Veşti din China: Zece mistere nerezolvate ale peşterilor artificiale din Longyou, China

Zece mistere nerezolvate ale peşterilor artificiale din Longyou, China

Universul este plin de mistere care pun la încercare cunoştinţele noastre actuale. În "Dincolo de Ştiinţă" Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate pentru a stimula imaginaţia şi a deschide posibilităţi nesperate anterior. Sunt adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Situate în apropiere de satul Shiyan Beicun în provincia Zhejiang, China, peşterile din Longyou reprezintă o magnifică şi rară lume subterană, considerată în China ca "a noua minune a lumii". Aceste fermecătoare peşteri artificiale, despre care se crede că datează de acum cel puţin 2000 de ani, este una din cele mai mari opere arhitectonice subterane a timpurilor antice.

Oameni de ştiinţă şi arheologi din întreaga lume, nu au fost în măsură să le dezvăluie secretele, lăsând fără răspuns întrebările legate de cine le-a construit şi mai ales, de ce? Sistemul de peşteri a fost descoperit în 1992 de către un sătean, de atunci fiind explorate aproximativ 36 de cavităţi artificiale, aflate pe o suprafaţă totală de peste 30 de mii de metri pătraţi. Peşterile sunt sculptate în siltstone (o rocă sedimentară) şi fiecare dintre ele are o adâncime de aproximativ 30 de metri. Peisajul este presărat cu poduri, jgheaburi, piscine şi stâlpi distribuiţi uniform în toată structura, cu scopul de a sprijini plafoanelor peşterilor. Pereţii şi coloanele de sprijin au fost sculptate cu mare precizie, acoperite cu linii paralele decorative realizate cu o daltă. Din cele 36 de peşteri, în prezent, doar una este deschisă publicului, aleasă pentru că în interior există sculpturi din piatră înfăţişând cai, peşti şi păsări.

Peşterile Longyou reprezintă o adevărată enigmă pentru oamenii de ştiinţă. Conform Ancient Origins, există zece mistere nerezolvate în legatură cu acestea.

Alte articole

• Cele mai frumoase piscine naturale din lume
• Geniul orchestral al Shen Yun
• Grotele Mogao din Dunhuang
• Yonagumi: Piramidele şi sfinxul de pe fundul Triunghiului Dragonului
• Misterele istoriei: foloseau vechii egipteni cocaina şi tutunul?
• Mitologie românească: Balaurii
• Mitologie românească: Liliacul cel înaripat

1. Cum au fost construite? O estimare aproximativă a calculat că pentru a realiza peşterile a fost dislocată până acum o cantitate de rocă de până la 1 milion de metri cubi. Luând în considerare media de excavare zilnică a unei persoane, oamenii de ştiinţă au calculat că ar fi nevoie de cel puţin o mie de oameni angajaţi la săpat, zi şi noapte, fără oprire, timp de şase ani. Cu toate acestea, calculul nu ţine cont de îngrijirea incredibilă şi precizia cu care au fost realizate cavităţile. Acest lucru înseamnă că volumul de muncă ar putea fi mult mai mare decât estimarea teoretică. În plus, nu sunt cunoscute deloc uneltele utilizate pentru săpat. Niciuna dintre ele, de fapt, nu a fost găsită în peşteri. Oamenii de ştiinţă nu ştiu cum s-ar fi putut obţine această simetrie, precizie şi asemănări între diversele peşteri.

2. Nu există dovezi ale construcţiei. În ciuda dimensiunii şi efortului depus în realizarea lor, până în prezent, nu există nicio urmă legată de construcţia lor, existenţa lor nu poate fi găsită în documentele istorice, ceea ce este foarte neobişnuit, având în vedere amploarea proiectului. În plus, deşi excavarea a cerut îndepărtarea unui milion de metri cubi de rocă, nu există dovezi arheologice care să explice unde se află materialul rezultat.

3. De ce au fost gravaţi pereţii? Peşterile din Longyou sunt toate cioplite, de la podea până la tavan, cu linii paralele pe aproape fiecare suprafaţă. Efectul final este de mare uniformitate, lucru care a necesitat o imensă abilitate şi nenumărate ore de muncă. Întrebarea este, de ce? Dacă scopul a fost doar decorativ, de ce s-au investit atât de multe ore de muncă? Au o semnificaţie simbolică? Unicul decor similar cunoscut se găseşte pe nişte obiecte de ceramică adăpostite într-un muzeu din apropiere, care sunt datate între 500 şi 800 î.Hr.

4. Lipsa de viaţă acvatică. Când au fost descoperite, cavitatea era scufundată în apă, probabil de ceva timp. Iniţial, s-a crezut că au fost "iazuri fără fund". Numai atunci când apa a fost complet pompată afară s-a realizat că e vorba de structuri artificiale. Majoritatea satelor din sudul Chinei sunt situate în imediata apropiere a iazurilor naturale foarte adânci (denumite "fără fund"). Aceste rezervoare de apă au o mare varietate de peşte. Cu toate acestea, după ce apa a fost scoasă din Peşterile Longyou, nu s-a putut găsi un singur peşte sau orice altă formă de viaţă.

5. Cum au putut să fie atât de bine conservate peşterile? Una dintre cele mai interesante chestiuni este a înţelege modul în care peşterile şi-au menţinut integritatea structurală pentru mai mult de 2000 de ani. Nu există semne de prăbuşire, sau mormane de moloz şi nicio ruină, în ciuda faptului că în unele zone zidurile au o groasime de doar 50 de cm. De-a lungul secolelor, zona a suferit numeroase inundaţii, dezastre şi războaie. Din cauza mişcărilor geologice, munţii şi-au schimbat morfologia, dar interiorul peşterilor, forma şi gravurile şi-au menţinut precizia lor originală, ca şi cum ar fi fost construite doar cu puţin timp în urmă.

