională în predarea limbii engleze pentru adulţi şi a cursurilor TEFL / TESOL. Teaching English as a Foreign Language înseamnă certificarea aptitudinilor necesare pentru a preda oricăror grupe de vârstă, la orice nivel al cunoaşterii limbii engleze.

Certificatul este recunoscut de către marile companii care necesită traducători sau traineri pentru predarea limbii engleze angajaţilor, sau în cadrul taberelor de vară, al programelor de lungă şi scurtă durată, concepute atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Având această certificare, se consideră că posesorul deţine cunostinţe privind gramatica şi vocabularul limbii engleze, cât şi abilităţi didactice necesare în cadrul cursurilor pe care le va susţine.

„În contextul actual al locurilor de muncă, certificatul TEFL reprezintă o reală şansă pentru orice persoană cu studii superioare, care cunoaşte engleza cel puţin la nivel mediu, de a-şi găsi un loc de muncă bine plătit şi într-un timp scurt, atât în România, cât şi în afară, în funcţie de interesele şi dorinţele fiecăruia” declară dl. Florin Bocioacă, Preşedinte OK Service Corporation.

Mai multe detalii despre sesiunile de pregătire TEFL pot fi accesate pe site-ul dedicat: http://www.tefl.ro/index.html.

*
Pentru detalii sau informaţii de presă contactaţi:
NNC Services – PR & Communication Unit
Persoană de contact: Andrada Radu, PR Representative
E-mail: andrada.radu@nnc-services.com
Telefon : 0746.070.887
www.nnc-services.com