Bijuterii adevarate: colier chinezesc de jad

Un colier imperial de jad de la inceputul sec XX, cu incrustatii de diamante si rubine a fost estimat la 12.8 milioane de dolari si e posibil sa bata un record de vanzare la Hong Kong.

Admirati- l in acest video:

 http://www.lemonde.fr/asie-pacifique/video/2014/03/28/12-8-millions-de-dollars-pour-un-collier-de-jade_4391549_3216.html

China- Europa: Primăvara sino- europeană

Preşedintele Chinei, domnul Xi Jinping, îşi continuă vizita în Europa.

Discurs la la ceremonia de deschidere a Forumului economic- comercial China- Olanda la Noordwijk, Olanda în 23 martie:

 Preşedintele chinez s- a întâlnit cu Ban Ki-moon, secretar general al ONU, la Noordwijk, Olanda în 23 martie:

Preşedintele Chinei, Xi Jinping şi regele Olandei, Wilhelm Alexander, în timpul Forumului Forumului economic- comercial China- Olanda la Noordwijk, Olanda în 23 martie: 

Preşedintele chinez l- a întâlnit pe omologul său kazah, Nursultan Nazarbaiev la Noordwijk, Olanda în 23 martie: 

Preşedintele chinez a întâlnit- o pe preşedinta Coreei de sud ( a doua din stanga) Park geun- hye,   la Noordwijk, Olanda în 23 martie: 

Preşedintele chinez l- a întâlnit pe omologul său finlandez, Sauli Niinisto la Noordwijk, Olanda în 23 martie: 

China: Paradă a modei la Pekin

În 22 martie 2014, paradă a modei la Pekin. Mai jos sunt creaţii ale lui Zhu Chongyun, preşedinta firmei Marisfrolg, organizatoare a paradei.

China- Europa: Xi Jinping în Europa, tot într- o alergătură

( traducere din presa francofonă la Pekin)

Ceea ce face Xi Jinping în Europa între 22 martie şi 1 aprilie e un maraton: 4 ţări, 3 instanţe internaţionale, adică o operaţiune de seducţie lansată de China pentru corectarea impresiei de prioritate acordată Rusiei începând din 2012.
La Haga, Xi asistă la Conferinţa la nivel înalt asupra Securităţii nucleare, o sursă de energie neîndrăgită, dar în care China vrea să devină prima producătoare şi utilizatoare. Aici, Xi îl va întâlni pe Obama, cu care împarte interese, dar şi grele interese în contencios. La Bruxelles, vizita la sediul Uniunii Europene va semnala că China respectă Europa ( primul său partener, cu 560 miliarde $ la schimburi) şi că vrea să participe la clubul naţiunilor din toate punctele de vedere, chiar şi în plan cultural ( vizită la UNESCO) .

Se pregăteşte atât cu UE cât şi cu SUA un mare salt înainte: două tratate pentru protecţia investiţiilor, care vor obliga Europa la atenuarea restricţiilor pentru vize, iar pe China la deschiderea serviciilor sale şi a pieţelor publice. Rămân apoi vizitele în Olanda, Germania, Belgia şi Franţa ( aici, progam complet) cu care a stabilit legături diplomatice la îndemnul Generalului De Gaulle încă din 1964, fiind printre primele mari naţiuni ce au făcut acest lucru. Xi va fi în Franţa  din 25 până în 28- dublu ca timp faţă de vizita lui F. Hollande în China în 2013. Aceasta pentru a marca cea de- a 50- a aniversare a stabilirii relaţiilor. Xi vrea să arate că în domeniul politic Franţa este un partener esenţial şi va face câteva gesturi pentru ameliorarea relaţiilor, precum liberalizarea vinului francez, după un an de anchetă anti- dumping.

