Veşti din China: Antilope pe podişul Tibet în rezervaţia naturală Qiangtang

Aproape 200.000 de antilope trăiesc în preeria din această rezervaţie.

China- Franţa: protocol de acord între bancile centrale franceză şi chineză

Guvernatorii băncilor Banca Franţei şi Banca Populară a Chinei au semnat sâmbătă, 28 iunie 2104, la Paris, un protocol de acord pentru a stabili " într- un termen scurt" un sistem de plată în moneda chineză.

Acest " memorandum of understanding" constituie o primă etapă în crearea unei infrastructuri de compensare şi reglare a tranzacţiilor în renminbi ( yuan) la Paris, a precizat duminică într- un comunicat Banca Franţei.
Acest protocol survine într- un moment în care China îşi înmulţeşte acordurile pentru dezvoltarea rolului internaţional al monedei sale.

China a atribuit recent o cotă de 80 de miliarde de renminbi investitorilor instituţionali francezi, care permite acestora să investească direct pe piaţa financiară chineză.

Aceasta este pentru moment prima şi singura cotă de acest tip acordată în zona euro, subliniază Banca Franţei.

China: flori de lotus în provincia Anhui

Bijuterii adevărate: aur + piese de colecţie de- adevăratelea

inel afgan, aur 22 k . Ce formă! Da' ce piatră! Lapis- lazuli, care e tot mai rar de când prezenţa sovieticilor i- a împins pe afgani să mineze cărările ce duceau la minele de extracţie a preţiosului minereu.

mărime: 58 modificabilă

greutate: 16.5 g

preţ: 3.890 euro ( fără cheltuieli transport, adică 65 euro)

cercei India, aur 22 k. Genul acesta de cercei se numeşte Panddi. Sunt din zona Gujarat, au motive florale şi împletituri fine. Datează de la începutul sec XX. Agăţătorile sunt însă de data recentă şi sunt din aur de 18 k.

laţime: 3.75 cm

înălţime: 7.90 cm

greutate:  7.70g şi 7.50 g

preţ: 3.960 euro ( exclusiv transport)

splendidă brăţară " moghol" din aur de 20 k, cu diamante, lucrătură în email, India, sec XIX. Se închide/ deschide cu şurub.
greutate: 17 g
diametrul interior: 5.8 cm
preţ: 4.500 euro ( fără transport) 

Georges Moustaki

În 23 mai 2013 Georges Moustaki a dispărut dintre noi.
În luna mai. A dispărut in primăvară, aşa cum a trăit, parcă într- o continuă primăvară ...
Un reportaj à la française:

La mort du chanteur Georges Moustaki, le 23 mai 2013

https://www.youtube.com/watch?v=kib1Q_RTStY

Georges Moustaki est Mort-Hommage( 23 mai 2013)

https://www.youtube.com/watch?v=HZHtadvRCIo

interviuri mai vechi

Piaf, mon amour/ partie 2:

https://www.youtube.com/watch?v=U9OqoWmvWX4

China, Palatul Imperial din Pekin: cele mai preţioase 10 obiecte din jad

Cupă şi farfurie din jad, ornate cu motive dragon. înălţime: 5 cm diametru: 7 cm diametrul farfuriei: 18.5 cm

Dintre obiectele din palat, câteva au fost fabricate în epoca împăratului Yongzheng, însă în timpul domniei lui Qianlong numărul obiectelor de jad din Palatul Imperial a crescut mult. Până în ultima perioadă a dinastiei Qing, sub dominaţia împărătesei Cixi, bijuteriile precum brăţări, cercei şi ace de păr, vor constitui o mare parte din toate obiectele de jad. Printre articolele de folosinţă curentă, vasele precum cupe, farfurii, cutii şi castroane sunt în număr important.

