Sport: Un medic chinez acuză Franţa de dopaj masiv

Mi- am zis eu că mi- ajunge cât am citit despre campania politică actuală de la noi, aşa că mai bine să văd ce e în lumea sportului, în mintea mea o lume a corectitudinii.
Şi dau peste articolul de mai jos!
Ce i- o fi apucat pe cei doi responsabili chinezi să dea aşa declaraţii oare? Mi se pare puţin plauzibil ce susţin, că doar e foarte clară dominaţia Chinei în sport nu de acum, ci de când au început să participe la competiţiile internaţionale.

Un medic chinez acuză Franţa de dopaj masiv

Chen Zhanghao, responsabil chinez medical principal la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, cele de la Seul din 1988 şi de la Barcelona în 1992, a recunoscut că a testat hormoni, steroizi şi dopajul sanguin pe circa 50 de atleţi. Într- o convorbire publicată în cotidianul australian Sydney Morning Herald, el a declarat referitor la hormoni: " I- am testat mai întâi, dar am ajuns la concluzia că nu erau eficienţi. " Iar medicii sportivi au perseverat: " Am adăugat hemoglobină după ce constatasem că e la un nivel scăzut ( la unii atleţi) şi de asemenea hormoni androgeni" .

Însă revelaţiile nu se opresc aici. Medicul afirmă în apărarea sa că practica era una curentă, inclusiv în Hexagon: " Statele Unite, Uniunea Sovietică şi Franţa le utilizau şi am făcut şi noi ca ei" , a adăugat Chen, care s- a pensionat în 1992. " Condamnaţi China, dar nu şi Statele Unite şi Uniunea Sovietică? " 

Preşedintele Comitetului naţional olimpic sportiv  francez ( CNOSF) , Denis Masseglia, a răspuns sâmbătă la aceste acuzaţii: " Chinezii fie au dovezi şi atunci să le prezinte, fie tac din gură. " . " E greu să fii crezut când mărturiseşti singur că ai avut propriul sistem de dopaj organizat" . Conform M. Masseglia, este pentru prima oară că Franţei îi sunt aduse astfel de acuzaţii.

Un alt fost responsabil medical chinez, Xue Yinxian, afirmase vineri la acelaşi ziar australian că atleţii chinezi, în special cei participanţi la Jocurile Olimpice, au fost supuşi unui sistem de dopaj organizat de stat ăn anii 1980 şi 1990.

Citit pe TF1News

Chen Zhanghao, principal responsable médical chinois aux Jeux de Los Angeles en 1984, de Séoul en 1988 et de Barcelone en 1992, a reconnu avoir testé des hormones, des stéroïdes et le dopage sanguin sur une cinquantaine d'athlètes. Dans un entretien au quotidien australien Sydney Morning Herald, il a déclaré a propos des hormones : "Nous les avons testées en premier, mais avons jugé qu'elles n'étaient pas efficaces". Mais les médecins sportifs ont persévéré : "Nous avons ajouté de l'hémoglobine après avoir constaté qu'elle était basse (chez certains athlètes) et aussi des hormones androgènes".

Mais il n'en reste pas là dans les révélations. Le médecin affirme pour sa défense que la pratique était monnaie courante, y compris dans l'hexegoane : "Les Etats-Unis, l'Union soviétique et la France les utilisaient également, alors nous avons fait comme eux", a ajouté Chen, qui a pris sa retraite en 1992. "Alors vous pouvez condamner la Chine, mais pas les Etats-Unis ou l'Union soviétique?"

Le président du Comité national olympique et sportif français (CNOSF), Denis Masseglia, a répondu samedi à ces accusations : "soit les Chinois ont des preuves et ils les amènent, soit ils se taisent". "C'est difficile d'avoir du crédit quand on avoue soi-même avoir été dans un système de dopage organisé". Selon M. Masseglia, c'est la première fois que des accusations de ce genre sont formulées à l'encontre de la France. 