Tema Crimeei, pe care Rusia lui Putin a anexat- o prin referendum, va fi abordată în toate etapele. China a jucat un " nici da, nici nu" , abtinându- se să condamne şi chemând la " dialog". La Consiliul de Securitate al ONU, ea s- abţinut să condamne această anexare ( singura de făcut) , evitând ca Putin să se vadă complet singur cu veto- ul lui.

Acum trei săptămâni încercam să evaluăm pierderile pentru China din Ucraina, în care ea începuse să investească din greu. Totuşi, bilanţul pentru ea, ar trebui să fie în cele din urmă pozitiv. Moscova, care are de trăit nişte ani mediocri în relaţiile cu Europa ( Vest şi mai ales Est) , va trebi să mulţumească Pekinului pentru sprijinul ei pasiv, ca de pildă cu ocazia următoarei fixări a preţului de export la gaz. Statele Unite vor trebui de asemenea să- şi relaxeze poziţiile: să se întărească din punct de vedere militar în Europa de Est şi prin urmare să- şi reducă ambiţiile de " pivot" în Marea Chinei.

În afară de acestea, anexarea aceasta poate oferi Chinei o preţioasă lecţie: dacă se va întâmpla să fie tentată de confiscarea vreunui teritoriu vecin, poate spera să se trezească a plăti un preţ uşor, ca şi Rusia în prezent ( punerea pe lista neagră a vizelor pentru o mână de cadre de- ale ei) . Numai că în atare situaţie China şi- ar sacrifica principiile sale de suveranitate naţională şi non- ingerinţă în treburile interne. Ceea ce îl lasă să facă pe Putin creează un precedent, posibil de aplicat în viitor pe propriul pământ. Nimic grav însă. Cu armata sa care nu încetează a se ridica în putere, echipament şi formare, Pekinul poate avea încredere în capacitatea sa de a face să domnească legea la el acasă- China nu e Ucraina!

Franta- China: Expozitie Claude Monet la Shanghai

Vineri, 7 martie 2014 s- a deschis la Shanghai o expozitie " Claude Monet- maestrul impresionismului" , ce va fi deschisa timp de trei luni si in care sunt expuse 40 de opere ale pictorului francez.

Poziţia Chinei în problema ucraineană

Pentru elevii şi prietenii care mă întreabă care e poziţia Chinei în problema ucraineană:

China speră în respectarea drepturilor tuturor grupurilor etnice din Ucraina

( 06. 03.2014) : China a făcut apel joi la respectarea şi luarea în considerare a drepturilor legitime a tuturor grupurilor etnice din Ucraina. Ca răspuns la o întrebare referitoare la poziţia Chinei faţă de criza din Ucraina, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe din China, dl Qin Gang, a reiterat o afirmaţie anterioară: 

China susţine reglementarea crizei prin canale politice şi diplomatice. Trebuie avute în vedere preocupările tuturor părţilor, a declarat el într- o conferinţă de presă ordinară. 

Dl Qin a arătat că luarea de decizii de către China în dosarul ucrainean s- a bazat pe o poziţie de principiu, pe contextul situaţiei şi pe cântarirea întregii situaţii. A amintit de altfel că tot timpul China a propovăduit principiul non- ingerinţei în afacerile interne ale altor ţări şi respectarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei.  

China: Un nou Urs de Aur la Berlin, regizorul Diao Yinan 刁亦男

Regizorul Diao Yinan 刁亦男

si actorul Liao Fan廖凡

premiati la Festivalul de film de la Berlin: cel mai bun film 白日焰火 Bairi yanhuo/ Black coal, thin ice si cel mai bun actor, in acelasi film.

Trailerul filmului in chineza:

http://movie.douban.com/trailer/151064/#content

China- Franta: Spectacol chinezesc la Paris

Luni, 10 februarie 2014, eleve ale Liceului experimental de pe lângă Universitatea normală ( pedagogică) din Pekin, au susţinut la Fontainebleau un spectacol, în cadrul activităţilor care marchează a 50- a aniversare a stabilirii relaţiilor diplomatice între cele două ţări.