                                               fluier de jad, lungime 54 cm, diametru 2.8 cm

                                   cutie de jad în formă de peşte lungime: 27.8 cm lăţime: 7.2 cm

cutie de jad pentru tuş, cu sigiliu înălţime: 3.4 cm diametru: 8.8 cm

vas din jad pentru fumat înălţime: 6.45 cm lăţime: 5.3 cm

castron din jad înălţime: 7.3 cm diametru: 17.3 cm

farfurie de jad pentru spălarea pensulei înălţime: 3.8 cm diametru: 24.8 cm

farfurie de jad cu motive taiji ( simbol taoist) înălţime: 3.5 cm diametru: 17.5 cm

vas gu ( recipent pentru vin) din jad înălţime: 19.7 cm diametru: 10.4 cm* 6.8 cm

castron din jad ornat cu motive lotus 

înălţime: 8.3 cm diametru: 12.4 cm

Veşti din China: Seceriş cu paie în şomaj!

( din presa francofonă, ziarişti străini acreditaţi la Pekin.)

Ştirea aceasta insolită ne parvine de la vest de Şanghai: în cantonul Taihe ( Anhui) , secretarul de partid a decretat că în recolta grâului de primăvară, care începe imediat, paiul ( partea ne- recoltată a  tulpinei, de sub spic) ar măsura 10 cm de la sol, în loc de 20- 30 cm în mod normal. Privind problema din unghiul purităţii aerului, măsura are sens: acest pai rezidual va fi în cele ce urmează eliminat prin incendiere şi ardere, practică foarte poluantă pentru atmosferă. Emis simultan pe mii de kilometri, fumul invadează oraşele, constituindu- se în bază a unui smog pernicios, căruia vin să i se adauge gazele de eşapament ale maşinilor, motoarelor diesel şi uzinelor.

Anunţul i- a consternat şi pe ţărani: pentru a tăia la fix, ar fi nevoie de cel puţin două treceri ale combinei, de unde rezultă un supracost de carburant de 160¥/ha, din care cantonul nu acceptă în sarcina sa decât o treime- şi chiar şi asta plătită integral satului, nu fermierului. În plus, cei mai lezaţi ar fi proprietarii de combine. Reglarea tăierii atât de aproape de sol, pe terenul stâncos din Anhui, înseamnă din start catastrofă, riscul constând în tocirea rapidă a vindroverelor combinei, respectiv ruperea acestora.

De aceea, din cele 14 maşini comandate pentru seceriş, imediat în noaptea de după publicarea noii reguli, 11 maşini au plecat înapoi în Şantung ( provincie în care nu s- a reglementat încă secerişul) . Fermierii din Taihe au fost lăsaţi aşadar să se descurce singuri, cu perspectiva de a secera cu secera, prin forţa bicepşilor …

În mod clar, incidentul nu este un caz izolat. Cel puţin un alt canton, Handan ( Hebei) a fixat şi el recent la 15 cm înălţimea licită a paiului. Privite în fond, aceste decizii şi reacţiile ce au urmat, ar putea fi semnul premergător al unei conştientizări a liderilor locali a imperativului de a fi preocupaţi de mediul înconjurător. În plan tehnic, se vor ivi neapărat şi rapid soluţii ( maşini mai uşor reglabile, vindrovere mai rezistente) .Totodată, ţăranii ar trebui să recunoască repede plus- valoarea unui plus  net al paiului, utilizabil în alimentaţia vitelor.  În fine, cu această ocazie, cadrele realizează poate o cauză structurală a necazurilor lor: absenţa unei structuri de dialog cu fermierii şi firmele implicate în recoltare, pentru a putea lua decizii mature şi fără riscuri asociate.

Veşti din China: Primăvara de la Pekin, care este bilanţul la 25 de ani după?

( din presa francofonă, ziarişti străini acreditaţi la Pekin. Un punct de vedere.)

În noaptea de 3 spre 4 iunie 1989, tancurile armatei chineze pătrundeau în Piaţa Tian'anmen punând capăt celor şase săptămâni ale " Primăverii de la Pekin" , a tinerilor chinezi, care au somat puterea şi zdruncinat regimul din temelii. Au urmat 25 de ani de administrare autoritară în care orice reflecţie asupra altor moduri de guvernare, orice experiment politic au fost date deoparte.

