China văzută din România de Petre Roman (1)

Am descoperit azi acest ciclu de patru articole. Lăsând de-o parte mici detalii care uimesc orice sinolog, recomandăm.

Șocurile Chinei 13 ianuarie 2018

Începând de astăzi, publicăm în serial însemnările fostului premier Petre Roman despre China. Dincolo de faptul că a avut prilejul de a fi invitat să viziteze această țară de două ori în anul ce a trecut, autorul s-a întâlnit cu liderii politici și economici ai Chinei de astăzi, s-a plimbat pe străzi din Beijing, Chengdu și Guangzhou, iar acum ne împărtășește opinia sa despre potențialul, reformarea și progresul incontestabil ale acestei fascinante lumi.

Am avut prilejul de a fi invitat să vizitez China de două ori în anul ce a trecut. Am vorbit la Chengdu unei adunări de o mie de întreprinzători mici și mijlocii grupați de Forumul ToJoy despre cooperarea cu China și am ales ca subiect „În ce constă rolul de lider al Chinei în lumea de azi“. Am avut apoi șansa unui parcurs turistic în provinciile Sichuan, urmat de un altul la Beijing și Marele Zid chinezesc. A urmat conferința organizată de Clubul de la Madrid, cu tema „Reformarea guvernării globale“, într-un incredibil de frumos, nou-construit, resort „Imperial Springs“ la Guangdong (canton) din zona aglomerării urbane Guangzhou.

Chengdu

La conferință au participat douăzeci de foști președinți și prim-miniștri din toate continentele, inclusiv fostul secretar general al ONU Ban Ki-Moon. Mi-a revenit sarcina de a finaliza dezbaterea cu tema „Reașezarea guvernării financiare și economice globale“. După conferință am fost invitați la Beijing pentru a ne întâlni cu președintele Chinei, Xi Jinping, proaspăt reales ca secretar general al Partidului Comunist Chinez.

Vizitasem China de mai multe ori începând cu 1995. Deși se vorbește mult și repetat despre fantastica dezvoltare a Chinei, începută cu lansarea Reformei lui Deng Xiaoping sub imperativul Kai Fang, adică „să deschidem țara“ (cunoscută în lumea occidentală sub formula Open-up), transformările ce au avut loc și îndeosebi reușitele strategice în domeniul economic sunt prea puțin cunoscute. China de astăzi, aceeași în profunzimea civilizației sale de 5000 de ani, este nouă, ca urmare a unui salt de dezvoltare uriaș. Realizat în doar 40 de ani. E fără precedent în istoria sa, dar și în istoria umanității. Marile aglomerări urbane sunt practic noi. Întreaga infrastructură urbană, dar și infrastructura transporturilor și comunicațiilor sunt noi. Într-un oraș ca Chengdu, cu peste 15 milioane de locuitori (aglomerația cuprinde 24 de milioane), am avut sentimentul că dacă aș da cu batista pe trotuar sau pe caldarâm, nu s-ar murdări. China înseamnă însă și mai mult decât atât. Într-un raport OECD din 2017 despre industria AI (inteligența artificială) în lume, se arată că în producția și funcționarea de roboți industriali, în 2016, în China erau 87.000 de unități, în Coreea de Sud – 41.000, în Japonia – 39.000, în timp ce în SUA doar 31.000 și în Germania 20.000. Și asta, într-o țară în care există vaste resurse de forță de muncă! Tot în 2017, prestigioasa revistă științifică britanică New Scientist titra „Poate China să salveze lumea?“, pentru un studiu privind investițiile în energii regenerabile. Astfel, China investea în anul 2015 suma de 103 miliarde dolari, întreaga Europă de Vest – 49 miliarde, iar SUA – 44 miliarde. Aceste cifre-sinteză vorbesc în termeni fără echivoc despre un anume rol de lider al Chinei în lumea de azi.