6. Cum au reuşit constructorii să lucreze pe întuneric? Din cauza marii adâncimi a peşterilor, unele zone din partea inferioară sunt scufundate în întuneric total. Totuşi, şi pereţii din aceste zone au fost decoraţi cu mii de linii paralele. Cum au lucrat în întuneric? Potrivit lui Jia Gang, profesor la Universitatea Tongji specializată în construcţii civile, producătorii ar fi putut folosi lămpi cu combustibil. Cu toate acestea, având în vedere vastitatea camerelor, ar fi fost nevoie de sute de lămpi. Curios este că plafonul peşterii nu prezintă semne de funingine.

7. Peşterile au fost proiectate pentru a fi conectate? Deşi suprafaţa totală este de 30 mii de metri pătraţi, cele 36 de peşteri sunt răspândite pe o zonă foarte mică. Având o astfel de densitate, este discutabil dacă peşterile au fost proiectate pentru a fi conectate între ele. Care ar fi scopul realizării mai multor peşteri separate, dar apropiate, fără conectare între ele? În multe zone, pereţii care separă peşterile sunt foarte subţiri, doar 50 de cm, dar nu sunt niciodată legate, astfel încât să apară ca separate în mod deliberat una de alta.

8. Cine le-a construit? Se crede că peşterile datează din perioadă anterioară dinastiei Qin, fondată în 212 î.Hr. Cu toate acestea, nimeni nu are nicio idee cine ar fi fost în măsură să realizeze o astfel de lucrare. Unii cercetători susţin că nu este nici posibil, nici logic ca această sarcină titanică să fi fost efectuată de către locuitorii din satele învecinate. Numai un împărat ar fi putut comanda o astfel de lucrare, cum ar fi construcţia Marelui Zid. Dar dacă a fost comandată de către un împărat, de ce nu există documente istorice care să le ateste existenţa?

9. Cum le-au realizat cu o astfel de precizie? Desenul peşterilor Longyou este delicat şi sofisticat, precum şi acurateţea realizării indică un nivel înalt de măiestrie. Fiecare peşteră este ca o mare sală. Cei patru pereţi sunt drepţi, marginile şi colţurile delimitate în mod clar. Semnele cioplirii sunt uniforme şi precise. După cum explică Yang Hongxun, un expert de la Institutul de Arheologie al Academiei Chineze de Ştiinţe Sociale, constructorii antici care au lucrat într-o peşteră nu puteau să vadă ce făceau ceilalţi în peştera vecină. Cu toate acestea, pereţii peşterilor trebuiau să fie paraleli, în caz contrar s-ar fi rupt peretele lateral. Acest lucru înseamnă că tehnicile de măsurare ar fi trebuit să fie foarte avansate. Constructorii erau în posesia unui sistem sofisticat de cartografiere a cavităţii, capabil să calculeze în avans mărimea, poziţia şi distanţele între peşteri. Cu ajutorul echipamentelor moderne, cercetătorii au putut confirma exactitatea surprinzătoare a clădirii în ansamblu.

10. În ce scop erau folosite? Au existat multe teorii care au încercat să explice de ce au fost construite peşterile, dar până acum niciuna dintre ipotezele propuse nu reuşeşte să ofere o explicaţie convingătoare asupra utilizării lor. Unii arheologi au sugerat că, probabil, peşterile erau mormintele împăraţilor antici. Dar este o ipoteză puţin probabilă, deoarece niciun obiect funerar, nici morminte nu au fost găsite în ele. Alţii au presupus că acestea sunt rezultatul extracţiilor miniere. Operaţiunile ar fi avut nevoie de instrumente şi echipamente de un anumit tip. Chiar şi în acest caz, nicio urmă de acest gen nu a fost găsită în cavitate pentru a susţine ipoteza. Şi apoi, dacă ar fi fost numai minieră, de ce au creat astfel de decoraţiuni precise pe fiecare suprafaţă a cavităţii?

În ciuda deceniilor de cercetare, Peşterile din Longyou rămân încă un mister nerezolvat. Ceea ce este sigur este că avem din ce în ce mai multe dovezi care arată că strămoşii noştri erau capabili de a crea lucruri minunate, peşterile Longyou fiind într-adevăr un mister inexplicabil.

http://epochtimes-romania.com/news/zece-mistere-nerezolvate-ale-pesterilor-artificiale-din-longyou-china---225751

Veşti din China- Franţa: Liu Zhenyun- gândirea şi dezbaterea sunt două mari bogăţii ale Franţei

Ce poate fi mai frumos decât dialogul, mai ales când este un dialog între oameni din două mari culturi! Dialog prilejuit de această dată de câştigarea celui de- al 15- lea Premiu Nobel de către Franţa.

Literatura franceză ocupă un loc important în cadrul literaturii mondiale şi atrage cu atât mai mult atenţia cu cât scriitorul francez Patrick Modiano a primit recent premiul Nobel pentru literatură

Liu Zhenyun, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din China, şi- a împărtăşit viziunea asupra literaturii franceze cu ocazia conferinţei Fu Lei, organizată în 11 octombrie de Institutul Francez din Pekin.

Conform acestuia, Patrick Modiano, din care au fost traduse în chineză mai multe opere precum " Strada magazinaşelor obscure" , " Piaţa Stelei" ( " Place de l'Etoile" ) şi " În cafeneaua tinereţii pierdute" au fost traduse deja în chineză, nu este un necunoscut pentru intelectualii chinezi. În operele sale acesta îşi cercetează tot timpul gândirea şi se află  într- o continuă căutare a amintirilor şi a lui însuşi, întrebându- se mereu " cine sunt eu? " şi " cum de m- am pierdut? " .

" Dacă toate drumurile duc la Roma, dl Modiano ne arată că şi mergând printr- un hutong ( străduţă tipic chinezească) se poate ajunge la un răspuns, iar repetiţia are farmecul său. " a subliniat dl Liu.