Une autre ancienne responsable médicale chinoise, Xue Yinxian, avait déjà affirmé vendredi au même journal australien que les athlètes chinois, notamment ceux participant aux jeux Olympiques, étaient soumis à un système de dopage organisé par l'Etat dans les années 1980 et 1990. 

Lu sur TF1 News

http://www.atlantico.fr/pepites/medecin-chinois-accuse-france-dopage-massif-434274.html

Veşti din China: Raport FMI asupra economiei chineze

Fondul Monetar Internaţional ( FMI) a publicat, miercuri, 25 iulie, un raport foarte pozitiv asupra situaţiei economice a Chinei, a doua economie mondială.

Perspectivele pe termen scurt sunt încurajatoare. Sigur, China va cunoaşte o creştere de doar „ circa 8% ” în 2012, respectiv o previziune inferioară cu un sfert de punct faţă de cea făcută de Fond în aprilie 2012. Însă creşterea chineză „ ar fi trebuit să atingă o scădere maximă în trimestrul al doilea ( 7,6% ) şi să aibă o accelerare în a doua jumătate a anului” , precizează raportul.

O ATERIZARE LINĂ

Încetinirea creşterii PIB- ului între aprilie şi iunie pentru un al şaselea trimestru consecutiv, se datorează unui plan de aterizare lină, stabilit anul trecut de autorităţile chineze. Acest plan viza lupta împotriva inflaţiei şi evitarea unei supraîncălziri în domeniul imobiliar. Datorită planului, încetinirea creşterii preţurilor în China se confirmă: de la 6,5% acum un an la 2,2% în iunie 2012. Conform FMI, inflaţia ar trebui „ să rămână cuprinsă între 3% şi 3,5% anul acesta şi să scadă în limitele a 2,5% şi 3% în 2013 ” .

Guvernul chinez pare a obţine rezultate bune în sectorul imobiliar, în care au fost luate măsuri eficiente pentru a împiedica formarea oricărei bule, în mod sepcial măsura de a interzice particularilor achiziţionarea unui al doilea apartament.

Raportul notează de altfel „ progresele substanţiale în re- echilibrarea externă” a economiei chineze. Excedentul conturilor curente, măsura cea mai largă a schimburilor sale cu exteriorul, scade de la 10,1% în 2007 la 2,8% în 2011. În politica monetară, yuanul nu mai este decât „ moderat” sub- evaluat conform FMI, în timp ce precedentul raport vorbea de un yuan „ substanţial sub- evaluat” . Moneda chineză se apropie deci progresiv de adevărata sa valoare de piaţă după un deceniu de sub- evaluare marcată.  

PREA MULTE INVESTIŢII, NU DESTUL CONSUM

Dincolo de acest satisfecit decernat autorităţilor chineze, Fondul se teme totuşi de ameninţarea pe care o prezintă agravarea crizei în zona euro. „ Autorităţile îşi exprimă neliniştea în privinţa perspectivelor din străinătate [ ... ] şi faţă de absenţa unor măsuri suficiente faţă de acestea” , explică Fondul.

Pentru a face faţă acestei crize externe, FMI recomandă Chinei să se sprijine pe politica sa bugetară. Guvernul chinez are marja de manevră necesară. În fapt, îndatorarea publică nu ar trebui să se ridice decât pînă la 22% din PIB la sfârşitul acestui an, iar deficitul bugetar la numai 1,25% din PIB.

O altă ameninţare pentru economia chineză: absenţa echilibrului intern. Partea de investiţii din economia chineză este exagerat crescută, la aproape 50% din PIB, ceea ce „ creează mari excedente de capacităţi în economie” . China trebuie aşadar să- şi re- echilibreze modelul de creştere către mai mult consum casnic şi mai puţine investiţii. În acest scop, China trebuie să „ se asigure ca fructele creşterii să fie larg distribuite şi într- un mod echitabil ” în sânul populaţiei. Un diagnostic pe care visează să- l audă majoritatea ţărilor europene.