Vesti din China: fotografii din Lhasa

Palatul Potala din Lhassa, provincia autonoma Tibet, este din 1994 inscris in patrimoniul cultural mondial UNESCO. Mai jos sunt fotografii ale celebrului palat facute in zorii zilei de 14 ianuarie 2014, vedere de pe muntele Chakpot.

Mai jos, fotografii facute in 12 ianuarie 2014, Lhassa sub ninsoare:

I'm Little...But I'm a Great Winner

Un cantec de primăvara: 春天在哪里？

春天在哪里( Unde este primăvara? )

Veşti din China: de Sarbatoarea Primăverii/ Anul Nou chinezesc

la Hong Kong, lângă portul Victoria, artificii

la Qingdao, fastfooduri chinezeşti pe strada de Chunjie:
se serveşte mâncare

 se pregătesc paste ( simbol al longevităţii)

 se pregătesc fructe de mare

Ambasadori în dialog: China- Franţa, 50 de ani de la restabilirea relaţiilor diplomatice

   Este incontestabil că Franţa şi China sunt în relaţii dintre cele mai bune. M- am întrebat o vreme care este secretul acestor relaţii. Răspunsul e destul de simplu. În 1949, după proclamarea la 1 octombrie a Republicii Populare Chineze, noul stat apărut se cuvenea a fi recunoscut oficial şi a fost recunoscut de celelalte state. Era pe atunci una dintre cele mai dure etape ale epocii Cortinei de fier, când lumea era împărţită în două blocuri ce păreau iremediabil separate. Aşa se face că vreme de mai bine de zece ani China nu a fost recunoscută de statele occidentale. La 27 ianuarie 1964 Franţa stabileşte cu China relaţii la rang de ambasadă, spre stupoarea Occidentului, care în mare parte şi protestează faţă de Franţa.

             Trăim vremuri … interesante nu doar prin crizele economice care se succedă, ci şi prin schimbările uneori surprinzătoare pentru noi care se produc la nivel mondial, dar care nu au început de ieri ori de acum zece ani. Mai jos prezint spicuiri dintr- o interesantă întâlnire a doi foşti ambasadori. Chiar dacă succint, dialogul este un regal. În plus, nu zilnic ai ocazia să asculţi vorbind între ei doi ambasadori, a două ţări ce au avut dintotdeauna un impact major asupra întregii lumi.

         Presa străină de azi relatează că amfiteatrul fostei universităţi franco- chineze din Pekin, care în perioada 1920- 1950 a format mulţi oameni de ştiinţă şi ingineri chinezi şi unde au fost rostite discursuri ale dr Sun Yat- sen ( primul preşedinte al Chinei) şi ale celebrului profesor Cai Yuanpei ( fost ministru al învăţământului, fost preşedinte al Universităţii Pekin, primul preşedinte al Academiei chineze de ştiinţe) ,

a găzduit recent un dialog între Wu Jianmin, fost ambasador al Chinei în Franţa şi Pierre Morel, fost ambasador al Franţei în China. În 1964 cei doi diplomaţi au fost primii ambasadori ai celor două ţări după o întrerupere a relaţiilor bilaterale de circa cincisprezece ani şi în mod incontestabil au adus o mare contribuţie la bunele relaţii sino- franceze.

Întâlnirea celor doi diplomaţi a fost organizată în cadrul numeroaselor manifestări ce se desfăşoară în acest an în China şi în Franţa cu ocazia aniversării a 50 de ani de relaţii diplomatice, iar aceştia au împărtăşit din experienţa lor în ce priveşte legăturile bilaterale.

               Aşadar, în 27 ianuarie 1964, China şi Franţa au stabilit relaţii diplomatice, publicând în acest sens un scurt comunicat la Pekin şi la Paris. Anunţul dat publicităţii a fost un şoc pentru lumea polarizată a epocii şi a fost calificat de media drept o „ explozie  nucleară” în diplomaţie.