" Gândirea şi dezbaterea sunt două bogăţii ale Franţei" a explicat dl Liu. Conform spuselor sale, marii filozofi francezi precum Voltaire, Montesqieu şi Jean- Jacques Rousseau abordează adesea întrebări legate de structura socială, spre deosebire de filozofii chinezi, care discută despre avantaje şi lupta pentru obţinerea acestora.

Conform celor spuse de Liu Zhenyun, scriitorii francezi buni sunt de asemenea şi mari gânditori. A citat în mod special cazul lui Le Clézio, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 2008. " Personal, pe mine m- au impresionat romanele " Procesul- verbal" şi " Steaua rătăcitoare" a mărturisit scriitorul chinez. "

Totodată, descrierea minuţioasă a detaliilor constituie o altă trăsătură a literaturii franceze. El a subliniat descrierea din " În căutarea timpului pierdut" a lui Marcel Proust a luării mesei ca şi cea a vieţii cotidiene la Paris în timpul ocupaţiei germane, făcută Jean- Paul Sartre. " Aceste detalii, îndeobşte trecute neobservate, sunt amplificate şi prezente uneori într- un mod foarte emoţionant. " a adăugat dl. Liu. 

Invitat să recomande cititorilor chinezi câteva opere, Liu Zhenyun se gândeşte la mai mulţi mari scriitori francezi, având o preferinţă personală pentru " Cel dintâi om" de Albert Camus şi " Cea care consolează" de Anna Gavalda.

http://www.chine-informations.com/actualite/cn/liu-zhenyun-la-pensee-et-le-debat-sont-deux-grandes-richesses-de-la_70617.html

Veşti din China: Primul Ministru chinez va efectua un turneu în Europa

Primul Ministru chinez, Li Keqiang va efectua o vizită în Germania, Rusia, în Italia şi la sediul Ogranizaţiei Unite pentru alimentaţie şi agricultură ( FAO) , între 9 şi 15 octombrie

Purtătorul de cuvânt al MAE chinez, Hua Chunying, a declarat vineri că dl. Li va asista de asemenea la cea de- a 10- a Conferinţă la nivel înalt Asia- Europa ( ASEM) la Milano în zilele de 16 şi 17 octombrie, la invitaţia primului- Ministru italian Matteo Renzi şi a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.
Germania va fi astfel singura ţară pe care Li Keqiang o va fi vizitat de două ori de la preluarea funcţiei în martie 2013. În timpul vizitei va co- prezida consultările guvernamentale sino- germane împreună cu cancelarul Angela Merkel.
" Cele două ţări doresc să pună din plin în funcţiune acest mecanism de consultare guvernamentală pentru a elabora un program de acţiune pe termen lung pentru cooperarea viitoare" a subliniat fostul ambasador chinez în germania, Mei Zhaorong.
Germania este primul partener al Chinei în domeniul comerţului, investiţiilor şi cooperării tehnologice. Volumul comerţului bilateral a depăşit 160 miliarde de dolari în 2013.
În timpul vizitei sale în Rusia, Li Keqiang va participa la cel de- al 19- lea dialog regulat între primii miniştrii ai celor două ţări, împreună cu omologul său, Dmitri Medvedev. Cooperarea energetică va constitui un subiect important al dialogului, a arătat Wu Dahui, profesor la Universitatea Qinghua.
La invitaţia directorului general al FAO, Jose Graziano da Silva, Li Keqiang va fi prezent în 15 octombrie la sediul FAO din Roma, în ajunul Zilei mondiale a alimentaţiei.
Vizita lui Li Keqiang în Italia va coincide cu a 10- a aniversare a parteneriatului strategic global sino- italian. " Italia are o industrie manufacturieră matură, în timp ce China este o piaţă imensă. Cele două ţări se bucură de perspective de cooperare promiţătoare. Italia trebuie să înlesnească investiţiile chineze, respectiv avizarea şi accesul acestora pe piaţă. " a estimat Wang Yiwei, de la Universitatea Populară.
Este pentru prima dată de la preluarea funcţiei sale că dl Li va asista la Conferinţa la nivel înalt Asia- Europa ( ASEM) .

Salarii în China în 2014

Poate vă interesează; eu oricum nu mai ajung ( probabil) pe- acolo în această viaţă ...
Totul e în yuani chinezeşti.
Contabilitate: 
între 3.000 şi 5.000 contabil de bază ( bookkeeper, cum ar veni ... ) şi până la 40.000 / director serv financiar într- o societate străină
Educaţie:
datele de aici nu pot fi generalizate, dar, caz concret: profesor de franceză la universitate: 12.000 ( aşadar poate fi mai mic sau mai mare)
dar, ceva ce se poate generaliza: profesor de engleză la grădiniţă: 6.000- 14.000, depinde de capacitatea fiecăruia de a negocia.

Cele de mai sus se referă la oraşul Pekin.

Precizare pentru contabilitate/ gestiune/ finanţe: e practic imposibil de găsit un post la bază, fiindcă - normal- contabilitatea chineză cere să cunoşti contabilitate chineză şi în plus să poţi citi caracterele chinezeşti. Pentru posturile de cadre, cunoaşterea contabilităţii chineze nu este obligatorie în unele societăţi care ţin contabilitate în dublu sistem ( chinez şi IFRS sau US GAAP) , însă este necesar un bun CV ( şcoli renumite, parcurs profesional impecabil ...) şi eventual referinţe/ recomandări. Pilele rămân cea mai bună soluţie.

De altfel, dacă aveţi în cap că: " în cel mai rău caz îmi pot găsi de lucru într- un restaurant ca orice imigrant până găsesc ceva mai bun" , salariul este între 2.000 şi 3.000, dar nu prea sunt străini care să servescă în restaurante.