Astăzi, la această aniversare a dramei, este ora bilanţului. Este unul contrastant, cu succese de netăgăduit, dar şi preţuri plătite pentru absenţa dialogului.

La capitolul succeselor, China s- a modernizat, îmbogăţit. În 25 de ani, a ajuns nr 1 mondial în reţelele de TGV ( trenuri de mare viteză) , autostrăzi şi în ce priveşte numărul de internauţi …

A devenit uzina lumii în domeniul PC- urilor, automobilelor, dar şi a scannerelor şi imprimantelor 3D. S- au construit mii de spitale, pentru lărgirea ofertei sale în domeniul sănătăţii. Secretul acestui avânt a fost dereglementarea: autonomia acordată oraşelor, pieţei, întreprinderilor mici şi mijlocii. Iar aici trebuie admis că, conservatorii au aplicat programul economic al adversarilor învinşi, adică al reformiştilor.  

Susţinute de o manoperă la preţ scăzut, toate aceste eforturi au făcut din China o ţară puternică şi respectată. Strategii săi formaţi în stil american pregătesc viitorul: o forţă chineză pe piaţa mondială a echipamentelor cu emisii scăzute de carbon, un yuan convertibil şi pilon al schimburilor …

Această guvernare n- a putut însă evita şi nişte eşecuri. Stilul de a lăsa lucrurile să meargă de la sine, absenţa presei şi justiţiei libere au favorizat poluarea şi corupţia. Bazată pe o concurenţă nereglementată de lege, creşterea devine ne-sustenabilă. Investiţia publică în infrastructuri este din ce în ce mai redundantă. Ruinate de aceste şantiere prestigioase şi cu fonduri pierdute, provinciile trebuie să plătească în plus şi mai multe pensii, şcoli şi locuinţe sociale pentru muncitorii migranţi de la sat la oraş, investiţii pentru depoluare … În acelaşi timp în care statul se pregăteşte să le oblige să renunţe la cea dintâi resursă de venit, prin expropriere abuzivă. Fiscalitatea ar trebui deci reexaminată…
Ţăranii se îmbogăţesc cu siguranţă, dar prea încet, iar actualul drept asupra solului, în lipsa unei garanţii a proprietăţii inalienabile asupra peticelor lor de pământ, constituie un obstacol în constituirea fermelor de 5 ha, visul prim- ministrului, Li Keqiang.

Dinspre partea religiei, bisericile, private de libertatea de a-şi asigura ele- însele formarea precum şi controlul riturilor lor, în parte forţate să funcţioneze în umbră, n- au putut împiedica apariţia sectelor. Şi şi aici, ingerinţa statului în funcţionarea cultelor şi viaţa religioasă, constituie unul dintre ingredientele problemei în Tibet şi Xinjiang, ce necesită o revizuire urgentă din partea guvernării locale.

Tentată de crearea unilaterală a unui hinterland petrolier, China cunoaşte de 15 ani un naţionalism militant şi militar, având drept efect îndepărtarea încrederii vecinilor săi. În fine, abia recent au ieşit la iveală probleme sociale şi strategice, ce impun noi abordări. În ultimele 18 luni, Xi Jinping şi Li Keqiang au facut eforturi pentru a rectifica prin diverse campanii cursul acestor probleme- chiar acum este în desfăşurare o astfel de cursă contra- cronometru.  

China: a fost desemnat câştigătorul concursului " Marco Polo al timpurilor moderne"

Dacă aţi fost în Hangzhou, înţelegeţi cu siguranţă de ce atâta interes pentru acest oraş. Am trecut acolo prin anii 80, pentru câteva zile. Să stai acolo ai senzaţia că eşti într- un basm oriental: natura, într- o îmbinare fericită a apei, vegetaţiei, solului, specificul chinezesc al arhitecturii clădirilor, dau această impresie că te afli într- o grădină nesfârşită în care omul şi natura alcătuiesc un tot fericit.

La concursul în discuţie mi- a făcut plăcere să susţin pe Facebook, împreună cu membrii Clubului RCI Romania/ Braşov un român, Brad Florescu, care s- a numărat printre cei 5 finalişti ( din 26.000 de candidaturi!) . 

