Du RCEP au CPTPP, un pont trop loin ?

 ( Articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 06 decembrie 2020.)

Cinq jours après avoir signé le plus large accord de libre-échange au monde, le « partenariat régional économique global » (RCEP) avec 14 autres pays d’Asie-Pacifique (sans l’Inde) le 15 novembre, le Président Xi Jinping créait la surprise au forum de l’APEC en déclarant envisager « activement » de rejoindre le « partenariat transpacifique global et progressiste » (CPTPP) rassemblant l’Australie, la Nouvelle-Zélande, le Canada, le Japon, Singapour, la Malaisie, le Vietnam, le Chili, le Mexique, le Pérou et Brunei, signé en janvier 2018.

Le CPTPP est le successeur du partenariat transpacifique (TPP), qui avait été initié par l’administration Obama (sous laquelle Joe Biden était vice-président) dans le but d’endiguer la montée en puissance chinoise dans la région Asie-Pacifique, avant que le Président Trump ne retire les États-Unis en 2017.

Sur les réseaux sociaux, certains internautes chinois comparaient la situation à l’empire napoléonien rejoignant une coalition anti-française…

Pourquoi la Chine est-elle donc intéressée par un pacte commercial initialement conçu contre elle ? Les médias officiels y voient une « branche d’olivier » tendue à l’administration Biden. Mais cela s’apparente plutôt à un affront fait aux États-Unis, la Chine déclarant son intérêt pour un pacte que les USA avaient abandonné et qu’ils ne se sont vraisemblablement pas prêts de réintégrer dans un futur proche – démocrates comme républicains étant majoritairement opposés à l’idée que Washington rejoigne l’accord. Pour Pékin, intégrer le CPTPP serait aussi le meilleur moyen de contrer les plans des États-Unis, en les « encerclant » économiquement. 

Cela fait des mois que la Chine réfléchit à se porter candidate au CPTPP. En mai dernier, le premier ministre Li Keqiang était le premier à exprimer l’intérêt de son pays à rejoindre le pacte. Mais l’investiture du prochain président américain approchant à grands pas, c’était en quelque sorte « le moment ou jamais » pour la Chine de se positionner, et l’occasion de se présenter en championne du multilatéralisme, enhardie par le succès du RCEP. Poursuivant sur sa lancée, la Chine devrait redoubler d’efforts d’ici le 20 janvier pour espérer conclure des accords économiques et commerciaux avec d’autres blocs et partenaires, notamment le traité d’investissement avec l’Union Européenne et l’accord trilatéral de libre-échange avec le Japon et la Corée du Sud.

Même si certains critères ont été assouplis de manière à accommoder certains membres comme la Malaisie, Singapour et le Vietnam, le CPTPP est nettement plus ambitieux que le RCEP, notamment en matière environnementale, de droit du travail, de transparence… Autant d’aspects sur lesquels la Chine s’est toujours refusé de négocier jusqu’à présent. Surtout, pour rejoindre le CPTPP, il faudrait que la Chine mette un terme aux privilèges accordés à ses entreprises d’État. « Certains affirment que la Chine ne peut pas répondre aux exigences du CPTPP, c’est absolument infondé » déclarait Long Yongtu, qui avait négocié pendant 10 ans l’entrée de la Chine à l’OMC en 2001. « Si le Vietnam et Singapour peuvent y arriver, pourquoi pas la Chine » ? L’ancien négociateur y voit un moyen d’accélérer la réforme des entreprises d’État, sujet litigieux qui bousculerait de nombreux intérêts au sein du Parti. Seulement, près de vingt ans après l’entrée de la Chine à l’OMC, l’impression qui domine chez les partenaires étrangers est celle d’une Chine qui a tendance à interpréter les règles du commerce international à sa façon… Difficile de ne pas s’imaginer un scénario similaire avec le CPTPP, promettant des concessions pour y entrer, puis s’arrangeant avec les règlements par la suite.

Quoi qu’il en soit, cette déclaration de Xi Jinping met en lumière le double discours que tient Pékin – que l’on peut interpréter comme une tentative de concilier tous les bords au sein du Parti. D’un côté, la Chine prône la libéralisation des échanges et promet davantage d’ouverture de son marché. De l’autre, elle ambitionne de rendre ses entreprises d’État « meilleures, plus grosses et plus fortes », accentue son contrôle sur le secteur privé, met au point sa stratégie de circulation duale donnant la priorité à son marché domestique, et entretient des relations à couteaux tirés avec certains membres du CPTPP tels que l’Australie et le Canada… Mais pourra-t-elle continuer à maintenir l’ambiguïté encore longtemps ?

