Vești din China: China, meteor

(traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 02 septembrie 2017. )

      De 10 ani, „ big data” interpretează comportamentele umane și prezic evoluțiile probabile în societățile noastre. În China, două studii, din 2010 și 2017, realizate de echipa lui Homi Kharas, director adjunct al prestigioasei Brookings Institution, propune un stop cadru asupra acestei țări și a comparației China- restul lumii. Rezultatele au fost compilate pornind de la datetele demografice, dar și de la buletinele de salariu, venituri și nivel de consum în ultimii ani în toate marile orașe chinezești.   

Rezumându-i teza, cohorta de 160 de milioane de chinezi cu venituri medii ( între 16.000$ și 160.000$/an) în 2009, este în curs de a exploda pentru a atinge 850 de milioane în 2030. Reprezentau 12% din populație, vor fi 73%. În acest stadiu sărăcia va fi fost atunci eradicată demult! Cei 17 ani care ne despart de această fază traduc o tranziție de șase ori mai rapidă decât cea înregistrată în timpul revoluțiilor industriale precedente, din Regatul Unit în sec XIX, din SUA în anii '20, din Japonia în anii '50.  

     Comparat cu celelalte continente, avansul chinezesc are motive să surprindă. În 2030, Europa cu ale sale 550 de milioane de locuitori, nu va adăuga dintre aceștia clasei mijlocii decât 16 milioane, iar Statele Unite vor vedea cum chiar se topește a lor, cu același număr. Pe aceste continente mature, pauperizarea va sta la pândă, complice cu emergența unui pumn de miliardari, în timp ce burghezia se va afla blocată în „ capcana venitului mediu” , zdrobită de impozitele necesare pentru susținerea grupurilor sociale vulnerabile. De altfel, între 2010, 2020, și 2030, cele trei „ mari” țări europene, Germania, Regatul Unit și Franța, coboară sau dispar din lista primelor zece națiuni consumatoare.

     În acest timp, decolarea chineză se accelerează: în 2010, Kharas prevedea până în 2030 o piață internă chineză de 10.000 miliarde de $, respectiv 18% din piața mondială. Dar astăzi, el crede că poate să-i prezică un consum de 14.300 miliarde de $, respectiv 22% din piața mondială. La acea dată, populația chineză reprezentând și ea 22% din cea mondială, va consuma partea „ cuvenită” din produsul mondial brut.

     O privire asupra altor continente este de asemenea instructivă. India decepționează, făcând mai puțin bine decât așteptat. În 2010, Kharas îi atribuia pentru 2030 un consum de 12.800 de miliarde de $, respectiv 23% din cel mondial. În 2017 revizuiește cifra pentru 2030 la 10.700 miliarde de $, respectiv 17%. Statele Unite, foarte stabile în 2010 și 2030, vor consuma 4.000 de miliarde de $, 7% din consumul mondial. Europa, care consuma 10.900 de miliarde de $ în 2015, își va vedea ameliorat scorul pentru 2030, la 12.500 miliarde de $. Dar la scară mondială, acest volum înseamnă în realitate un declin manifest. Cei 31% din consumul mondial din 2015 se vor fi redus la 20% în 2030.

     Concluzia tuturor acestor previziuni este fără de apel: China ajunge, cu viteza fulgerului, prima putere mondială - economică, respectiv militară, financiară, comercială, tehnologică și altele. Iar ea se pregătește pentru asta. În ciuda aparențelor ori a problemelor de ego naționale pentru puterile „ descendente” , Europa, America, Australia sau Japonia, noua distribuire a cărților de joc înseamnă orice altceva dar nu ceva rău. Departe de a se replia asupra ei însăși ca Statele Unite ale lui Trump, China uriașă și solvabilă se întoarce către lume pentru a-și afla aici completarea necesară în educație, sănătate, timp liber, libertăți. O va face tot mai mult, chiar dacă va investi în industriile, serviciile și agriculturile din străinătate, la un nivel necunoscut în trecut. 

     Acesta este un mod de a spune că lumea nu va avea de ales decât să lucreze cu China, în spiritul lui Spinoza, „ non flere, non indignari, sed inteligere” - să nu se plângă, nici indigneze, ci să înțeleagă. 