Aştept să ne dea veşti despre cum a fost participarea la festivitatea finală a concursului. Şi îi urez succes la eventuala următoare ediţie a concursului!

În cadrul unui concurs inspirat din competiţia australiană " cel mai bun job din lume" , oraşul Hangzhou ( 200 km la sud- vest de Şanghai) şi- a desemnat marţi, 27 mai 2014, ambasadorul global. Liam Bates, un elveţian de origine anglo- americană, va câştiga astfel un salariu anual de 40.000 euro. Jobul său constă în a promova în toată lumea acest oraş ancestral.

Celebrat pentru frumuseţea sa şi bogatul patrimoniu arhitectural, oraşul Hangzhou a fost capitala Chinei în timpul dinastiei Song şi a fost vizitat în sec al XIII- lea de ilustrul negustor şi călător veneţian, Marco Polo.

Oraşul, al cărui Lac de apus face parte din patrimoniul mondial UNESCO, s- a schimbat ceva de la trecerea pe aici a autorului Cărţii minunilor lumii, aşa că în prezent are 8,8 milioane de locuitori. " Hangzhou- l modern este foarte frumos şi plăcut, fiind reputat pentru pitorescul peisajelor, bogăţia culturală şi a tradiţiilor, explică Li Hong, director al comisiei pentru turism din Hangzhou. Însă, în timp ce majoritatea turiştilor cunosc Pekin- ul şi Şanghaiu- l, numele oraşului Hangzhou nu e un nume familiar, în special în Occident."

De notat că această campanie pentru oraşul Hangzhou a fost dusă pe Facebook, unde puţini dintre chinezii din China continentală au acces. Cele şase pagini lansate de oraşul Hangzhou pe această reţea socială au generat 26.000 de candidaturi pentru concursul " Marco Polo al timpurilor moderne" . Liam Bates a fost unul dintre cei cinci finalişti.

Iubitor de călătorii şi producător de documentare, Liam Bates a ajuns pentru prima dată în China în urmă cu zece ani, pentru a studia artele marţiale. Vorbeşte mai multe limbi, printre care şi chineza şi locuieşte de ani buni la Pekin. A descoperit Hangzhou- l în urmă cu patru ani. A făcut vâlvă la televiziunea publică chineză în 2010 când a câştigat concursul de limbă chineză " Puntea limbii chineze" şi concursul de elocvenţă. Mai jos am postat cele rostite de Liam Bates la ceremonia de decernare a acestui premiu şi discursul său la absolvirea UBC/ The University of British Columbia, Canada.

Bates a început lucrul la noul post, miercuri, chiar a doua zi după anunţarea rezultatelor concursului. Pentru început, va face un tur de 19 zile al oraşului Hangzhou şi împrejurimile sale, pentru a descoperi locurile cele mai deosebite precum şi tradiţiile legate de cultura ceaiului şi de comerţul cu mătase. A declarat că a fost " foarte incitat" de ideea de a merge pe urmele lui Marco Polo " pentru a servi drept punte între două culturi şi a contribui astfel la schimburile între Orient şi Occident. " Jobul său constă în a împărtăşi pe Twitter şi Facebook impresiile din Hangzhou... 

Liam Bates în 2010 la ceremonia de decernare a premiilor concursului Puntea limbii chineze, 2010:

http://v.youku.com/v_show/id_XMTEyNzA1MDA4.html?from=y1.2-1-87.3.1-2.1-1-1-0

Liam Bates în 2010, discurs la absolvire curs UBC, Canada:

http://v.youku.com/v_show/id_XMTgyMTIzNTAw.html?from=y1.7-1-103.4.2-1.8-1-2-1

Franţa- China: Seara Chinei la festivalul de la Cannes 2014

Seara Chinei la festivalul de la Cannes, care a inclus activităţi diverse printre care prezentare de filme şi un foc de artificii, s- a desfăşurat în 15 mai pe plaja de lângă Palatul festivalurilor şi congreselor.