Veşti din China: Xi şi Trump- după securea de război, jocul de şah

 (traducere din limba franceză,articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China.Articol apărut în 17 martie 2017 )

  Conflictul care clocea între SUA şi China nu va avea loc. D. Trump şi Xi Jinping trebuie să se întâlnească în 7- 8 aprilie la Mar-a-Lago, la Trump în Florida - un dialog ce se angajează după luni de ostilităţi. Trump a îndrăznit să stea de vorbă cu Tsai In-gwen, preşedinta Taiwanului: a fost primul preşedinte- ales care făcea acest lucru de la ruptura oficială cu insula în 1979. Dar după instalarea sa în funcţie, tonul s- a schimbat repede. Trump şi- a pus la păstrare pretenţia de a face concesii la principiul unei " singure Chine" şi de a taxa cu 45% importurile chineze. La rândul său, Pekinul a evitat cuvintele supărătoare şi a recunoscut grupului Trump dreptul de marcă în China, victimă a numeroase uzurpări.

     Graba concesiilor de o parte şi de alta, lasă a se ghici urgenţa: sunt prea multe de pierdut. La Mar-a-Lago punctul crucial va fi Coreea de Nord - dosar care va necesita o concentrare puternică, pentru a calma împreună umbroasa quasi- putere nucleară. Dar Pekinul ştie, Washingtonul va rămâne ferm în ce priveşte exigenţele sale asupra regulilor mai echitabile de acces la piaţa chineză. La Pekin, în 17- 18 martie, după etape nipone şi coreene, R. Tillerson, foarte noul Secretar de Stat, îşi primea botezul de foc cu omologul său Wang Yi şi Consilierul de Stat Yang Jiechi. Un alt subiect de nelinişte chineză va fi aparenta indiferenţă a noului executiv american faţă de însuşi principiul de diplomaţie: Trunp vrea să taie 29% din bugetul pentru funcţionarea cancelariei sale şi să întrerupă multe dintre cele 100 de mecanisme bilaterale instalate de Obama, începând cu Conferinţele anuale la nivel înalt ce se ţin din 2006 sub egida Dialogului strategic şi economic ...  

     Trump tocmai i- a făcut lui Xi un „ cadou” omorând acordul de Parteneriat Trans- Pacific (TPP) , care trebuia să federalizeze economiile a 12 ţări riverane şi 40% din comerţul mondial, ţinând China la distanţă. Trump s- a dezangajat din TPP – fruct a 9 ani de eforturi sub Obama. Dar celelalte 11 ţări care au rămas în cadrul acordului se agaţă de TPP. În 14- 15 mai la Viña del Mar (Chile) , ele vor începe discuţiile pentru un acord fără SUA, dar cu Coreea de Sud şi China ( reprezentată de un mare diplomat, Yin Hengmin) . Aşa că e în pregătire o imensă mutaţie geostrategică, cu această retragere a SUA în cadrul frontierelor proprii. Reflectând serios să se alăture TPP, China merge la Viña del Mar în primul rând pentru a- şi susţine propriul proiect transpacific de Parteneriat Economic Incluziv ( RCEP) pentru 16 ţări din jurul ASEAN- ului. Dar aceste două şantiere nu sunt de aceeaşi natură şi nici măcar substituibile. Parteneriatul RCEP se limitează la un acord de reduceri vamale, iar TPP vizează în plus reguli de bună conduită. El cere de la membri deschiderea pieţelor lor publice, norme pentru litigiile private- publice, norme eco- sociale şi pentru ajutoarele publice. Astfel, fructele sale vor fi vizibile mai puţin în scăderile de taxă decât într- o mai bună competitivitate a uzinelor lor. Ori, China poate viza toate aceste obiective, în propria reformă a întreprinderilor de stat. Întrarea în TPP i- ar permite să- şi stabilească influenţa asupra acestor ţări, care sunt gata de a înlocui SUA ca model. Acest TPP ar putea de asemenea să constituie trambulina spre Drumurile chinezeşti ale mătăsii ( OBOR) .

     În sfârşit, China nu are de ales, fiindcă ţările semnatare se vor supune ele însele acestei guvernări. Ori, să rămână pe tuşă, înseamnă să fie repede depăşită. De altfel, chiar şi SUA riscă să se întoarcă în TPP – un puternic lobby american se pune acum în funcţiune... În jurul Oceanului Pacific se joacă deci soarta economiei mondiale. Pe termen lung, aceste negocieri sunt condamnate să reuşească. Adevărata problemă este de a şti în ce condiţii: mai puţine, ca în RCEP sau mai severe urmând actualul TPP. Dar cu regimul său puternic, China, dacă este convinsă de calitatea leacului, este capabilă să- şi impună această licoare amară. Avez-vous aimé cet article ?

   

Veşti din China: China,jucător abil la " covorul verde" *

 (traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 25 septembrie 2016. )

          Săptămânile care precedă sărbătoarea naţională din 1 octombrie au adus pentru diplomaţia chineză punctul de echilibru între interese, situaţii, păreri divergente. În faţa Adunării generale a ONU la New York, Primul ministru, Li Keqiang, a reiterat vechiul său refren anti- protecţionism: a fost vorba despre a proteja livrările sale mondiale de oţel ieftine şi de accelerarea negocierilor în jurul noilor " drumuri ale mătăsii" . Dar mai ales în jurul RCEP ( Regional Comprehensive Economic Partnership- alternativă chineză, rivală a TPP american) , viitoarea zonă de liber- schimb între China şi cele 15 ţări ale ASEAN, India, Japonia, Coreea, Australia şi Noua Zeelandă - un proiect ambiţios, dar greu şi pe care Pekinul se teme să nu- l vadă împotmolit.
          Li a surprins totuşi prin câteva concesii faţă de Occident: a declarat că ţara sa e gata să sprijine noile sancţiuni împotriva Coreei de Nord ca urmare al celui de- al 5- lea test nuclear; a promis mai mult sprijin pentru ONU în primirea de refugiaţi- migranţi; şi a sugerat o atitudine mai dinamică în reglarea conflictului din Siria ...
          Toate aceste gesturi sunt rezultatul - China o spune- conştientizării pericolului de a nu face nimic în faţa factorilor destabilizatori. Dar trebuie luată în seamă şi înlocuirea Secretarului general al ONU, Ban Ki- moon, la sfârşitul anului. În alegerea sucecsorului acestuia, Barack Obama - şi el la sfârşit de mandat - va avea rolul determinant. Iar China, pentru a avea " cuvântul decisiv"  la Naţiunile Unite, trebuie să- şi prezinte acreditările faţă de SUA, ceea ce Li Keqiang a făcut cu talent.
          Pekinul s- a abţinut să propună un candidat chinez - e foarte devreme- şi în plus, Asia tocmai a fost reprezentată prin Ban Ki- moon, coreean. În ajunul scrutinului, ONU e bântuită de un tropism feminist: cinci candidate sunt în întrecere, din Bulgaria, Noua Zeelandă, Costa- Rica, Moldova şi Argentina. China susţine o candidată " neutră şi credibilă" : Irina Bokova, directoare generală a UNESCO. Bulgăroaica oferă dubla atracţie de a fi cetăţeană a unei ţări din fostul bloc de est şi de a fi studiat la Moscova - e o femeie care " ştie cum stă treaba" cu socialismul. În caz de succes, i- ar rămâne obligată Chinei... Iar cu sprijinul prezumat al lui Putin, iat- o deja cu aprobarea a cel puţin doi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate din cei cinci ( China şi Rusia) .
            O altă afacere diplomatică ce pare a zâmbi Pekinului este gestionarea tensiunii în Marea Chinei de Sud, ca urmare a pătrunderii APL în aceste ape la 2000 de km de coastele mării. În mod curios, cele două victime potenţiale, par ambele par a face stânga- mprejur, dezamorsându- şi propriile sisteme de apărare. După ce a fost convocat la Pekin Primul său ministru Nguyen Xuan Phuc, Vietnamul amână ratificarea acordului TPP. Aceasta deşi ( sau pentru că) acest TPP între 12 ţări din zona pacifică au potenţialul de a izola China.
           Pe de altă parte, în Filipine, Preşedintele Rodrigo Duterte întrerupe patrulările comune cu US Navy şi pare a vrea, deocamdată, să cumpere arme de la China. În atare caz bineînţeles că aceste arme nu s- ar mai putea îndrepta spre Armata Populară de Eliberare, ci mai degrabă împotriva rebelilor musulmani din sudul ţării, de pe insula Mindanao.
          Faţă de cei doi vecinuţi, Xi Jinping şi diplomaţii săi au un limbaj identic: " interesele noastre comune sunt mai puternice decât divergenţele" . Ambele părţi se pot întâlni la mijloc de drum şi rezolva amabil conflictele. Iar pentru moment, ţările merg pe asta. Dar ce a dat China în schimb, pentru a le face să renunţe la apărarea intereselor lor maritime? Ce asigurări de compensare? În orice caz, faţă de acum 6 luni, alianţa de rezistenţă împotriva Chinei sub umbrelă americană, pare mai improbabilă ca niciodată.

* " covorul verde" : un joc la vechea loterie franceză de dinainte de 1987. Se miza pe cărţi de joc în direct la televiziune, cu posibilitatea de a câştiga de 1000 de ori miza depusă. S- a renunţat la joc în 1993 după ce în 1988 la o astfel de şedinţă de joc câştigurile au fost mult superioare fondurilor loteriei adunate din mizele depuse.