Pentru un vânzător comercial salariul de bază se pare că ar fi între 5.000 şi 6.000, la care se pot adăuga eventual ceva comisioane. Un director poate avea între 10.000 şi 20.000 ( salariu fix) în funcţie de experienţă, naţionalitate şi, desigur, capacitatea de a negocia.
E bine de ştiut că societăţile guvernamentale ori semi- guvernamentale nu angajaează străini.

1 octombrie - Ziua Nationala a Chinei

Institutul Confucius/ Hanban la aniversarea a 10 ani

Sarbatoare la sediul central, dar si - foarte impresionant! - practic in toata lumea:

http://english.hanban.org/

inclusiv la noi:

la Sibiu

la Cluj

la Brasov

la Bucuresti

la Constanta

Veşti bune din China: Vizita vice- Premierului chinez Zhang Gaoli va întări legăturile cu România

Interesant! A doua ştire în presa franceză din China, în ultima lună, în care apare o ştire privind România. După o pauză de mai bine de şase luni ...

Conform celor afirmate de dna Huo Yuzhen, ambasadoarea Chinei în România, prin vizita vice- Premierului chinez Zhang Gaoli se vor întări legăturile cu România
Vizita a vice- Premierului chinez Zhang Gaoli ce urmează să aibă loc în România va ridica la un nou nivel, superior, parteneriatul global de cooperare preietenească între cele două ţări, a declarat ambasadoarea Chinei în România, doamna Huo Yuzhen.


Vizita, un alt contact la nivel important după vizita Primului Ministru chinez Li Keqiang de anul trecut, va adânci şi mai mult încrederea reciprocă în domeniul politic, va întări cooperarea pragmatică şi consolida prietenia tradiţională între cele două ţări, a arătat dna Huo pentru Agenţia Xinhua într- un recent interviu.
" În acest an sărbătorim a 65- a aniversare a stabilirii de relaţii diplomatice China- România, precum şi a 10- a aniversare de la stabilirea parteneriatulului global de cooperare prietenească. " a subliniat dna ambasador. " O perioadă îndelungată, cele două ţări şi- au consolidat fără încetare încrederea politică reciprocă şi au aprofundat cooperarea în diverse domenii precum economia, cultura, educaţia, ştiinţa şi tehnologia" a amintit dânsa.
Doamna ambasador a declarat că cele două ţări împărtăşesc o profundă prietenie tradiţională de când România a deschis un nou capitol de cooperarea prietenească în urmă cu 65 de ani, când s- a numărat printre primele ţări care au recunoscut noua Chină şi care au stabilit relaţii diplomatice.
Cele două popoare s- au sprijinit totdeauna în momentul critic în care China şi- a recăpătat locul său legitim în Organizaţia Naţiunilor Unite ca şi în cazul catastrofelor naturale majore, a observat dna Huo.
Prietenia lor va rămâne pentru totdeauna în memori celor două popoare, conform dnei ambasador, care a adăugat că relaţiile China- România îşi au pe deplin reflectarea în proverbul " prietenul la nevoie se cunoaşte". 
Doamna Huo a mai arătat de altfel că relaţiile bilaterale între cele două ţări au cunoscut o dezvoltare accelerată începând cu noul secol, iar contactele strânse la înalt nivel întăresc nu numai încrederea politică reciprocă, dar conduc şi la un mers înainte eficient al cooperării pragmatice.
În ce priveşte relaţiile comerciale şi economice, ea a firmat că China este cel mai mare partener comercial al României din Asia, subliniind că această cooperare între cele două ţări a atins apogeul ca urmare a vizitei Primului Ministru Li. 
Această vizită a scos la iveală potenţialul în domeniul schimburilor şi cooperării în diverse domenii şi la diverse niveluri între cele două ţări,a  subliniat ea. Comerţul bilateral şi relaţiile economice au scos la iveală imaginea unei dezvoltări rapide şi profunde. 
China şi România au o puternică dorinţă de cooperare, iar proiectele lor de cooperare înaintează în mod regulat în domenii precum infrastructura, energia şi agricultura, a precizat dna Huo.
Ca ţară esenţială în regiunea Europei centrale şi de est, România acordă o mare importanţă cooperării între această regiune şi China, la care participă activ, a apreciat dânsa.
Cooperarea între China şi această regiune a progresat în mod constant în domeniul comerţului, finanţelor, ştiinţei şi inovaţiei tehnologice, iar schimburile locale şi cele între popoare s- au dezvoltat de asemenea, conform celor spuse de ambasadoare.
În luna octombrie va avea loc cel de- al 9- lea Forum de cooperare comercială în domeniul agriculturii între China şi Europa centrală şi de est, iar România este prima dintre ţările sale vecine care găzduieşte un astfel de eveniment, a declarat dna Huo.

Excelenţa Sa, doamna ambasador, şi- a exprimat speranţa că va vedea rolul activ şi continuu al ţării în aprofundarea cooperării cu China în regiune şi întărirea legăturilor dintre China şi Europa.

http://www.chine-informations.com/actualite/cn/la-visite-un-vice-pm-chinois-renforcera-les-liens-avec-la-roumanie_70153.html

Ziua europeană a limbilor: în fiecare an în ultima sâmbătă a lunii septembrie

De ceva ani este celebrată Ziua europeană a limbilor la noi în ţară. Încet- încet sărbătoarea se impune: nu mai este o singură zi, ci o săptămână înainte şi una după această dată. Perioadă în care traducătorii apar în prim plan. Mai jos sunt câteva dintre activităţile din acest an.

Reprezentanţa Comisiei Europene (CE) în România va marca, şi în acest an, Ziua Europeană a Limbilor (ZEL) printr-o serie de acţiuni menite să încurajeze învăţarea limbilor străine, să promoveze meseria de traducător/ interpret şi să celebreze diversitatea culturală şi lingvistică a Europei în era globalizării. 

