(traducere din limba franceză, articole
publicate de ziarişti franco foni acreditaţi în China. Articol apărut în 17 noiembrie 2017)
1) Abia ce
părăsise Trump China, unde venise să facă schimb de mii de promisiuni de
prietenie cu Xi Jinping, că Departamentul american pentru comerț a stabilit în
13 noiembrie că din China se exportă în SUA placaj în dumping cu subvenții de
195%. Așa că a dus taxa compensatorie la 195%, de unde până atunci oscilase
între 0% și 8% - tarif ce condamnă acest produs să dispară din SUA. Conform
amenințării de „ toleranță zero” a lui Trump în materie de schimburi.
Începând
cu 14 noiembrie, Pekinul a protestat împotriva gravității unei sancțiuni pe o
piață atât de mică ( 1.1 miliarde $/an, 0.25% din schimburi) . Trump a răspuns
printr-un tweet: „ după călătoria mea în Asia, toți partenerii noștri comerciali
trebuie să știe că regulile s-au schimbat – masivele noastre deficite trebuie
să dispară și încă repede! ” La rândul său, Congresul american accelerează pregătirile de adoptare în
2018 a unei legi făcute pentru limitarea cumpărăturilor „ străine” a firmelor
cu tehnologie avansată – care produc rachete nucleare, senzori, electronică
aplicată pentru sateliți și drone. .. Din respect pentru OMC, legea se ferește
să evoce China și se mărginește la a apăra dreptul de „ apărare a teritorului”
.
2) Este luată în vizor viitoarea piață națională de cărbune.
Începând din 2015, țara are 7 burse locale, în care firmele energivore care nu
pot respecta cotele de emisii de CO2 pot răscumpăra credite de carbon de la
cele cărora le rămân. Or, Xie Zhenhua, dl „ Mediu Înconjurător” a anunțat în 14 noiembrie că bursa unificată
e „ gata de funcționare” . Totuși Xi refuză să indice o dată ( după zvonuri,
începutul lui 2018) și avertizează asupra intereselor financiare care ar dori
să facă speculă cu credite de carbon. Numai emițătorii reali vor putea să fie
prezenți pe această piață bursieră. Iar într-o primă fază, străinii vor fi
eliminați, ca și practica piețelor la termen. Pericolul este, într-adevăr,
prezent: în absența precauțiilor, marii poluatori ar putea cumpăra destule
credite pentru a acoperi toate emisiile fără a mai trebui să le reducă –
credite de origine îndoielnică care ar
putea fi generate de către finanțiști. Statul nu-și poate permite un atare risc!
3) Incident în Nepal: după ce a oferit în iunie grupului chinez Gezhouba
șantierul barajului de la Budhi Gandaki ( 80 km de Katmandou) la 2.5 milairde
de $, destinat generării de electricitate ( 1200 MW) și furnizării apei
potabile, Consiliul de miniștri nepalez a respins contractul, despre care spune
că este grevat de „ grave greșeli” . Totuși, statul himalayan, unul dintre cele
mai sărace de pe Terra, depinde în mod disperat de China, care e avidă ea
însăși să demonstreze capacitatea de a-și asista partenerii în realizarea
creșterii economice – acest baraj ar fi fost al 4-lea al său în Nepal ... Presa
indiană sugerează drept motiv al acestei respingeri un „ sfat” al New Delhi de
a evita un contract în condiții prea draconice, care reprezintă pentru întreaga
națiune riscul unei „ capcane a datoriei” , așa cum i s-a întâmplat Sri Lankăi,
intrată în faliment în 2015 după realizarea de către niște grupuri chineze a
două mega-porturi la Colombo și Hambantota. După ce consorțiul chinez devenise
proprietar pentru un secol asupra a 90% din cele două proiecte. Un alt caz este
cel al barajului de la Myitsone, de 3.6 miliarde, denunțat în 2011 de junta
birmană.
Încurajat de această „ frondă” nepaleză Islamabad din Pakistan
a respins la rândul său în 16 noiembrie proiectul de baraj de la Diamer-Bhasha de
14 miliarde de $, pentru o capacitate de 4500 MW: „ condițiile de finanțare
hiper stricte sunt de neconceput și contrare intereselor noastre” declară M. Hussein,
președinte al autorității pentru apă și energie. În orice caz, această serie de
rateuri în cooperarea dintre China și țările frățești sugerează o problemă de
concertare a modelului de ajutor chinez cu dezvoltarea și cu inițiativa sa „ o
centură, un drum” . (BRI).