      

Veşti din China: Imperiul fericirii albe

(traducere din limba franceză,articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 17 februarie 2017 )
     Acum 20 de ani, China urbană descoperea bucuria lunecatului pe zăpadă şi gheaţă. Între timp, sporturile de iarnă au cucerit ţara: astăzi sunt, se pare, 7 milioane de skiori, dintre care 90% începători. Bilanţ onorabil, dar minuscul la scară naţională ( 0.5% din populaţie) . Sectorul înaintează în schuss: începând de acum, ţara numără 200 de staţiuni dintre care 77 cu cel puţin 4 teleschiuri mecanice şi 10 corespunzând standardelor internaţionale.
     Pasiunea subită este exacerbată de câştigarea în 2015 a competiţiei de organizare a Jocurilor Olimpice de iarnă pentru 2022 la Pekin, Zhangjiakou şi Yanqing, printr- un salt de 40% a numărului de schiori în 2016. Astfel, China ajunge din urmă Japonia, de două ori gazdă olimpică ( Sapporo 1972, Nagano 1998) şi Coreea de Sud, organizatoare a JO din februarie 2018 la Pyeongchang.
     Perspectiva aceasta a suscitat interes, în China şi aiurea, fiindcă trebuie construit şi echipat totul. Pentru străinătate aceasta constituie o piaţă vastă şi lucrativă, cu nevoie urgentă de produse şi servicii pe care China încă nu le stăpâneşte: de- acum şi până în 2030, China lui Xi Jinping vrea să aibă 1000 de staţiuni şi 300 de milioane de schiori.
      De aceea, între 15 şi 18 februarie s- au ţinut la Pekin saloanele anuale ale IPSO şi ALPITEC, specializat în amenajări montane. A fost doborât un record de participare ( 728 de mărci de fabricaţie, 502 expozanţi) şi a fost adunată la un loc toată crema sportului mondial - Elveţia, Austria, Canada, Statele Unite, Japonia, Franţa. Delegaţia acesteia din urmă a fost foarte densă, cu 16 firme prezente din cele 211 federalizate în Cluster Montagne ( activ în China de aproape 20 de ani) şi politicieni precum P. Kanner, ministru pentru viaţa urbană, tineret şi sport şi L. Wauquiez, Preşedinte al Regiunii Auvergne- Rhône- Alpes. Vizita acestora din urmă nu susţinea decât scopuri comerciale: ei aveau de apărat şi candidatura Parisului la JO de vară din 2024, problemă în care China are influenţă. O vizită prietenească la gazda jocurilor de iarnă a constituit pentru Paris o bună politică.

      Printre companii locale şi străine se vede repede instaurată, dincolo de inevitabila rivalitate, o repartizare a rolurilor şi o cooperare implicită: Poma ( Franţa- Italia) , Doppelmayr ( Austria) , liderii telefericului, prosperă cu echipamente pe care China nu le stăpâneşte, precum telecabina în tunel. Ouado ( Franţa/ China) în parteneriat cu furnizorul austriac pentru echipamente de urcare pante Axess ( Austria) , oferă schiorului posibilitatea de reînnoire a permisului de ski prin smartphone - facilitate care nu e posibilă decât în China, prin sistemul de plata din reţeaua WeChat. Compagnie des Alpes are deja adminstrarea a două staţiuni: Silkroad din Urumqi ( Xinjiang) şi Thaiwoo ( Chongli) , supranumită " cea mai franţuzească dintre staţiunile chineze" .
      În afara perioadei hivernale ( 5 luni de frig, favorizate de o altitudine medie a ţinutului relativ înaltă) , staţiunile chinezeşti se axează pe o funcţionare pe tot parcursul anului, cu activităţi în aer liber: plimbări cu VTT, curse de orientare, quad, tir sportiv, golf cu discuri ( practicat cu discuri zburătoare) sau skiuri pe rotile! Traseele montane via ferrata şi tirolienele au avut vânt în pupă şi ele la salon.
     MND ( Montagne et Neige Developpement) firma din Savoya deţinătoare a unui larg portofoliu de brevete şi mărci, a câştigat premiul cel mare: o JV cu un grup de material minier din Zhangjiakou, pentru pruducţia şi vânzarea în toată China de sisteme de tracţiune, zăpadă şi securitate. Mai ales, a obţinut construirea staţiunii de la Snowland ( Zhangjiakou) : 55 km de piste echipate, la 110 milioane euro, cu livrare în trei ani.
     Bineînţeles că echipând China, unii dintre expozanţi au un gând ascuns: de a promova staţiunile consacrate, de a stârni interes pentru pistele de la Tignes, Chamonix sau Innsbruck, la clienţii din Wanlong sau Thaiwoo. Nu sunt decât câteva mii care pot opta pentru aceste destinaţii îndepărtate şi de prestigiu -- dar se poate pune pariu că JO din 2022 ar putea deschide gustul.