Realizatorul hongkonghez John Woo Yusen şi familia sa la Seara Chinei organizată cu ocazia cele de- a 67- a ediţii a festivalului:

Cântăreaţa şi actriţa chineză Jin Sha:

Actorul chinez Dou Xiao:

Actriţa chineză Jin Qiaoqiao:

Anunţ

Dragii mei cititori, vă mulţumesc pentru atenţia neaşteptată pentru mine de a- mi citi postările.
Vă rog frumos: când faceţi un comentariu nu rămâneţi anonimi, fiindcă nu vă voi răspunde, indiferent dacă e un comentariu admirativ ori dimpotrivă.
Mulţumesc.

China: Săptămâna modei la Pekin

În 23 arilie 2014 a avut loc la Pekin ceremonia de deschidere a Săptămânii modei.
Imagini de la prezentarea făcută creaţiilor unor de tineri absolvenţi ai Academiei de Arte frumoase din capitala Chinei.

China: Din lumea întreprinderilor : Dongguan, pantoful insurgent

Un articol din 18.04.2014, din presa de limba franceza ( jurnalisti straini francofoni la Pekin)

Din lumea întreprinderilor : Dongguan, pantoful insurgent

În provincia Guangdong, Yue Yuan, gigant taiwanez, este în domeniul pantofilor un alter ego al Foxconn din domeniul smartphone- urilor : un producător cu ştaif pentru 60 de mărci internaţionale, Nike, New Balance... Prin cele 7 uzine de la Dongguan şi din străinătate, Yue Yuan a produs în 2013 la o valoare de 7.5 miliarde $ cifră afaceri, cu un profit de 435 milioane $.

În martie, Yue Yuan a intrat în criză fiindcă o angajată a sa ajunsă la pensie după 18 ani de lucru neîntrerupt la această întreprindere, s- a plâns de pensia trunchiată - grupul nu a cotizat la fondul de pensii conform legii. Aparent, practica e una curentă în China, unde în 10 ani, din cele 400 de firme industriale verificate de China Labor Watch, nici măcar una nu respecta achitarea părţii patronale de asigurări sociale.

De data asta însă, situaţia a luat foc: foarte informaţi asupra drepturilor lor, în special prin ONG- urile locale, precum Chunfeng Labour Dispute Service, muncitorii au comunicat prin intermediul reţelelor sociale, Weibo sau WeChat. Marţi, 15/04/2014, 40.000 dintre ei au încetat lucrul – poliţia mulţumindu- se să protejeze clădirile. Muncitorii au cerut să le fie plătite din urmă cotizaţiile ( reduse cu cel puţin 200¥ pe lună per angajat) şi un plus de 30% la salariu. În aceeaşi zi, Yue Yuan a oferit regularizarea pe 24 de luni: greviştii au refuzat, de teamă ca patronii să nu închidă uzinele fără a- şi onora promisiunile şi să se îndrepte spre uzinele lor din Indonezia şi Vietnam.

Ca detaliu interesant: cum greviştii au refuzat să fie reprezentaţi de sindicatul unic ( organizaţie de masă universal desconsiderată în China) , cei care au negociat cu direcţiunea au fost cadre locale ale partidului. După 5 zile nu s- a ajuns la niciun acord, iar timpul se scurgea în favoarea lucrătorilor. Asta deoarece clienţii, Adidas şi Nike, cu stoc epuizat, se impacientau şi nu le plăcea ca imaginea lor să fie ştirbită de practici ilegale de întreprindere.

În 15/04, un tribunal de la Canton, a judecat 12 membri ai unei firme de pază şi protecţie pentru „ dezordine publică” . Aceştia şi- au ameninţat angajatorul ( un spital) cu suicid colectiv ca urmare a unui conflict salarial. De remarcat că judecătorul s- a dezis de practica sa obişnuită de a da pedepse grele şi a pronunţat achitarea ori pedeapsă cu suspendare pentru 3 dintre acuzaţi, iar pe ceilalţi i- a condamnat cu pedepse uşoare – câteva săptămâni, ţinând cont de timpul deja scurs. Dacă e să dăm crezare experţilor, Partidul ( care ia decizii în verdicte) a căutat o cale de ieşire din această afacere, iar un verdict greu risca să conducă la o explozie în domeniu.