                Atât Pierre Morel, pe atunci student la Institutul de Studii Politice din Paris, cât şi Wu Jianmin, care îşi începuse deja cariera diplomatică, au avut conştiinţa importanţei deosebit de mari a acestui eveniment pentru cele două ţări, dar şi pentru restul lumii. Ambii diplomaţi au lucrat timp îndelungat în cariera lor, nu doar din funcţia de ambasadori, pentru întărirea acestor relaţii.

              În afara dorinţei de emancipare a Chinei şi a Franţei într- o lume bipolară, această decizie de stabilire de relaţii între cele două ţări reflectă totodată şi clarviziunea generalului de Gaulle în ce priveşte emergenţa Chinei şi admiraţia sa pentru cultura acestei ţări, a explicat dl Wu.

                Conform spuselor dlui Morel, generalul de Gaulle, care dintotdeauna a acordat o mare importanţă statutului Chinei, studia de mult timp posibilitatea stabilirii de relaţii bilaterale. Statele Unite, după ce au luat act de acest anunţ, au convocat ambasadorul Franţei la Washington pentru a- i comunica puternica lor opoziţie. Ambasadorul francez a replicat că în zece ani partea americană va urma aceeaşi cale ca Franţa, a amintit dl Morel. Câţiva ani mai târziu, preşedintele Richard Nixon şi- a dat seama de necesitatea îmbunătăţirii relaţiilor dintre ţara sa şi China. Iar atunci a avut convorbiri cu generalul de Gaulle înainte de a lua o hotărâre.

Ca orice cuplu, China şi Franţa au traversat momente dificile în cei 50 de ani ai relaţiilor lor. În 1992, vânzarea de arme franţuzeşti către Taiwan a antrenat o gravă deteriorare a legăturilor sino- franceze. Dl Wu Jianmin, pe atunci purtător de cuvânt al Ministerului chinez al Afacerilor Externe, a criticat violent această decizie. Totodată însă, în cursul dialogului, a încercat să explice modul în care contextul internaţional de atunci motivase decizia Franţei. „ Într- adevăr, după 1989, numeroase ţări occidentale credeau că schimbările bruşte din Europa de est şi dezmembrarea Uniunii Sovietice, vor antrena o prăbuşire a Chinei. În februarie 1990 am vrut să invit la un dineu pe un înalt responsabil al Comisiei Comunităţii Europene pentru a- i face o prezentare a Chinei. Acesta mi- a răspuns că nu ştie dacă ţara mea va mai exista peste două- trei luni. Acest tip de punct de vedere a afectat cu siguranţă atitudinea Franţei” a adăugat el.

Dl Morel a adăugat că anul 1991 a fost un an de frustrare pentru partea franceză în relaţiile cu China. Anumite evenimente din China au suscitat în Franţa efectiv o vie emoţie, ce a antrenat o contracţie puternică a legăturilor bilaterale în special în domeniul economic, fără însă a cauza o îngheţare a relaţiilor. „ Unul dintre punctele importante este că viziunea noastră fundamentală asupra unităţii Chinei, care a constituit alegerea făcută de noi în 1964, a rămas neschimbată. ” a precizat el.

În ciuda diferendelor, China şi Franţa au ajuns să găsească o soluţie convenabilă prin dialog, ceea ce ilustrează maturitatea relaţiilor bilaterale, a subliniat Wu Jianmin.

În ianuarie 1994, cele două ţări au ieşit din această perioadă de reflux după publicarea unui comunicat comun. Trei ani mai târziu, cu ocazia vizitei oficiale a lui Jacques Chirac în China, cele două ţări au semnat o declaraţie comună vizând un parteneriat global, ceea ce a deschis o nouă fază în relaţiile dintre ele.

În 2001, chiar în timpul mandatului lui Wu Jianmin de ambasador în Franţa, Pekinul şi Parisul s- au aflat în concurenţă pentru organizarea Jocurilor Olimpice din 2008. Dl Wu a ţinut să împărtăşească o întâmplare survenită chiar înaintea anunţării rezultatului. „ În momentul reunirii Comitetului Olimpic la Moscova, Parisul pregătise o mare cantitate de şampanie pentru a celebra posibila sa victorie. Mă dusesem acolo, iar membrii delegaţiei franceze au fost miraţi să mă vadă. Le- am spus că m- am dus la invitaţia lor. Am adăugat că în caz de victorie a Parisului voi sărbători anunţul ce se va face împreună cu ei şi i- am invitat să sărbătorească nominalizarea Pekinului în cazul unei victorii a Chinei” a explicat el.

Această concurenţă nu constituie o amintire plăcută pentru dl Morel, care pe atunci era ambasador la Pekin. A recunoscut că totuşi capitala chineză a avut un foarte bun dosar. „ Îmi amintesc că am felicitat China şi că a fost chiar de ziua Franţei, în 14 iulie” a arătat el.

Doi ani mai târziu, când Şanghaiul şi- a prezentat candidatura pentru organizarea Expo 2010, Franţa a acordat un mare sprijin Chinei, iar dl Wu Jianmin rămâne recunoscător ţării pentru acest ajutor. „ Mai multe mari întreprinderi franceze, aduse de Carrefour, au creat un club de sprijin pentru candidatura oraşului Şanghai. Lucrul acesta n- a fost simplu, întrucât Carrefour nu are magazine numai în China. La nemulţumirile exprimate de alte ţări, compania franceză a declarat că a susţine Expo Şanghai înseamnă un beneficiu nu doar pentru China ci şi pentru restul lumii. Acest răspuns m- a emoţionat.

Eveniment Franţa- China: 50 de ani de la stabilirea de relaţii diplomatice Franţa- China

                    În 27 ianuarie 2014, începând cu ora 21.00, la Grand Palais din Paris, sala de evenimente Nef du Grand Palais s- a desfăşurat în prezenţa a peste 4000 de participanţi spectacolul de imagine, sunet şi lumină intitulat " Noapte chinezească" , eveniment care marchează deschiderea anului de celebrare în cele două ţări a 50 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice.

                    Într- un mesaj adresat participanţilor la eveniment, Preşedintele Franţei, dl François Hollande, a evocat hotărârea istorică a preşedintelui De Gaulle de a stabili relaţii cu China, prin care acesta vedea " alegerea evidenţei şi raţiunii" . Franţa a fost prima dintre marile ţări occidentale care a stabilit relaţii cu China, la data de 27 ianuarie 1964, într- o epocă în care lumea părea împărţită în două mari blocuri aparent ireconciliabile.

                   Ministrul chinez al culturii, Dl Cai Wu a arătat printre altele în alocuţiunea rostită că decizia politică ”  plină de clarviziune” luată de Preşedintele Mao Zedong şi Generalul de Gaulle de a stabili relaţii diplomatice, ” constituie un important punct de reper în istoria lumii şi a relaţiilor sino- franceze” .

  

La eveniment au rostit alocuţiuni Primul Ministru al Franţei, dl  Jean- Marc Ayrault

şi Ministrul Culturii din China, dl Cai Wu, precum şi noul ambasador al Chinei în Franţa, dl. Zhai Jun.

Au participat de asemenea artişti de elită francezi şi chinezi.
Direcţia artistică a spectacolului a fost asigurată de Patrick Bouchain, Thierry Dreyfus, Chen Weiya et Pierre Giner.

Întregul an 2014 va fi presărat cu evenimente importante în toate domeniile prilejuite de această aniversare. Totodată, pentru luna martie este anunţată vizita Preşedintelui chinez, dl Xi Jinping, în Franţa. Reamintim că în aprilie 2013 Preşedintele Franţei, dl François Hollande a efectuat o vizită în China.