Reprezentanţa CE, în colaborare cu Asociaţia Firmelor de Interpretariat şi Traduceri şi Asociaţia Traducătorilor din România, va organiza, vineri, conferinţa "Valoarea adăugată a serviciilor de traducere şi interpretariat profesioniste". 

"Scopul ei este de a promova serviciile de traducere şi de interpretariat profesioniste în rândul instituţiilor publice din România, fiind totodată o bună ocazie de diseminare a bunelor practici în traduceri/interpretariat şi de strângere a relaţiilor de colaborare între specialiştii în domeniu şi instituţiile publice naţionale. Pornind de la întrebări concrete cum ar fi 'Cum alegeţi un traducător/interpret profesionist?' sau 'Care sunt criteriile de selecţie în achiziţia de servicii de traducere?' organizatorii îşi propun să le ofere reprezentanţilor instituţionali informaţii cât mai utile privind serviciile de traducere şi interpretariat profesioniste", se arată într-un comunicat. 

Publicul este invitat sâmbătă să participe la evenimentul "Sărbătoriţi cu noi Ziua Europeană a Limbilor!" organizat de membrii clusterului EUNIC din România, cu sprijinul Reprezentantei Comisiei Europene. Gazda evenimentului va fi Librăria Cărtureşti (Grădina Verona). Vizitatorii vor putea participa la lecţii demonstrative gratuite de cehă, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, maghiară, polonă, română, spaniolă, turcă. La standuri se vor organiza concursuri şi jocuri cu premii, iar muzica, preparatele culinare tradiţionale şi dansul vor completa programul evenimentului. 

În cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), care se va desfăşura în perioada 1-5 octombrie, sub patronajul Reprezentanţei CE, va avea loc vineri, 3 octombrie, seminarul "Subtitrarea: între imagine, sunet şi dialog", în colaborare cu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi Centrul Europe Direct Iaşi. Seminarul îşi propune să sublinieze importanţa traducerii ca instrument-cheie de comunicare interculturală şi să familiarizeze publicul cu arta subtitrării, un tip aparte de traducere audiovizuală, situat la graniţa dintre traducerea literară şi cea tehnică. 
Articol complet aici:
http://jurnalul.ro/stiri/observator/ziua-europeana-a-limbilor-marcata-prin-actiuni-menite-sa-celebreze-diversitatea-culturala-si-lingvistica-678155.html#

Veşti din China: Tutun- lobby- ul contra- atacă

( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)

În 30 august, Adunarea naţională populară ( ANP) revizuia legea asupra publicităţii, care, după 20 de ani, era depăşită. Majoritatea aleşilor voia să interzică publicitatea la tutun, responsabil de 1 milion de decese pe an. Au fost împiedicaţi să facă acest lucru, întrucât amendamentul Ministerului Sănătăţii pentru interdicţie, a fost retras în iunie, urmare  presiunii Administraţiei centrale a tutunului.

Este o luptă veche de şase ani. În 2009, Ministerul Sănătăţii interzicea utilizarea tutunului în spitale. Însă lobby- ul tutunului este în China mai puternic decât Ministerul Sănătăţii. Un acelaşi cadru administrează în acelaşi timp şi Administraţia ( la rang de minstru) şi Corporaţia naţională a tutunului ( în calitate de CEO) .

La nivel de ţară, mai ales în Yunnan, aceasta din urmă produce 42% din tutunul mondial, 98% din tutunul chinezesc ( 1700 miliarde de ţigarete pe an) şi aducea, în 2013, 133 de miliarde de $ tezaurului public, adică 7- 10% din cheltuielile naţionale.

O astfel de contribuţie, merită atenţia puterilor publice: legea revizuită în această vară proscrie publicitatea la tutun în trenuri şi autobuze, pe internet, în biblioteci şi parcuri. Însă lasă uşă deschisă la restul, tot ce nu e pe listă. Permite printre altele comunicarea asupra noilor mărci, sponsorizarea evenimentelor sportive, instalarea de panouri pe marginea şoselelor şi chiar finanţarea de şcoli în schimbul afişării de slogane în curtea de recreaţie de tipul: „ tutunul te face om” .

Apare aici un detaliu care deranjează: nr 2 în administraţia tutunului şi cel mai puternic lobbist al său, nu este altul de cât Li Keming, fratele mai mic al lui Li Keqiang, Primul Ministru.  Sigur, Keqiang nu este bănuit a- şi fi ajutat fratele: Keming ocupă acest post din 2003, iar Keqiang pe al lui din 2012. În plus, Primul Ministru s- a alăturat de ani buni ne- fumătorilor. Însă pentru Li Keming, a avea ca frate pe şeful Consiliului de Stat, poate să- i deschidă ceva uşi ...

Veşti din China: Campanie antitrust- faţa medaliei

( traducere din limba franceză, articole scrise de ziarişti francofoni acreditaţi în China)

Campania antitrust se exacerbează în ultimele luni. Primele victime, grupurile străine, încep să ceară socoteală, via două camere de Comerţ din China, AmCham ( SUA) şi EUCC ( UE) . Problema a constituit nucleul de atenţie al lucrărilor World Economic Forum ( WEF) de la Tianjin, între 10- 12/09.

În 2013, noul cabinet al lui Li Keqiang a vrut să acorde pieţei rolul decisiv şi să acţioneze cu asprime împotriva practicilor anticoncurenţiale. Însă de atunci, numeroasele sale atacuri împotriva grupurilor străine, le împing pe acestea din urmă să protesteze împotriva dsicriminării.