Lecţia ce ar decurge din aceste două întâmplări simultane poate fi că având în vedere mega- uzinele instalate pe propriul pământ, statul n- o să- şi poată prea mult timp oferi luxul absenţei de dialog între patroni, angajaţi şi el însuşi.

China: O librărie deschisă 24 de ore din 24, la Pekin

Începând de vineri, 18 aprilie 2014, librăria este deschisă 24 de ore din 24.Mi se pare o idee super! De ce numai magazinele sau cârciumile ar fi deschise permanent?
După cum vedeţi, librăria e plină de cititori. Adică oameni care citesc! Mi se pare normal: au cărţi la îndemână, citesc!

Les traducteurs sont des chatons - Bérengère Viennot

Ce mică e lumea mare a traducătorilor! Azi mi- au picat ochii pe articolul de mai jos. M- a uns la suflet, ce mai! N- am timp să- l traduc, dar tot românul ştie un pic de franceză ( vine la traducător cu o traducere pentru că " are nevoie de semnătura lui" , nu?!? ) aşa că nu cred că e o problemă ...

Il y a quelques semaines je suis allée chez un médecin que je vois environ tous les deux ans. Après la consultation, il m’a demandé comme à chaque fois: «Alors, vous faites toujours des traductions?» Comme je suis très bien élevée (ou engoncée dans un carcan social qui m’interdit la franchise face à toute personne pourvue d’un minimum d’autorité), d’habitude je me contente de répondre «Oui oui, je suis toujours traductrice».

Etait-ce la conjonction des étoiles, le syndrome prémenstruel, la plénitude de la coupe, l’énervement d’avoir attendu une heure dans la salle d’attente? J’ai explosé en vol.

publicité

Je l’ai regardé droit dans les yeux et j’ai répondu:

«Et vous, vous faites toujours des touchers rectaux? Et votre plombier quand vous le croisez dans la rue, vous lui demandez “Alors, vous débouchez toujours des chiottes?” Et à votre bouchère: “Alors, vous découpez toujours des steaks?” Je ne fais pas des traductions, je suis traductrice.»

En rentrant chez moi, j’ai rageusement jeté à la poubelle l’ordonnance de Xanax qu’il a insisté pour me prescrire.

Cher lecteur, toi qui d’habitude me lis sans le savoir, aujourd’hui je vais te parler en mon nom.

Grâce à Slate qui a la correction de faire ce qui est loin d’être une évidence dans le métier, tu as peut-être déjà lu mon patronyme en bas de traductions, et si ce n’était le mien, c’était donc celui d’un(e) collègue. D’habitude, j’habille de mes mots la pensée des autres. Aujourd’hui, parce que je suis lasse d’être considérée comme une oisive qui bosse deux heures par jour en pyjama, qui peut garder le petit dernier de sa sœur puisqu’elle est à la maison, et qui n’a besoin que du Harrap’s pour travailler tout en frémissant de terreur en voyant s’avancer le spectre des logiciels de traduction, je prends la parole, pour t’expliquer ce qu’est un traducteur indépendant. Ou plutôt, ce qu’iln’est pas.

Un traducteur indépendant 

n’est pas un dictionnaire

Un dictionnaire, c’est un livre (ou un CD, ou un site) avec des listes de mots et leurs équivalents dans une langue que vous ne parlez pas, ou mal.

Un traducteur, c’est un humain qui travaille avec des dictionnaires, alors que l’inverse n’est pas vrai. Certes, il sait un tas de mots que vous ne connaissez pas, mais tout comme l’architecte ne va pas vous sortir une brique de sa poche à l’apéro, il ne peut pas non plus vous réciter le Larousse anglais-français sur commande.

Un traducteur indépendant 

n’est pas un prof

Un prof, c’est quelqu’un qui a décidé de passer ses journées avec des cerveaux pas tout à fait finis, logés dans des enveloppes boutonneuses et hormonalement dysfonctionnelles, et qui a étudié pour savoir comment leur faire rentrer une langue étrangère dans le crâne.