Veşti din China: Dănălache uimește China

Admir performanţa în orice domeniu, deci mă bucur să postez ştirea de mai jos:

Cristian Dănălache este de neoprit în China. Fostul jucător al Urziceniului a marcat încă două goluri pentru Jiangsu Sainty și s-a distanțat în fruntea clasamentului golgheterilor.

Atacantul român a fost decisiv pentru Jiangsu în victoria, scor 3-2, cu echipa lui Lucian Goian, Tianjin Teda.

Prin cele două reușite, Dănălache a ajuns la cota 15 în campionatul din China, fiind de departe golgheterul competiției.

Locul doi în această ierarhie e ocupat de Muriqui, cu 11 reușite.

http://www.onlinesport.ro/fotbal/stranieri/danalache-uimeste-china-nid-88474/

De- ale mele: ANUNŢ

Sunt, în ultimul timp asaltată cu întrebarea: " De ce nu lucrezi la Institutul Confucius? " Aşa că m- am hotărât să scriu aceste rânduri. Pentru cine nu ştie, în 26 martie anul acesta la Braşov s- a înfiinţat o Filială a Institutului Confucius. 


Întrebarea aceasta îmi aminteşte de o altă întebare cu care oameni din jurul meu m- au asaltat ani buni după ce terminasem facultatea ( de chineză şi franceză) : " De ce nu lucrezi la ambasadă? " Vizând- o pe cea a Chinei, deşi eu am dublă specialitate. La început întrebarea m- a nedumerit, dar cu timpul am sfârşit prin a mă întreba şi eu: " De ce nu lucrez la amabasadă? " Habar n- aveam de ce nu lucram acolo, chiar nu- mi propusesem să lucrez acolo, dar întrebarea îmi tot era repetată că începusem să mă simt într- un fel vinovată că nu lucram acolo, deşi n- aş putea spune că slujba pe care o aveam era chiar de lepădat. 
Ca să tai nodul gordian, i- am pus întrebarea unui chinez cu care mă mai întâlneam la câţiva ani o dată în relaţiile de muncă. 
Răspunsul a fost simplu: între ambasadele celor două ţări există un acord de reciprocitate de a nu angaja personal din cealaltă ţară. Acord care, de altfel, a fost valabil până nu demult şi care se practică între destule ţări.


Acum, cu întrebarea de actualitate, situaţia e în mare aceeaşi. Îmi vedeam liniştită de munca mea, dar uite că trebuie să- mi bat capul şi cu asta. M- am lăsat şi de data asta prinsă, că uitasem de cealaltă întrebare, pe care n- o mai auzisem de mai bine de 20 de ani.

Când am fost prima dată la institut, profesorul chinez m- a întrebat, dacă vreau să lucrez la institut. În momentul respectiv chiar nu- mi doream acest lucru, eu aveam dstul de lucru, activitatea institutului era foarte la început, nu se făcuse inaugurarea oficială, aşa că am răspuns că de fapt nu, dar dacă se organizează un concurs voi participa. Apoi am discutat despre foarte multe altele, pentru că eram acolo ca să fac cunoştinţă cu dânsul, nu ca să mă angajez, nu mă gândisem la acest lucru, aveam destul de muncă.  
Cum însă cunoştinţele au continuat să mă asalteze cu întrebarea în cauză, am întrebat după câteva luni la institut ( conducerea română, directorul plin numit între timp) , verbal, dacă aş putea lucra acolo. Răspunsul a fost că în principiu nu, pentru că nu se angajează personal român, dar să fac o cerere scrisă. Dacă am fost invitată atât de elegant, cam după vreo două luni de la discuţia cu directorul, am făcut cererea. Au trecut alte vreo 2 luni de când am trimis- o, dar n- am primit răspuns. 


                                                         ANUNŢ


Dacă vrea cineva un răspuns la întrebarea: de ce nu lucrez eu la institut, să întrebe direct la institut, că pe mine nu mă interesează.