La WEF, Primul Ministru a vrut să liniştească: „ anchetele noastre antitrust sunt legale, transparente, echitabile. Numai 10% din cazuri vizează străinii” . Însă această cifră este infirmată de AmCham, care, printre răscumpărările de active blocate la MofCom, numără numai 7.6% de cazuri „ domestice” , celelalte toate implicând străini. O altă plângere evocă această ameninţare a NDRC faţă de multinaţionalele aflate în anchetă: să nu încerce să- şi trimită avocaţii, altfel li se va mări amenda.

Unele analize văd în această campanie un expedient protecţionist, în contextul recesiunii. Conform acestora, campania asigură statului mai multe avantaje:

1. Fără efort şi risc, o suită de anchete antitrust i- ar permite acestuia să spargă preţurile produselor de primă necesitate şi primă calitate, precum laptele maternizat pentru sugari. I- ar asigura astfel guvernului o recâştigare a popularităţii sale.

2. I- ar permite de asemenea să spargă şi imaginea puţin cam prea bună a grupurilor străine, surprinse acum că fraudează. Astfel ar fi incitat consumatorul de bază să reînceapă să  cumpere produse chinezeşti.

La WEF la Tianjin ( 09/9) Lu Wei, Ministrul internetului, l- a interpelat pe P. Jacobs, CEO al Qualcom ( SUA), grup aflat sub anchetă, care riscă o amendă de 1.2 miliarde de $ : «  Refuzăm ca o firmă să facă profit în China făcând rău Chinei ... Ar trebui să facem împreună profit” – aluzie la 24.8 miliarde de $ cifră de afaceri realizată de Qualcom în 2013, din care 49% pe pământ chinezesc.

Ca dovadă a bunei sale credinţe şi echităţii sale, Pekinul a dezvăluit săptămâna trecută cazul celor 13 asiguratori din Zhejiang, loviţi în urmă cu 10 luni pentru înţelegerea avută asupra preţurilor poliţelor lor ...

Însă iată că în acest dosar apare şi o voce discordantă şi la care nimeni nu se aştepta: Ma Yu, analist pe lângă MofCom, se opune - pe blogul său- campaniei antitrust, pe care o califică drept „ absurdă şi ridicolă” . E o mare greşelă să ataci industria automobilistică: preţurile manipulate şi slaba concurenţă internă nu este altceva decât reflectarea unei greşite organizări legislative, prin care statul a impus străinilor să funcţioneze în JV. Soluţia nu e o lovitură antitrust: ceea ce trebuie schimbat, este fundamentul, reglementările ...

Ma reproşează de asemenea campaniei că închide ochii în ce priveşte epicentrul cartelurilor: sectoare de stat precum băncile, companiile de telefoane ori electricitate, care iau cu neruşinare sute de milioane de la consumatori. Francheţea acestui expert chinez este semnalul că în China se schimbă ceva în ce priveşte mentalităţile, nu doar în modul de a vorbi!

De prin Asia: 8 tendinţe de modă asiatice care ne surprind

8 tendinţe de modă asiatice care ne surprind

( traducere din presa franceză de specialitate)

Asiaticii au adesea nişte mode care ne surprind. Uneori amuzante, alteori la limita excentricităţii care şochează, aceste tendinţe, chiar dacă nu totdeauna pot fi înţelese, se bucură de un succes real, în special la tineri. Iată 8 dintre tendinţele de modă asiatice actuale care ne surprind:

1.Dinţi care „ se încalecă” : Moda „ yaeba” constă în a- ţi reface o parte din dentiţie astfel încât caninii superiori şi chiar incisivii să devină mai vizibili, uneori răsuciţi şi în şir dublu. Pentru foarte multe japoneze, a avea dinţii ne- aliniaţi constituie un semn de frumuseţe, un atu de seducţie. Pentru a realiza aşa ceva e nevoie să faci o operaţie, dar e posibilă şi lipirea unor dinţi falşi, poziţionaţi pe lângă şirul de dinţi normal, situaţie în care modificarea aspectului dinţilor e temporară.

2. Falsul aparat dentar. În Asia de est, ca şi în Tailanda, Malaezia, Indonezia şi chiar în China, această modă recentă prinde din ce în ce mai mult. E vorba înainte de toate de un accesoriu menit să ofere o falsă informaţie asupra statutului tău social. În aceste ţări, îngrijirile ortodontice sunt extrem de scumpe.Să ai posibilitatea financiară să- ţi îndrepţi dinţii implică în aceste ţări ale Asiei să ai un statut social ridicat, iar a purta un aparat dentar constituie un semn de prosperitate financiară. Cât priveşte această modă, există aparate colorate şi „ frumos” ornate.

3. Ochelarii fără lentile. Ajunsă în Occident, această modă nu se stinge. Această tendinţă continuă să rămână surprinzătoare pentru persoanele care poartă ochelari şi care în majoritatea lor încearcă să scape de ei prin operaţii sau renunţând să- i poarte şi adoptând lentilele de contact. Trebuie spus că asiaticele au o obsesie a lor în ce priveşte ochii, pe care caută să- i pună în valoare prin gene false, machiaj, lentile de contact colorate şi chiar operaţii ale pleoapelor.

4.Despre Aegyo Sal. Mai nou foarte popular în Coreea de sud, constituie noul secret al tinereţii pentru numeroase femei şi chiar pentru unii bărbaţi. Constă în a face o operaţie pentru modificarea pleoapei inferioare. Se obţine astfel o privire mai zâmbitoare. De altfel în coreeană „Aegyo Sal” înseamnă „ zâmbetul ochilor” .

5.Masca chirurgicală. Dacă aţi crezut că japonezii şi chinezii poartă astfel de măşti numai pentru a se proteja de poluare ori pentru a- i proteja pe ceilalţi de o infecţie a lor, v- aţi înşelat. În mai multe ţări din Asia, purtarea unei măşti chirurgicale este o modă. Există astfel de măşti pentru toate gusturile. Chiar şi Louis Vuitton are măşti chirurgicale ( false) în China.

6. Face- kini. Face- kini în sine nu este la origine un accesoriu de modă. Această invenţie apărută pe plajele din China are în esenţă scopul de a proteja la extrem pielea albă şi sidefată a femeilor. A avea o piele albă este în China o culme a frumuseţii, după părerea a numeroşi chinezi, iar face- kini- ul îi ajută în această privinţă. Până în prezent însă, acest accesoriu era prea puţin elegant, aşa că numai femeile vârstinice îl purtau. Acum însă, stiliştii din toată lumea acordă atenţie face- kini- ului pentru a- l face tot mai estetic.  

7. Bagel head. Această tendinţă mai mult decât surprinzătoare este de origine japoneză. Constă în a- ţi injecta în frunte o soluţie salină pentru a modela apoi fruntea în formă de Bagel, adică gogoaşă umplută. Efectul durează numai 24 de ore după injectare, ceea ce permite unui număr mare de persoane să încerce aşa ceva.

8. Toaletarea animalelor de companie astfel încât să semene cu animale sălbatice. În China este o modă destul de răspândită şi se întâmplă de pildă la câini, care sunt făcuţi să arate ca nişte urşi panda ori tigri.

Sărbătoarea Mijlocul toamnei 中秋节 sau Sărbătoarea Lunii 月亮节

Sărbatoarea Lunii, în 08 septembrie 2014

Anul acesta Sărbătoarea Lunii este în 08 septembrie. Am mai scris despre această sărbătoare, adaug aici imaginea cu cea mai mare prăjitură a Lunii ( prăjitura care se mănâncă de această sărbătoare) care a fost realizată vreodata.




A fost realizată în 21 august 2007 la Shenyang, provincia Liaoning, în China de nord-est. Avea 8.15 m diametru, 20 cm grosime şi cântărea 12.98 tone. Pentru realizarea ei au fost necesare 12 tone de făină şi a fost coaptă la cuptor timp de 10 ore.

Vasile Seicaru - Domnule Maior

Refren: Ne rămâne doar să pierdem iar,
Fără lacrimi, doar zâmbind mai rar
Intr-o viaţă doar în roz sau gri,
Noapte tristă, nu veni!

De ziua Mariilor: Vasile Seicaru

Les traducteurs sont des chatons/ Traducătorii sunt nişte pisoiaşi

Reiau, dându- i traducerea, o postare mei veche, făcută în franceză. Motivul principal: mai mulţi dintre cei care au vrut să citească articolul mi- au spus că nu ştiu franceză. Aveţi la sfârşit link- ul către textul original. Dedic textul celor mai mult sau mai puţin interesaţi financiar ( sau altfel) care sunt uimiţi când află ( chiar dacă le repet de ani de zile) că a face interpretariat şi a traduce NU e acelaşi lucru.
O zi bună tuturor, că încăpem cu toţii sub acest soare aşa de răbdător!

Traducătorii sunt nişte pisoiaşi

Acum câteva săptămâni m- am dus la un medic, pe care îl vad cam o dată la doi ani.

După consultaţie, m- a întrebat ca de fiecare dată: „ Şi, cum e, mai faceţi traduceri?” Cum sunt foarte bine crescută ( ori strâns înţepenită într- un tipar social ce nu- mi permite francheţea faţă de orice persoană înzestrată cu un minim de autoritate) , de obicei mă mulţumesc să răspund „ Da, da tot traducătoare sunt” .

Să fi fost configuraţia astrelor, sindromul premenstrual, plinătatea paharului, enervarea de a fi aşteptat o oră în sala de aşteptare înainte de consultaţie? Am izbucnit pur şi simplu.

M- am uita fix în ochii lui şi i- am răspuns:

„ Dar dumneavoastră? Mai faceţi tuşeuri rectale? Când vă întâlniţi cu instalatorul dvs, pe el îl întrebaţi „ Şi, cum e, mai desfundaţi closete? ” Iar pe măcelar îl întrebaţi: „ Şi, cum e, mai tranşaţi fleici? ” Nu fac traduceri, sunt traducătoare. ”

După ce m- am întors acasă, am aruncat cu furie la coş reţeta de xanax pe care insistase să mi- o prescrie.

Dragă cititorule, tu care citeşti de obicei ceea scriu fără a şti că eu am scris, am să- ţi vorbesc azi în numele meu.

Graţie publicaţiei Slate, care are decenţa de a face ceea ce e departe de a fi o evidenţă în meserie, ai citit deja numele meu la sfârşitul traducerilor, iar dacă nu era numele meu era cu siguranţă numele unui coleg/ unei colege de- ai mei. De obicei eu îmbrac cu cuvintele mele gândurile altora. Astăzi, pentru că sunt sătulă să fiu luată drept leneşa care munceşte două ore pe zi în pijama şi care poate să vadă de micuţul surorii fiindcă stă acasă când lucrează şi care n- are nevoie decât de un Harrap’s ( foarte cunoscut dicţionar de buzunar francez- englez) ca să lucreze şi tremură de groază văzând cum se apropie spectrul programelor pe calculator pentru traduceri, am să iau cuvântul ca să- ţi explic ce este un traducător independent. De fapt mai degrabă ce nu este.

Traducătorul independent nu este dicţionar

Un dicţionar este o carte ( sau un CD sau un site) cu liste de cuvinte şi echivalentele acestora într- o limbă pe care tu n- o vorbeşti ori o vorbeşti prost.

Traducătorul este o fiinţă umană care lucrează cu dicţionare, dar reciproca nu e valabilă. Cu siguranţă, el ştie o grămadă de cuvinte pe care tu nu le ştii, dar aşa cum arhitectul n-o să scoată din buzunar o cărămidă la aperitiv, nici el nu poate recita Larousse- ul englez- francez la comandă.

Traducătorul independent nu este profesor

Profesorul este cineva care s- a hotărât să- şi petreacă zilele împreună cu nişte creiere nu pe deplin isprăvite, adăpostite în învelitori cu coşuri şi care din punct de vedere hormonal sunt disfuncţionale, dar care a învăţat cum să facă să le intre în cap o limbă străină.

În timp ce traducătorul este cel mai adesea un mizantrop, alergic la specia umană, iar cea mai mare parte a timpului lucrează acasă, cu uşa şi ferestrele bine închise, care nu răspunde la telefon decât poate pentru a cerşi o amânare de termen la clienţi ori un rabat de la Urssaf.

Traducătorul independent nu este neapărat o persoană cu înclinaţie spre limbi străine

Meseria de traducător nu constă în a vorbi o limbă străină la perfecţie. Asta fac foarte bine străinii ( şi chiar mai bine) şi pentru asta, ei nu sunt traducători.

Traducătorul re- creează un text scris într- o limbă străină într- o limbă pe care compatrioţii lui  ( asta e important) să o poată înţelege. El citeşte textul în limba străină, îl analizează, îl înţelege, transformă totul în sens, după care scoate totul într- o franceză perfectă sau quasi perfectă. Transpune şi adaptează la cultura limbii ţintă. Nu traduce cuvinte, ci idei şi de- aia nu va traduce

«The guy looked hairy at the heel. He grasped her phone and did a runner. Never mind, she thought, I have enough at home to cobble dogs with»

Prin:

“ Tipul era păros la călcâi. Îşi înşfăcă telefonul şi a făcut un alergător. Niciodată mintea, se gândi ea, am destul acasă să meşteresc cu nişte câini. ” ^[1]

Traducătorului independent nu îi este teamă de Google Trad

Recitiţi paragraful precedent. Google Trad l- a comis.

Traducătorul independent nu este disponibil

Când traducătorul se reproduce, are nevoie, ca şi alţi lucrători de cineva care să- i vadă de progenitură. Nu, nu se poate traduce un articol despre războiul din Siria, o broşură publicitară, un manual de pilotaj ori un mod de utilizare a unui focos nuclear cu un bebeluş care- ţi urlă pe genunchi. Nici intr- un loc de joacă pentru copii. Nici amestecând piureul. Nici fiind întrerupt la fiecare cinci minute. Dacă a vedea de un copil nu este şi asta o muncă, atunci toată lumea ar veni cu copiii la birou.

Traducătorul independent nu este interpret

Traducătorul traduce documente scrise. Interpretul lucrează oral. Nu sunt solicitate aceleaşi părţi ale creierului, tehnicile sunt diferite şi nu mai luaţi aerul acela decepţionat când vi se spune că nu se munceşte în cabină cu un microfon şi căşti. Nu, nu suntem la ONU, iar noi, dacă vrem, muncim şi îmbrăcaţi în pijama.

Traducătorul independent nu lucrează ca să câştige nişte bani de buzunar

Traducătorul îţi câştigă coaja de pâine ca orice alt salariat, fără a avea niciodată siguranţa că va reuşi câtă vreme este supus capriciilor clienţilor. „ Munceşti mult şi trebuie că şi câştigi o grămadă, super! ” e o frază curentă în gura non- traducătorilor bine intenţionaţi. Realitatea seamănă mai degrabă cu: „ Muncesc mult, luna aceasta cu ceva noroc şi lucrând 10 ore pe zi am să ajung la 2500 euro. Brut. ”

Traducătorul independent nu vrea să lucreze într- o agenţie

În orice caz, nu indiferent orice agenţie. Agenţii precum Textmaster nu ezită să- şi remunereze traducătorii cu o centimă pe cuvânt. Pornind de la faptul că un traducător traduce în medie 2.000 de cuvinte pe zi ( inclusiv cercetare şi corectură) , lucrând zilnic în afară de week- end, poate spera un pic peste 400 de euro pe lună la acest tarif.

Ce altă meserie mai e remunerată cu 20 de euro pe zi brut? ( Era să zic cu bac+5, dar chiar şi cu bac minus 5, nimeni nu merită să fie platit aşa) . Dacă o agenţie vă propune să vă livreze o traducere cu mai puţin de 10 centime per cuvânt, să ştiţi că la sfârşitul acelei luni un traducător şi copiii lui vor muri de foame ( e mai puţin înduioşător decât pentru un pui de pisoi, dar e totuşi grav) .

Traducătorul independent nu lucrează în toate sensurile de traducere

Un traducător conştiincios lucrează cu limbă ţintă limba sa maternă, adică aceea în care înţelege toate nuanţele şi a cărei cultură nu are secrete pentru el. A şti să traduci înseamnă înainte de toate a şti să scrii. Altfel, se simte la lectură, în afară de faptul că iei de la gură pâinea traducătorilor de alte limbi. Un traducător nu traduce aşadar şi din limba lui şi în limba lui, deci în orice sens. În schimb, poate traduce în orice poziţie.

Atunci de ce să- ţi alegi o profesie precară, prost plătită, prost înţeleasă, prost apreciată, fără concediu plătit şi drept la şomaj şi care mai are şi nevoie de studii de lungă durată?

De ce să suporţi să fii redus la cineva care face ( traduceri) şi să nu fii cineva care este ( traducătoare) ?

Fără îndoială pentru că în ciuda a toate, libertatea de a traduce în pijama şi în poziţii bizare nişte texte ( adesea) interesante este de nepreţuit. My tailor is poor, but my life is rich.

Bérengère Viennot

^[1] Traducerea cu Google Translate. De fapt a se citi: „ Tipul avea un aer dubios. Îşi înşfăcă telefonul şi o luă la picior. Nu- i mare pagubă, gândi ea, am destul acasă aşa ceva. ”

http://www.slate.fr/story/84701/traducteur#retour1