Mo Yan: Ecouri după decernarea Premiului Nobel

Ecouri după decernare 

Între China şi Taiwan

Opera lui îşi află rădăcinile în legendele auzite în copilărie. În mod evident, se poate vorbi de realism fantastic, însă acest epitet nu îl cuprinde pe deplin”, a spus secretarul permanent al Academiei Suedeze, Peter Englund, la decernarea Premiului, adăugând: „Stilul său nu provine de la García Márquez, ci este înnăscut. În lumea cărţilor sale, supranaturalul şi realitatea merg împreuna, iar el descrie această lume prin cel mai original mod de a povesti.”
Howard Goldblatt, traducătorul mai multor cărţi ale lui Mo Yan, intervievat de Zhongguo Ribao (China Daily), i-a comparat opera cu cea a lui Dickens: „Finalitatea operelor lor este extrem de vastă, iar stilul este superb, plin de fantezie, cu un puternic simţ moral”. Despre romanul satiric al lui Mo Yan, The Republic of Wine (Ţara vinului, n.n.) Goldblatt crede „că este romanul chinezesc cu cea mai inovativă tehnică şi totodată cel mai complex din cele pe care le-am citit eu”, în vreme ce Life and Death are Wearing me Out (Viaţa şi moartea mă ostenesc, n.n.) este „o alegorie fabuloasă”. Vorbind despre Sandalwood Death (Moartea arborelui de santal, n.n.), Goldblatt confirmă părerea lui Mo Yan însuşi: ceea ce dă frumuseţe acestei opere este ritmul său muzical.
În conferinţele de presă susţinute după premiere, Mo Yan declară: „Am fost surprins, pentru că Premiul Nobel mi se părea un lucru extrem de îndepărtat de mine.” Întrebat ce înseamnă pentru el personal acest premiu, Mo Yan a răspuns râzând: „Pentru mine personal înseamnă că în această perioadă trebuie să vorbesc cu dumneavoastră.” Vorbind cu reporterii la un hotel din oraşul său natal, Gaomi, din provincia estică Shandong, Mo Yan a spus: „M-a luat total pe nepregătite câştigarea acestui premiu, deoarece nu mă simt cel mai bun dintre scriitorii chinezi. Sunt mulţi scriitori buni, iar poziţia mea nu e chiar atât de înaltă. Vă mulţumesc tuturor că aţi venit în Gaomi; acum ar trebui să se coacă sorgul roşu, dar nu se mai cultivă aşa ceva pe aici. Cred că nici unul dintre dumneavoastră n-a văzut holdele de sorg”. Cu Murakami, Mo Yan n-a luat niciodată legătura direct. „El creează, de asemenea, forma sa literară unică şi descrie viaţa cu care este el obişnuit. Şi lucrările lui sunt extraordinare şi merită Premiul Nobel”.
Întrebat despre comentariile postate pe Weibo (reţea de socializare frecventată de chinezi) – le-a mulţumit şi susţinătorilor, şi criticilor, considerându-i deopotrivă prieteni. Pe paginile de internet chineze, sunt comentatori care spun că Mo Yan este scriitorul chinez cel mai apropiat de standardele literare occidentale, creând, aşadar, cu metodele occidentale. Cu alte cuvinte, Mo Yan a câştigat Nobelul deoarece operele sale corespund viziunii occidentalilor referitoare la chinezi. Mulţi, însă, consideră că succesul a venit fiindcă opera lui Mo Yan îmbină cultura tradiţională cu o largă viziune internaţională.
Mo Yan susţine că ceea ce a obţinut este un premiu literar, acordat din considerente literare. „Întotdeauna am scris din perspectiva omului, despre om, şi aş vrea ca o astfel de operă să meargă dincolo de limitele teritoriale, rasiale, etnice.”
Asociaţia scriitorilor din China l-a felicitat pe Mo Yan pentru realizarea sa, declarând: „În câteva decenii de creaţie literară, Mo Yan a demonstrat că nutreşte pentru patria sa o preocupare profundă, demonstrând valoarea universală a literaturii chineze. Îi dorim scriitorului chinez să obţină tot mai multe succese, să ne ofere tot mai multe opere de valoare, să aducă noi contribuţii la dezvoltarea culturală a omenirii!”
Ministrul Culturii din Taiwan, Long Yingtai, bună prietenă a lui Mo Yan, şi-a exprimat bucuria că Nobelul i s-a decernat lui, spunând că un scriitor din popor, un chinez get beget, a fost recunoscut astăzi de o lume întreagă, ceea ce este extraordinar. Mo Yan este primul scriitor chinez care obţine Nobelul, dar primul scriitor de limbă chineză care a obţinut acest premiu a fost Gao Xingjian, stabilit în Europa, şi devenit cetăţean francez. Comparându-i, Long Yingtai spune: „Forţa spiritului pe care o degaja Gao Xingjian era stăvilită ca de un zid împotriva incendiilor. Ce bine este să-l vezi pe unul care a stat pe ţarina lui, îmbrăţişat de câmpul de sorg, câştigând acest premiu.” Continuă spunând că Mo Yan este un om care a trăit într-un mediu restrictiv şi, în vreme ce unii au ales să se înfurie, alţii să se opună, iar alţii să tacă, el a mers cu umor alături de concetăţenii săi, lucru care ar trebui înţeles cu o mai mare deschidere. Zhang Dachun, un scriitor taiwanez prieten, de asemenea, cu Mo Yan, a declarat presei că Mo Yan merită din plin această distincţie, pe care de mult trebuia să o obţină. Însă Freedom time îl citează pe profesorul Chen Fangming, de la National Chengchi University, căruia i se pare ciudată obţinerea premiului de către Mo Yan. El a spus că, în ultimii ani, acest premiu a fost acordat scriitorilor care au mers contra curentului, în vreme ce Mo Yan a urmat cursul oficial, a scris despre ţărani, fără să critice autoritatea, încât poţi zice că e urmaşul lui Mao Zedong.
La librăria centrală a lanţului „Chengpin shudian” din Taibei a fost aranjat un mic stand dedicat lui Mo Yan, deasupra căruia era tipărit motivul pentru care a câştigat Premiul Nobel: „este scriitorul al cărui realism halucinant se împleteşte cu poveştile populare, cu istoria şi contemporaneitatea”. Fiindcă Mo Yan nu a fost publicat masiv în Taiwan, printre sutele de mii de cărţi ale librăriei, dintre cărţile lui nu mai era decât una, nuvela Harta comorii ascunse, apărută la Editura Maitian, unde i-au apărut cele mai multe opere. Reprezentantul editurii a spus că este decis să publice best-seller-urile lui Mo Yan, printre care Obosit de viaţă, obosit de moarte, Broasca, Moartea arborelui de santal. 

http://www.romlit.ro/ecouri_dup_decernare_ntre_china_i_taiwan