Alors qu’un traducteur est le plus souvent misanthrope, allergique à l’espèce humaine, et la plupart du temps travaille chez lui, la porte fermée à double tour et les fenêtres calfeutrées, ne répondant au téléphone que pour quémander un délai à ses clients ou un rabais à l’Urssaf.

Le traducteur indépendant 

n’est pas juste doué en langues

Le métier de traducteur ne consiste pas à parler une langue étrangère à la perfection. Ça, les étrangers le font très bien (et même beaucoup mieux), et ils ne sont pas tous traducteurs pour autant.

Le traducteur recrée un texte écrit en étranger dans une langue que ses compatriotes (c’est important) peuvent comprendre. Il lit le texte, l’analyse, le comprend, le déverbalise, et recrache le tout dans un français parfait ou quasi. Il transpose et adapte à la culture d’arrivée. Il ne traduit pas des mots, mais des idées, et c’est pour ça qu’il ne traduit pas

«The guy looked hairy at the heel. He grasped her phone and did a runner. Never mind, she thought, I have enough at home to cobble dogs with»

Par:

«Le gars avait l'air velu au niveau du talon. Il saisit son téléphone et a fait un coureur. Jamais l'esprit, pensait-elle, j'ai assez à la maison à bricoler avec des chiens.»^[1]

Le traducteur indépendant 

n’a pas peur de Google Trad

Relisez le paragraphe précédent. C’est Google Trad qui l’a commis.

Le traducteur indépendant 

n’est pas disponible

Quand le traducteur se reproduit, il a besoin, à l’instar des autres travailleurs, d’un mode de garde pour sa progéniture. Non, on ne peut pas traduire un article sur la guerre en Syrie, une plaquette publicitaire, un guide de pilotage ou le mode d’emploi d’une ogive nucléaire avec un bébé hurlant sur les genoux. Ni au square. Ni en touillant la purée. Ni en étant interrompu toutes les cinq minutes. Si garder un enfant n’était pas aussi un travail, tout le monde emmènerait le sien au bureau.

Un traducteur indépendant 

n’est pas un interprète

Le traducteur traduit des documents écrits. L’interprète travaille à l’oral. Ce ne sont pas les mêmes parties du cerveau qui sont sollicitées, les techniques sont différentes, et arrêtez de prendre cet air déçu quand on vous dit qu’on ne travaille pas en cabine avec un micro et des écouteurs. Non, on n’est pas à l’ONU, mais nous, si on veut, on travaille en pyjama.

Un traducteur indépendant 

ne gagne pas d’argent de poche

Le traducteur indépendant doit gagner sa croûte autant que n’importe quel salarié, sans jamais avoir la certitude d’y arriver tant il est soumis aux caprices des clients. «Tu bosses beaucoup, mais tu dois gagner plein de sous c’est super!» est une phrase récurrente dans la bouche de non-traducteurs bien intentionnés. La vérité ressemble davantage à:

«Je bosse beaucoup, ce mois-ci avec de la chance en travaillant 10 heures par jour je vais peut-être atteindre les 2.500 euros. Brut.»

Le traducteur indépendant 

ne veut pas bosser en agence

En tout cas pas dans n’importe laquelle. Des agences commeTextmaster n’hésitent pas à rémunérer leurs traducteurs un centime le mot. Sachant qu’un traducteur traduit en moyenne 2.000 mots par jour (recherches et relecture comprises), en travaillant tous les jours sauf le week-end, il peut espérer un peu plus de 400 euros par mois à ce tarif.

Quel autre métier est rémunéré 20 euros brut la journée? (J’allais dire à bac +5, mais même à bac moins cinq, personne ne mérite d’être payé ça). Si une agence vous propose de vous livrer une traduction à moins de dix centimes du mot, sachez qu’un traducteur et ses enfants mourront de faim à la fin du mois (c’est moins attendrissant qu’un chaton, mais c’est grave quand même).