În episoadele următoare ale acestor „Însemnări“, prezint și alte cifre și concluzii, la fel de semnificative. Noua Chină nu poate fi desprinsă de realitatea sa politică, definită de Xi Jinping ca „socialism cu caracteristici chineze pentru o Nouă Eră“, în care rolul central și decisiv revine Partidului Comunist. Noua Chină exprimă armonia ambivalenței, a realităților simultane: o colosală dezvoltare economică și, totodată, a concentrării puterii politice.

Unul din cei mai importanți scriitori și filozofi ai Chinei secolului XX a fost Lu Xun, care scria în 1927: „Tinerii trebuie mai întâi să transforme China într-o Chină cu o voce. Ei trebuie să vorbească cu îndrăzneală, să înainteze cu curaj, să uite orice considerații privitoare la avantaje personale, să-i lase deoparte pe cei vechi și să exprime sentimentele lor autentice“.

Procesul desfășurării Reformei lansate în 1978 a suferit multe puncte de intrare, dar și rupturi, precum cea din 1989, însă potențialul de dezvoltare ce există în China s-a realizat într-o proporție ce depășește cu mult chiar și predicțiile cele mai optimiste ale acelui început.

Au fost ani la începutul noului mileniu când în China se construiau 8.000 km de autostradă și 6.000 km de cale ferată într-un an. Sunt realități care păreau să fie dincolo de imaginație și s-au dovedit posibile. E o diferență adesea copleșitoare între un potențial și realizarea sa. China a spulberat o asemenea diferență.

Universalitatea contemporană, globalizată, e mai concretă în China decât oriunde aiurea; aceasta a devenit chiar firea lor, a chinezilor, prin faptul preluării de către China a vastei experiențe occidentale acumulate în știință, tehnologie și industrie. Se poate spune că ei, chinezii, au înțeles cel mai bine că forma cea mai profitabilă la întâlnirea diferitelor culturi este schimbul dintre acestea, iar nu confruntarea. Iar cel ce s-a produs între Europa și China este, dacă nu unic, oricum, absolut excepțional în istoria umanității.

Timpul modernității ce părea să treacă peste China n-a trecut, ci s-a transformat într-un flux, deocamdată fără reflux; China a ocupat acest timp și s-a așezat temeinic în el.

Chengdu, China

China, azi, e un întreg de progres incontestabil. Și e normal ca după faptă China să aibă și un cuvânt, o voce. O asemenea voce vrea să fie super-ambițioasa inițiativă de investiții globale „Belt and Road“, Noul Drum al Mătăsii, cu intenția de a dezvolta mari infrastructuri care să asigure dezvoltarea locală și globală, dinspre China înspre Europa, Asia sau America Latină. Sunt alocate în acest proiect 1.000 miliarde dolari. Spre exemplu, se află în construcție acum în Kazahstan un uriaș nod de comunicare feroviară, ca un port uscat, un terminal cargo fără apă, ce va putea asigura transportul a circa 10% din fluxul de mărfuri dinspre și înspre China și Europa. E mai scump decât pe ocean, însă mult mai rapid. Rusia și-a dat acordul pentru a tranzita o bună parte a acestor convoaie de mărfuri în trenuri cu viteză mai mare decât cea actuală. În articolele următoare vreau să aduc în discuție ce nu se întâmplă din ceea ce ar trebui să existe în cooperarea dintre China și România.

În finalul acestui prim articol, vreau să vă surprind la fel cum am fost eu surprins când am citit cu doar câteva zile în urmă în lucrarea lui Constantin Noica „Șase maladii ale spiritului contemporan“, publicată chiar în anul 1978 al începerii Reformei în China: „Toate se petrec (în China) sub semnul unei cunoașteri, care poate sau nu ține seamă de individual, ba care se poate prinde în consecvența cu sine până la refuzul individualului. Atodetie… China în care ideea directoare hotărăște, dincolo de persoană, prezintă un splendid exemplu de convertire în pozitiv a fenomenului de atodetie, sub semnul căreia stagnase prea mult… care a ținut-o secole întregi în refuzul istoriei, spre a o precipita acum, tot ea, în istoria devenită coaptă pentru refuzul individualului“. Iar în „Rostirea filozofică românească“, Noica e din nou un mare spirit vizionar: „Unde vin computerele, s-ar putea să nu piară cumpătul, căci totul vine să-l ceară, și ferice de lumile care nu trebuie să-l inventeze, ci îl au“.

Într-adevăr, succesul Reformei în China vine din „ideea directoare care hotărăște“, căci altminteri nu era posibilă concentrarea pe termen lung a capacității de mobilizare a economiei pe direcția dezvoltării. Gigantismul pozitiv al Chinei de azi, ca populație și dezvoltare, urmându-l pe Noica, e un necuprins Și, așa cum o spune Noica, e bine să stăm bine cu necuprinsul.

Plimbându-mă pe străzi în Beijing, Chengdu sau Guangzhou, am văzut fețe de oameni tineri veseli, încrezători, siguri de sine. Am impresia că China a mers chiar dincolo de refuzul individualului spre a deveni o țară ce respectă individualul. În această impresie se află, din perspectiva noastră, a culturii democrației liberale, o anume ambiguitate. Între DA și NU, conform vechii tradiții chineze, sunt multe valori semnificative pentru ce înseamnă o țară, un popor și o societate într-o formidabilă ascensiune. Vom reveni.

https://www.cotidianul.ro/socurile-chinei/

Vești din China: O Chină suferindă de securitate

(N-am avut când să mă mai ocup de aceste articole, dar voi recupera. Așa ne mai și aducem aminte ce-a mai fost ... Traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 19 ianuarie  2018)

            În ritm alert, aparatul partidului își continuă cursa de întărire a poziției. Tocmai s-au ținut două reuniuni la vârf: cea ( 11-13 ianuarie) a CDIP, comisia de disciplină a partidului, poliția internă a puterii, și cea ( 18-19 ianuarie) a CC, comitetul central. Ambele au pregătit lansarea CNS, comisia națională de supervizare, care va avea întreaga putere asupra membrilor de partid și a administrației. În plus, plenul CC a trebuit să consfințească „ gândirea lui Xi Jinping” prin constituție: primise mandat oficial cu trei luni înainte în timpul congresului al XIX-lea al partidului.

            Această „ a doua sesiune” a plenului CC a trebuit să fixeze obiectivele ideologice ale cincinalului, respectiv să consolideze facțiunea aflată la putere. În acest scop, era vorba și de revizuirea constituției pentru a schimba guvernanța țării.

            Acest aspect, încărcat de mister, greu de înțeles prea bine, avea totuși prioritate în fața tuturor celorlalte. De aceea întrunirea a fost fixată cu o lună mai devreme decât obișnuit – se ținea normal la sfârșit de februarie, cu puțin înainte de adunarea națională populară pe care o pregătește de regulă. Importanța sa în sânul mașinii puterii a fost explicitată prin fraza de concluzii a plenului CC: reuniunea la vârf fusese „ o etapă-cheie de aprovizionare pe parcursul lungii călătorii către îndeplinirea scopului chinez și spre un viitor nedeterminat al Chinei. ”

           Ceea ce acoperă această formulare pompoasă este voința absolută de a întări controalele asupra societății, partidului, administrației și forțelor armate ( Armata Populară de Eliberare și Poliția Armată) .

            Acest proiect, la drept vorbind, nu datează de ieri – i se pot găsi urmele cu 18 luni înainte, la primele încercări de înființare a acestei comisii națională de supervizare în diverse provincii, care să permită integrarea tuturor organelor anti-corupție, la diversele niveluri de partid și guvern. Începând din martie, sistemul ar trebui să fie aplicat națiunii întregi și să-și dea consimțământul pentru ca forțe speciale la nivel de întreaga țară, să aresteze, interogheze și chiar să deposedeze cadrele vinovate de corupție fără un mandat al justiției.

            Pe marginea, sau în filigran la această înăsprire generală a disciplinei în toată țara, de la începutul mandatului lui Xi Jinping la sfârșitul lui 2012, CDIP a pedepsit 1,4 milioane de cadre și vânat cu armatele sale de contabili și polițiști, cele „ 4 decadențe” ( formalism, birocratism, hedonism și extravaganță) .  Lupta anti-corupție a fost însoțită de o luptă împotriva adversarilor echipei aflate la putere.

            Astfel, Sun Zhengcai, secretar de partid la Chongqing, și unul dintre succesorii avuți în vedere pentru postul lui Xi în 2022, a picat în august 2017. Câteva luni mai târziu, îl urma în dizgrație generalul Fang Fenghui, predat în ianuarie justiției militare. Aceste două demiteri au fost prezentate ca datorate corupției, însă au fost analizate de surse exterioare ca fiind consecințe ale unei opoziții interne față de puterea lui Xi Jinping.

            Revizuirea constituției va fi cea de-a cincea de la promulgarea ei în 1982. Amendamentul cel mai puternic, semnat Deng Xiaoping, a dus la înlocuirea economiei „ planificate” cu „ economia socialistă de piață” . Guvernanța anunțată pretinde să nu lase absolut deloc la latitudinea cadrelor îndepărtarea de stat și de partid. Xi Jinping vizează de asemenea o societate mai ascultătoare față de lege, sub constrângerea unei noi unelte făcută posibilă de către internet: creditul social.

            În fine, această strângere de șurub se regăsește în presă pe numeroase planuri, pe rețelele sociale, producătorii, băncile, hotelurile ... atâtea semne de securizare a viitorului – cu riscul de a obține efectul invers.

Vești din China: Macron în China, o vizită simbolică

(N-am avut când să mă mai ocup de aceste articole, dar voi recupera. Așa ne mai și aducem aminte ce-a mai fost ... Traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 12 ianuarie  2018)

Încărcată de simboluri, prima vizită de stat în China a lui Emmanuel Macron ( 8-10 ianuarie 2018, la Xi’an și apoi la Pekin) s-ar fi soldat cu un bilanț pozitiv, aproape călduros. Tânărul șef de stat a făcut și promisiunea de a reveni în fiecare an. Video-ul cu Macron repetând în culise versiunea chineză a sloganului său „ Make our planet great again” (让地球再次伟大) a făcut înconjurul internetului. Aceste eforturi ale tânărului și „ romanticului” președinte străin de a se adresa publicului chinez în propria limbă, au fost foarte apreciate.

            Pe scena diplomatică el a venit cu o noutate oferindu-i lui Xi Jinping un cal din Garda Republicană, corp de elită al armatei franceze. O revanșă legitimă: Xi Jinping, doi ani mai devreme a încredințat Franței un cuplu de urși panda, instalați la grădina zoologică din Beauval, și care între timp a conceput un urmaș a cărui nașă este Brigitte Macron. Prin calul pur sânge oferit Macron a vrut „ să se vadă în acest schimb de animale voința noastră plină de răbdare de a munci în interesul țărilor noastre”. Dar de altfel, acest frumos animal de călărit făcea aluzie la numele președintelui – 马克龙 (Mǎkèlóng) , „ calul include dragonul” . Această transliterație de nume, datorată fără îndoială întâmplării, are un sens atât simbolic cât și politic.

Macron, ( ca întreaga Uniune Europeană, Statele Unite și restul comunității internaționale) solicită de la partenerul chinez un efort de reciprocitate ( „ de cooperare echilibrată” ) . Macron și ministrul său Bruno Le Maire îl previn pe Xi cu privire la efortul în curs de a fi împiedicate în Franța „ investițiile prădătoare” chineze. Macron susține sus și tare și tot repetă că orice drum al mătăsii spre Europa ( în cadrul marelui proiect chinez „ o centură, un drum” sau BRI) trebuie să fie circulat în ambele sensuri, împărțindu-se piețele și profiturile: „ un tren de marfă care sosește plin, trebuie să se întoarcă tot plin” exclama el, făcând aluzie la linia Wuhan- Lyon.

            O altă referință simbolică, Macron a remarcat că Xi, ca și el, are un mandat de cinci ani cu aceleași date: 2017-2022. De aici el a dedus că cele două echipe guvernamentale ar putea exploata acești cinci ani pentru a lucra împreună pentru a rezolva ori dezamorsa marile crize mondiale: să întărească acțiunile împotriva dereglării climatice, să prevină terorismul internațional, să încurajeze reglementarea crizelor siriană și nord-coreeană. Macron a propus întărirea cooperării franco-chineze în numele a trei atuuri ale hexagonului, care constituie priorități ale mandatului său de cinci ani: domeniul IT, decarbonizarea industrială și a orașelor, piață financiară mondială la Paris – în curs de întărire, prin recuperarea serviciilor de tutelă financiară europeană pe care Londra se vede forțată să le abandoneze din cauza Brexit. În fapt, Franța se prezintă în fața lumii cu o nouă forță de atracție și fără egal, față de un Regat Unit slăbit prin ieșirea sa din Uniunea Europeană, o Germanie căreia i-au trebuit aproape patru luni ca să se doteze cu un guvern, și niște State Unite umilite și jenate sub președintele lor Trump. Din punctul chinezesc de vedere, Franța lui Macron este singura speranță de relansare pentru Uniunea Europeană și de susținere a multilateralismului – este un bun punct de plecare!

            Din fericire, întrucât celelalte fructe ale vizitei sunt moderate. Niciun cuvânt despre drepturile omului – Macron respinge „ diplomația prin geamul ghișeului” ; despre Coreea de Nord, foarte puține lucruri; reciprocitate la cerere dar fără retur ... Fiindcă o astfel de exigență nu poate fi satisfăcută decât dacă ea este formulată de o Uniuna Europeană unită și puternică; cât despre recolta de contracte, numărul e cunoscut ( 40 de contracte!) , dar cifra rămâne modestă. Când a sosit la Pekin, echipa lui Macron știa că așa va fi. Așa se explică și îmbrăcămintea simbolică și estetică a vizitei: permite să fie plăcută ambelor părți și, în același timp, să fie uitată diferența de talie dintre parteneri!  

Vești din China: Theresa May la Shanghai

     În cadrul vizitei oficiale efectuate în China, prim-ministrul britanic a vizitat în 2 februarie 2018 la Shanghai renumita grădină Yuyuan, una dintre cele mai renumite grădini din China, datând din sec al XVI-lea și declarată monument național în 1982.

Și, dacă tot vine Sărbătoarea Primăverii ( 16 februarie, când începe Anul Câinelui) , a făcut alături de localnici tăieturi în hârtie conform tradiției chineze.

                             

( preluare după Xinhua)

Alte imagini ale grădinii:

Vești din China: cel mai nordic sat din China

     Mai jos sunt imagini din cel mai nordic sat din China, Beiji ( Polul Nord!) , district Mohe, provincia Heilongjiang.
     Prea mari diferențe față de unele sate de la noi nu văd.
     Ce se vede e clar: o țară a unor foarte mari contraste. Cam ca peste tot în lume.

Preluare după Xinhua.

Vești din China: Noul reprezentant al Chinei la ONU și-a prezentat scrisorile de acreditare

     În ultimul timp sunt copleșită de multe cele ce am de făcut, de aceea n-am mai apucat să scriu aici mare lucru... Postez și acum un text netradus. Fotografia e
adăugată de mine.

Le nouveau Représentant de la Chine auprès des Nations Unies présente ses lettres de créance

(Rédigé sur la base d’informations reçues du Service du protocole et de la liaison)

Le nouveau Représentant permanent de la Chine auprès des Nations Unies, M. Ma Zhaoxu, a présenté aujourd’hui ses lettres de créance au Secrétaire général de l’ONU, M. António Guterres.

Avant cette nomination, M. Ma était Représentant permanent de la Chine auprès de l’Office des Nations Unies à Genève et auprès d’autres organisations internationales en Suisse.

Auparavant, M. Ma a été Ambassadeur en Australie de 2013 à 2016, Ministre adjoint des affaires étrangères de 2011 à 2013, et Directeur général du Département de l’information du Ministère des affaires étrangères de 2009 à 2011.

Ses titres et affectations antérieures incluent les postes de Directeur général adjoint et Directeur général du Département de la planification des politiques au Ministère des affaires étrangères, de 2004 à 2009, de Ministre Conseiller à l’ambassade de son pays en Belgique et à la Mission auprès de l’Union européenne, de 2002 à 2004, et de conseiller à son ambassade au Royaume-Uni, de 2001 à 2002.

Au cours de ses trois décennies au service de l’État, M. Ma a également occupé des postes au Bureau des affaires étrangères du Comité central du Parti communiste chinois et au Bureau des affaires étrangères du Conseil d’État.  De 1990 à 1993, il avait été attaché et Troisième Secrétaire à la Mission permanente de la Chine auprès des Nations Unies.

Il est titulaire d’un doctorat en économie politique.

Né en septembre 1963 à Harbin, M. Ma est marié et a une fille.

https://www.un.org/press/fr/2018/bio5057.doc.htm

Vești din China: unde să caut filme, seriale chinezești?

Aici:

http://tv.youku.com/

http://dianshiju.cctv.com/

http://tv.le.com/

http://v.qq.com/tv/

http://new-www.tudou.com/?

http://tv.kankan.com/

http://tv.pptv.com/

http://www.iqiyi.com/dianshiju/

http://tv.sohu.com/drama/

http://video.baidu.com/tvplayindex/

http://video.sina.com.cn/movie/category/teleplay/

Noutăți lexicale: taikonaut

     Am întâlnit azi acest termen într-un articol în română despre ... astronauți. Da, asta înseamnă: astronaut, cosmonaut. Curioasă ce-i cu acest cuvânt am descoperit  ( trăiască internetul!) că înlocuiește de câțiva ani cuvântul astronaut în mai multe limbi. 

În română a fost - normal- evitat inițial, că avem deja doi termeni pentru asta, dar acum este tot mai folosit. Inutil să ne întrebăm de ce e preferat, pentru că limbile, știm demult, evoluează cum vor ele, și nu după logica aplicabilă în viața cotidiană.

Frumusețea cea mai mare a situației este însă următoarea: termenul este folosit în alte limbi decât chineza pornind de la chinezescul

太空人 tàikōngrén/ om al marelui vid, astronaut, extraterestru; acoperă sensul cuvintelor 宇航员 yǔhángyuán/ astronaut și 外星人wàixīngrén/ extraterestru. 

Sunt dicționare chinezești mari care în prezent nici nu includ acest termen.

Dar, în chineză, pentru „ astronaut” specialiștii chinezi în domeniu folosesc 宇航员 yǔhángyuán/ astronaut, navigator în Univers.

     Deci, bun venit limbii chineze printre limbile internaționale din care se fac împrumuturi lexicale în această globalizare pe care o simțim tot mai mult zi de zi! 

      Chiar priveam cu îngrijorare engleza, când am văzut în urmă cu câțiva ani că într-o traducere din această limbă se utiliza în română pluralul în - s, specific limbii engleze și la modul în care există în engleză. E drept că traducătorul nu prea avusese alternative în traducerea ( preluarea ca atare, de fapt) unor termeni tibetani destul de lungi la care pluralul românesc uzual în -uri ar fi lungit supărător cuvintele ... 

Și e drept că personal n-am văzut repetată această soluție de traducere. 

     Morala: părinți, lăsați-i pe copiii dvs să învețe chineza!

Biografii incredibile: Sidney Shapiro

O serie de articole generale despre mari personalități a  căror biografie a fost legată de China. Astăzi, un traducător: Sidney Shapiro ( 1915-2014)

An American Dies in China

Jay Weston recalls the tumultuous life and times of the man who “chose China” October 26, 2017 Jay Weston

The email came on Saturday morning…from a young woman named Stella Guo. She informed me that her grandfather, my dear friend Sidney Shapiro, had passed away at the age of 98 in his house in Beijing, China. She said that Sidney had awakened that morning at 8:30, had his breakfast. Usually he would then go to his computer and answer the multitude of emails he received from all over the world but lately he had not been able to do so. This day, she told me, he peacefully closed his eyes and went to sleep forever.

Sidney Shapiro, an American-born (December 23rd, 1915) Jewish lawyer from Brooklyn – graduate of St. John’s University, who has lived in China since 1947, married a famous Chinese actress and activist, became a Chinese citizen named Sha Boli 沙博理 in 1962, traveled frequently to the U.S. in the Seventies, became a trusted advisor to the Chinese Communist government and a translator of classical Chinese literature, author of several books (among them “Jews in Ancient China,” which was translated into Hebrew and published in Israel) …..and an avid emailer who communicated with friends across the world but lately he had not been able to do so. This day, she told me, he peacefully closed his eyes and went to sleep forever. 

I first met Sidney in 1972, when he came to California after his visit to Brooklyn, where he had been seeing his mother. I was sharing a big house in the Hollywood hills with a fellow Brooklynite named Jerry Mann, a schmata [cheap clothing] manufacturer who was a rugged intellectual. He told me that his childhood friend Sidney Shapiro was coming for a visit…and then described how he and Sidney had ‘rode the rails‘ from New York to L.A. when they were kids.

Sidney was a delight…a round-faced, white-hired jovial fellow who spoke English (and Chinese) with a thick Brooklyn accent (which he had retained all his life.) Sidney told me the story of how he, a 32-year old Brooklyn-born Jewish lawyer, had enlisted in the U.S. Army in 1941 and applied for French Language School….only to be sent to an Army Chinese-language school in San Francisco instead. They were preparing for a possible American landing in Japanese-occupied China.

After the war, he went to further his Chinese-language skills at Columbia and Yale, and then…not wanting to return to practicing law in Brooklyn… boarded a freighter for Shanghai, China. Landing there with $200 in his pocket, he got a job with an American law firm, exactly what he didn’t prefer doing, saying, “I traveled 10,000 miles to avoid this!” He later told me that he had been deputized by the American Consulate to talk Jewish refugees into seeking visas to countries other than the U.S.

But he had also met a lovely Chinese actress, Fengzi 凤子 – Phoenix, and fell in love. They married in 1948. She was an activist in the revolutionary movement, and when the Communists took over the country in 1948 they were smuggled into the capital, Peking. In 1949 the government asked Sidney if he wanted to return to America, but he chose to stay with his then-pregnant wife in the city, now called Beijing. They lived in a small courtyard house in a Beijing hutong. Employed by the Foreign Language Press, he was granted Chinese citizenship in 1963.

Phoenix and Sidney on their wedding day.

In 1968, his Jewish mother from Brooklyn flew to Hong Kong, traveled to the border and told the Chinese guards, “I want to visit my son Sidney in Beijing.” They put her on a train and she met his new family. When President Nixon opened up China with his visit in ‘72, the Chinese government asked Sidney if he wanted to visit his mother in the US. He arrived at the International airport here and the astonished customs people looked at his Chinese passport, which indicated he had been born in Brooklyn.

After visiting his family there, he came to California to stay for a month with Jerry and me. Some friends still remember a lunch we threw for Sidney at the Beverly Hills Tennis Club, for our acquaintances to meet him and hear his story. That was when I urged him to write a book detailing his incredible story, and helped him write what became From Brooklyn to Peking.

When he returned to Beijing, in 1983 he was asked to join the Chinese People’s Political Consultative Council, China’s highest advisory body, and he pulled his book from publication because ‘it was not politically correct.’ Years later, though, he did publish a new, revised version, I Chose China (Hippocrene Books, 2000).

In the 1990’s, Sidney revisited the U.S. with his wife, Phoenix, and they stayed with us in Los Angeles. It was only then that I learned the details of her ten-year confinement while his only daughter was sent away ‘to the country’ during Mao’s Cultural Revolution. And the inside story of why his wife had been so treated: she had been a young actress in China in the 30s with the woman, Jiang Qing, who became Mao’s wife, (one of the notoriously corrupt Gang of Four) and Phoenix knew intimate details about her which she didn’t want known, which resulted in a personal vendetta. Phoenix, who died in 1996, later became the first publisher of a theatrical magazine in China and a prominent drama critic.

Did I mention that Sidney became an actor in many Chinese movies (Airforce 长空雄鹰, etc.), always playing the perfidious American? When my friend, movie producer Ray Stark, was going to visit Beijing, Sidney told me to have him call. “I’m the only Shapiro in the Beijing phone book,” he said.

Sidney playing an American pilot in the 1976 film Airforce

Sidney’s daughter, Sha Yamei 沙亚美, became a Western-style doctor. It was her daughter, Stella Guo, who sent me the sad email. Stella has married a nice American guy, Kevin, and they have a son, William Harper. She emailed me a memory of her grandfather:

Though we are saddened by his passing, please remember Sidney’s life with joy. He lived a long and full life, one filled with love, friendship, and passion for living. As his granddaughter, I am blessed with many memories – his quirky humor, wonderful stories, great taste in music, appreciation of old movies, his American-Jewish heritage, energetic debates, love of new technology and so much more. I miss him.

Yes, we will all miss him. I remember the early days of our friendship, when there were no bagels in China…and sending him endless shipments of them. We exchanged a long and tumultuous dialogue…arguing in print about China’s relationship with Israel, its policies and those of the U.S., so many passionate discussions and exchanges, always ending with a joke.

Someone once said to me, “The best way to portray a cataclysmic event of history is to tell it through the eyes of two people in love, like ‘Dr. Zhivago’ did for the Russian Revolution.” And imagine a movie about the love story of American Sidney and Chinese Phoenix, detailing the story of the Chinese revolution through the eyes of these two people in love. Now that’s a movie I would want to see! ∎

An earlier version of this essay originally appeared on the Huffington Post Los Angeles blog on December 23, 2014, and is posted here with permission of the author.

Sidney Shapiro passed away three years ago this month

https://chinachannel.org/2017/10/26/american-dies-china/

Vești din China: Cocostârci cu moțul roșu în estul Chinei

       Peste 600 de cocostârci cu moțul roșu migrează în fiecare iarnă în rezervația naturală de la Yancheng/ Jiangsu. Este pasărea națională chineză, disputată de altfel cu Japonia.

( preluare după Xinhua)

Vești din China: râul Songhua/ Heilongjiang a înghețat

Turiști care se distrează la Harbin pe râul înghețat:

Vești din China: Redeschiderea fostei reședințe a lui Mao Zedong din Shanghai

     Marți, 2 ianuarie 2018 s-a redeschis la Shanghai fosta reședință a lui Mao Zedong din sectorul Jing'an după doi ani de renovare ce a avut drept scop readucerea clădirii la aspectul său inițial. În prima zi, reședința a avut 500 de vizitatori.

     Clădirea, din cărămizi și lemn, a fost construită în 1915, iar familia lui Mao Zedong a locuit la parterul acesteia. Mao Zedong în 1924 a ajuns pentru o a zecea oară la Shanghai și s-a instalat în această casă, care acum este muzeu și adăpostește, în noua formulă, exponate în premieră, prin care este prezentată munca și viața cotidiană a lui Mao Zedong. 

     O serie de membri de partid ori simpatizanți ai Partidului Comunist Chinez și aspiranți la a deveni membri ai partidului au vizitat din prima zi casa și și-au exprimat entuziasmul față de eveniment.

     Conform celor declarate de dl Zhu Run, responsabil cu relicvele culturale în sectorul Jing'an, clădirea principală, care are o istorie de circa 100 de ani, nu poate primi decât un număr limitat de vizitatori. 

     „ Sperăm să integrăm mai eficient resursele ce vizează ' turismul roșu' din sectorul nostru. ” a declarat dl Zhu.

Turismul roșu - vizitarea siturilor unde au avut loc primele activități comuniste- este foarte răspândit în China și primește de la guvern fonduri importante. Conform ministrului de finanțe chinez, în 2016 s-a alocat un total de 1.6 miliarde de yuani ( 240 milioane $) pentru susținerea turismului roșu.

     Numărul turiștilor roșii este estimat a depăși până în 2020 cifra de 1.5 miliarde, conform datelor prezentate de Administrația națională pentru turism.

( preluare după Xinhua)

La mulți ani!