Dacă tot mi se pun întrebări, cred că- mi pot permite şi eu una: 


Dragilor ( voi, cei care mă tot întrebaţi de ce nu lucrez la Institutul Confucius) , voi de ce nu lucraţi acolo? Dar la ambasadă? ...

Veşti din România: 12 iulie 2012 şi traducătorii

Ce să comenteze cineva aici? Parcă m- am întors în timp cu 32 de ani, când securiştii impuneau ( încercau şi ei, iar uneori reuşeau ... ) studenţilor la limbi străine să nu discute cu persoane străine. Adică să practice limbile străine în sufrageria proprie!
Spre ce ne îndreptăm oare?

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=18698




Protestul bursierilor ICR din cadrul programului "Traducători în formare"

Bursierii Institutului Cultural Român din cadrul programului „Traducători în formare” protestează împotriva acuzaţiilor iresponsabile şi nefondate care le-au fost aduse, în ultimele zile, de către ziarişti şi politicieni români.

Nu suntem nici spioni nici agenţi, aşa cum afirmă cei care ignoră în mod deliberat şi tendenţios datele cu privire la activitatea noastră, desfăşurată cu maximă transparenţă şi mediatizată permanent atât în România cât şi în ţările noastre. Ne permitem să-i trimitem pe detractorii noştri la Dicţionarul explicativ al limbii române (cu care am fost dotaţi în mod subversiv de către ICR!), pentru a se documenta cu privire la diferenţa dintre un „agent literar” şi un „agent de spionaj”.

Refuzăm să fim folosiţi ca arme într-un conflict politic în care nu suntem implicaţi în nici un fel şi cerem Guvernului şi Parlamentului României să se delimiteze oficial de toţi cei care au demarat această campanie obscenă.

Ivan Radev, Bulgaria

Joanna Kornaś-Warwas, Polonia

Andrei A. Popovici, Statele Unite ale Americii

Anita Natascia Bernacchia, Italia

Ileana M. Pop, Italia

Any Shilon, Israel

Antonio Morillo Castellanos, Spania

Petra Mendlova, Cehia

Mauro Barindi, Italia

Oana Ursulesku, Serbia

Antonia Escandell Tur, Spania

Alexandru Gorda, Ucraina

Danilo De Salazar, Italia

Serafina Pastore, Italia

Irina Djuran, Serbia

Anja Arsic, Serbia

Anna Ferrario, Italia

Jelena Popadić, Serbia

Elena Borrás García, Spania

Clara Mitola (Italia)

Christian Santacroce, Spania

Lora Nenkovska, Bulgaria

Raluca Toma, Italia

Aronne Mapelli, Italia

Ivana Olujić, Croatia

Leena Hofrren, Finlanda

Razvan Purdel, Italia

David Grau, Spania

Iulia Batioha, Ucraina

Alina Bordiian, Ucraina

Ivan Pilkin, Republica Moldova                                    

Veşti din China: patriotism

În iunie, putea fi văzut acest afiş pe străzile din Pekin: familia alcătuită din bunici, părinţi, copii.

Veşti din China: Congresul XVIII: o naştere cu forceps

( din presa de limbă franceză/ ziarişti străini acreditaţi la Pekin) 

Congresul XVIII: o naştere cu forceps

Clasa politică are trei luni pentru a opta şi are a face nişte opţiuni la fel de complexe precum căldurile toride ale anotimpului.

Trebuie să prezinte la al XVIII- lea Congres din octombrie pe cei 9 ce vor fi viitori lideri supremi de acum şi până în 2017, precum şi soluţii la instabilitatea socială, corupţia galopantă, derapajele ecologice detestate de toţi ( a se vedea afacerea Shifang, pag 2) . Poate cel mai dur, va trebui să fixeze pentru cadrele de bază un slogan coerent pentru gestionarea tensiunilor, ceea ce înseamnă tăierea nodului gordian între două viziuni incompatibile asupra lumii: 

- Aceea a conservatorilor istorici implantată în 2003 prin Jiang Zeming în Comitetul Permanent de către succesorul său Hu Jintao, care este în continuare dominant după zece ani ( Jia Qinglin, Li Changchun, Zhou Yongkang ... ) . Ei se străduiesc să nu cadă niciodată la învoială în ce priveşte monopolul puterii, nici să comunice, ci să guverneze singuri în numele creşterii, cu riscul de a reduce divergenţa la tăcere prin forţă.

 – Cea a unui Li Yuanchao, şeful Departamentului de Organizare ( apropiat al lui Hu) care propovăduieşte o „ mai bună identificare a nemulţumirii înainte ca aceasta să explodeze  [...],  aprofundarea reformei cadrelor  [...] prin selectarea democratică a candidaţilor, transparenţă, concurenţă ” . Acest grup este cel apărut din Liga Tineretului (Tuanpai), pe care a condus- o Hu la început de carieră.

Aceste tabere sunt opuse şi în ce priveşte obiectivul: 

pentru unii, menţinerea prin toate mijloacele a rolului conducător al partidului; 

iar pentru ceilalţi, înaintarea către lege şi statul de drept. 

În fond, aceşti lideri nu sunt de acord decât asupra unui punct: senzaţia că acum China se află la o cotitură şi că regulile jocului din trecut nu mai sunt valabile – nici politic ( din unghiul repartiţiei PIB) , nici economic ( din unghiul proprietăţii absolute până în prezent a marilor consorţii de stat) .

Procesul lui Bo Xilai, ex „ Regele” Chongqing- ului şi ex- liderul grupului „ Micilor prinţi”  este în pregătire. Căderea lui în martie a tulburat profund societatea, prin imaginea unui grup de cadre aflate deasupra legii, îmbogăţite în miliarde prin fraudă şi care pot chiar să tortureze şi să ucidă fără a fi pedepsite. Statul este şi el divizat, trebuind să aleagă între imaginea sa şi solidarităţile între marile familii ( unul dintre principiile absolute ale regimului) .

De pildă, Zhou Yongkang, deşi implicat în mod notoriu, îşi permite să- l acuze indirect pe Bo, ex- aliatul său, pledând ( într- un discurs reprodus în presă) contra utilizării torturii: ceea ce pare a indica un vot, un consens pentru a limita la maxim numărul inculpaţilor. Dilema aici, este, de a face o mare curăţenie ( cum pretinde că face în aceste luni la Canton Wang Yang) , dar şi de a evita să se agite şi mai tare barca brutal şi în viteză condusă de Partid: deci să se înmormânteze nefericitul incident!

Altă enigmă a momentului : de la căderea lui Bo, Xi Jinping, succesorul presimţit de Hu, tace şi nu mai călătoreşte, spre deosebire de toţi ceilalţi lideri. În 01/07, o agenţie media străină ( Bloomberg) a publicat situaţia averii familiei sale, 376 de milioane de $, exclusivitate ce i- a fost divulgată din interior şi care l- a slăbit. Cine este în spatele acestui lucru şi în ce scop? În principiu vorbind, în acest moment, Xi nu poate pierde locul său de nr 1 în stat. Ar putea însă să acceadă la această funcţie într- o stare de slăbiciune care să- l împiedice să se lanseze în reformele fundamentale aşteptate.

Rămâne, în cele din urmă, seria de apeluri de luni de zile, la fidelitatea armatei, avertizată să se abţină în „ a părăsi partidul, pentru a se pune în slujba naţiunii” . Conform Peter Mattis, fin analist, demersul vine dinspre tabăra reformatoare şi vizează crearea, prin această loialitate a militarilor, soclul necesar pentru impunerea reformelor dureroase, abolirea statutului de castă conducătoare, aflată deasupra legii.

Cu astfel de arme, în mod indirect, partizani şi adversari a reformei se luptă în prezent. La patru luni până la Congres, trebuie recunoscut că nimic nu este jucat- nenorocirea poate veni încă dinspre oricare dintre părţi. Cel mai rău fiind, lucru căutat de către conservatori, că nu se mişcă nimic, iar in prezent este glaciation de facto. 

Poate vă intereseaza: veşti SUPER din Japonia

Fukushima: un "désastre créé par l'homme", selon un rapport officiel

L'accident nucléaire de Fukushima a été "un désastre créé par l'homme" et non pas simplement provoqué par le séisme et le tsunami géant survenus le 11 mars 2011 dans le nord-est du Japon, a conclu jeudi une commission d'enquête mandatée par le Parlement.

"L'accident (..) est le résultat d'une collusion entre le gouvernement, les agences de régulation et l'opérateur Tepco, et d'un manque de gouvernance de ces mêmes instances", a-t-elle expliqué dans son rapport final.

"Ils ont trahi le droit de la nation à être protégée des accidents nucléaires. C'est pourquoi nous sommes parvenus à la conclusion que l'accident a été clairement +créé par l'homme+", poursuit le document long de 641 pages.

"Nous pensons que les causes fondamentales sont les systèmes d'organisation et de régulation qui se sont basés sur des logiques erronées dans leurs décisions et leurs actions, et non pas un problème de compétence d'un individu en particulier."

L'accident de Fukushima, le plus grave depuis la catastrophe nucléaire de Tchernobyl (Ukraine) en 1986, a eu lieu juste après un séisme de magnitude 9 dans la région du Tohoku (nord-est) qui a déclenché un tsunami sur tout le littoral.

Une vague de près 15 mètres de haut avait déferlé sur le site de la centrale Fukushima Daiichi, gérée par la compagnie d'électricité Tokyo Electric Power (Tepco), noyant les systèmes de refroidissement des réacteurs et les générateurs de secours situés en sous-sol. "La direction de Tepco était consciente des retards dans les travaux antisismiques et des mesures contre les tsunami et savait que Fukushima Daiichi était vulnérable", a souligné la commission.

Il s'agit de la troisième enquête menée sur cette catastrophe.

Un précédent rapport, mandaté par Tepco, avait disculpé la puissante compagnie d'électricité de toute responsabilité, en affirmant que la puissance du séisme et l'ampleur du tsunami dépassaient toutes les prévisions et ne pouvaient pas être raisonnablement envisagées. "Cela ressemble à une excuse pour échapper à ses responsabilités", a répliqué la commission.

"Bien qu'ayant eu de nombreuses occasions de prendre des mesures, les agences de régulation et la direction de Tepco n'ont délibérément rien fait, ont reporté leurs décisions ou ont pris des mesures qui les arrangeaient", a-t-elle ajouté.

Le rapport d'enquête reproche également à l'opérateur de ne pas avoir réagi suffisamment vite dans les premières heures de l'accident. "Cela ne doit pas être attribué à des problèmes d'individus sur le site, mais à des problème structurels de Tepco", a-t-il relevé.

Cette commission d'enquête était composée de 10 membres de la société civile (sismologue, avocats, médecins, journaliste, professeurs) désignés par les parlementaires. Présidée par le professeur Kyoshi Kurokawa, elle a interrogé les principaux acteurs de l'époque et mené des investigations depuis décembre 2011. Le Premier ministre au pouvoir au moment des faits, Naoto Kan, a ainsi reconnu lors de son audition en mai la responsabilité de l'Etat dans la catastrophe, mais a défendu la façon dont il a géré la crise tout en admettant quelques cafouillages.

La commission avait auparavant questionné le patron de Tepco de l'époque, Masataka Shimizu, qui s'était défendu d'avoir voulu abandonner la centrale dans les heures ayant suivi le tsunami, contrairement aux affirmations de M. Kan, du porte-parole du gouvernement, Yukio Edano, et du ministre de l'Industrie d'alors, Banri Kaieda.