Un traducteur 

ne travaille pas dans n’importe quel sens

Un traducteur consciencieux travaille toujours vers sa langue maternelle, qui est celle dont il saisit toute l’intelligence et dont la culture n’a quasiment aucun secret pour lui. Savoir traduire, c’est avant tout savoir écrire. Sinon, ça se sent à la lecture, en plus d’enlever le pain de la bouche des traducteurs des autres langues. Un traducteur ne travaille donc pas dans n’importe quel sens. En revanche, il peut travailler dans n’importe quelle position.

Pourquoi alors choisir une profession précaire, mal payée, mal comprise, peu valorisée, sans congés payés ni droits au chômage, et qui nécessite de longues études?

Pourquoi supporter d’être réduite à quelqu’un qui fait (des traductions) et non quelqu’un qui est (une traductrice)?

Sans doute parce que malgré tout, la liberté de traduire en pyjama et dans des positions saugrenues des textes (souvent) intéressants n’a pas de prix. My tailor is poor, but my life is rich.

Bérengère Viennot

[1] Traduction par Google Translate. En réalité il faut lire: «Le type avait l’air louche. Il s’empara de son téléphone et piqua des deux. Tant pis, pensa-t-elle, j’en ai plus qu’il ne m’en faut à la maison.» Retourner à l'article

http://www.slate.fr/story/84701/traducteur#retour1

ONU a celebrat Ziua limbii chineze 2014

Agenţia Xinhua ( China Nouă) , 18.04.2014 05.40:

 Organizaţia Naţiunilor Unite a celebrat joi ( 17.04.2014) Ziua limbii chineze printr- o serie de activităţi culturale pentru a pune în valoare farmecul acestei limbi. " Ziua limbii chineze la ONU a fost stabilită în 2010 de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură ( UNESCO) pentru a celebra multilingvismul şi diversitatea culturală şi pentru a promova utilizarea în părţi egale a celor şase limbi oficiale de lucru în întreaga organizaţie" a declarat Heather Landon, directoare diviziei pentru documentare din Departamentul pentru conferinţa ONU, în cadrul discursului său adresat în timpul ceremoniei. Calificând studiul lingvistic al limbii chineze drept " o provocare pasionantă" dna Landon şi- a exprimat uimirea faţă de " diversitatea impresionantă" a limbii chineze, care se traduce, conform celor spuse de dânsa, prin coexistenţa unor numeroase dialecte şi diferenţe din ţară. Zeci de membri din cadrul personalului ONU şi diplomaţi din diferite ţări s- au reunit la sediul Secretariatului ONU pentru a asista la o multitudine de evenimente. Între 14 şi 17 aprilie a fost deschisă la sediul ONU din New York o expoziţie de caligrafie şi pictură chineză. Fo Tao, maestru caligraf din Pekin, a organizat joi un atelier pentru sensibilizarea publicului faţă de caligrafia chineză. În afară de aceasta, alte evenimente, precum conferinţe despre arta ceaiului şi muzica chinezească au atras participanţii, care au fost surprinşi de cântecele populare chinezeşti interpretate de membri ai personalului de la Naţiunile Unite.
Celebrarea a avut loc, ca în fiecare an, în perioada Guyu/ 穀雨 Gǔyǔ ( ad- litteram: " Ploile cerealelor" ) , a şasea dintre cele douăzeci şi patru perioade solare create din timpuri străvechi pentru ghidarea activităţilor agricole,
având scopul de a omagia pe Cangjie/仓颉 Cāngjié, personaj mitologic chinez care a inventat caracterele chinezeşti în urmă cu circa 5000 de ani. Limba chineză, vorbită în zilele noastre de mai bine de un miliard de persoane în întreaga lume, se află printre cele şase limbi oficiale de lucru ale ONU. Celelalte limbi oficiale de lucru sunt: engleza, franceza, spaniola, rusa şi araba.

Un Paşte Fericit!

China: O nouă gară în construcţie la Shenyang

La Shenyang/ provincia Liaoning a început construcţia unei noi gări ce va fi gata în 2015 şi care va avea o capacitate de 9000 de pasageri în salile de aşteptare. Fotografii de pe şantierul Gării de sud din 14 aprilie 2014: