Citiţi articolul, dacă nu l- aţi citit. Merită, cel puţin pentru sentimentul că traducătorii români nu sunt chiar aşa de uitaţi pe la noi, cum se spune foarte adesea ...
http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles|details?articleID=25252
luni, 25 aprilie 2011
duminică, 24 aprilie 2011
marți, 19 aprilie 2011
Joburi pentru traducatori
În sfârşit se caută masiv traducători!
http://www.money.ro/cele-mai-bune-joburi-pentru-vorbitorii-de-limbi-straine_920461.html
Târgurile de joburi din ultimele zile confirmă şi ele acest lucru.
Dacă nu eşti într- o asociaţie de profil e bine să intri. Găseşti mai uşor sprijin concret.
http://www.money.ro/cele-mai-bune-joburi-pentru-vorbitorii-de-limbi-straine_920461.html
Târgurile de joburi din ultimele zile confirmă şi ele acest lucru.
Dacă nu eşti într- o asociaţie de profil e bine să intri. Găseşti mai uşor sprijin concret.
duminică, 17 aprilie 2011
joi, 14 aprilie 2011
Veşti din lume
Superb în lumea modei! Cică e puternică anul acesta influenţa Chinei şi Japoniei în domeniu. Cam aşa e, deşi influenţa aceasta e prezentă în modă de peste 30 de ani, de când s- au făcut primele parade de modă în China după RevCult.
N- am timp să stau să dau click- uri şi să copiez, clicaţi titlul sau copiaţi acest link:
http://www.cotidianul.ro/142402-Rochii-somptuoase-si-teatrale-pentru-imparatese-concubine-si-gheise
N- am timp să stau să dau click- uri şi să copiez, clicaţi titlul sau copiaţi acest link:
http://www.cotidianul.ro/142402-Rochii-somptuoase-si-teatrale-pentru-imparatese-concubine-si-gheise
duminică, 3 aprilie 2011
Veşti din China:Nankin- Yuanul la coş !
Preluare din presa franceză de la Pekin ( ziarişti francezi în China) .
Nankin- Yuanul la coş !
La Pekin în 30/03 preşedintele Nicolas Sarkozy a fost mustrat de omologul său Hu Jintao pentru faptul de a fi sugerat alcătuirea coaliţiei antiaeriene împotriva colonelului Kadhafi. Un astfel de afront faţă de un oaspete în trecere e rar în China. Cu atât mai mult cu cât Pekinul a lăsat deja Consiliul de securitate să voteze textul ce autorizează aceste atacuri.
Cu două ore mai devreme, la inaugurarea viitoarei ambasade a Franţei, toată în verdeaţă şi sticlă Alain Sarfati, care se va deschide în octombrie, Sarkozy a încercat să- şi îmbuneze gazdele, preaslăvindu- le „ drumul parcurs” şi „ excepţionalele reuşite” … Dar n- a mers. N. Sarkozy suportă aceste reproşuri, care în parte sunt sincere: Pekinul este sensibil la orice punere în discuţie a suveranităţii unui regim în numele dreptului popoarelor.
Dojana chinezească are însă o doză de şiretenie. Căci faţă de Franţa, Pekinul are o altă reţinere. Preşedinte, anul acesta, al „ G20” , Sarkozy încearcă o puternică reformă a sistemului monetar mondial. Dezamorsând gâlceava sino- americană sterilă ( acuzaţii că „ yuanul este manipulat şi la un curs prea mic pe de o parte” , iar de cealaltă parte „ un curs iresponsabil al bancnotelor verzi” ) , pretinde că întăreşte FMI- ul ( Fondul monetar Internaţional) în poziţia sa de arbitru precum şi unul dintre instrumentele sale ca „ monedă de rezervă” , făcând lumea să scape de fluctuaţiile incerte ale dolarului. Pentru a asocia China la acest proces, a invitat- o … la ea acasă, la Nankin ( 31/ 03) , la un seminar „ de reflecţie” : ofertă pe care Hu n- a putut să o refuze, dar care nu i- a plăcut şi a făcut tot ce a putut pentru a o minimaliza.
În acest context, pentru Partidul comunist chinez, afacerea libiană a fost un dar ceresc: obiectivul întâlnirii la nivel înalt a putut fi astfel uşor deturnat datorită diatribei împotriva coaliţiei anti- Kadhafi … A doua zi la Nankin, N. Sarkozy a adunat 20 de miniştri de finanţe, 20 de guvernatori de bănci centrale şi experţi precum R. Mundell, câştigător de Premiu Nobel pentru economie. A fost în aparenţă aşteptatul dialog al surzilor între SUA şi China. Wang Qishan, prim vice- preşedinte şi- a exprimat cuvântarea gândită pe 不 ( bu= nu) repetând la nesfârşit că „ orice reformă trebuie făcută treptat” şi că încă nu e momentul. Chiar dacă nu admite acest lucru, Pekinul vede în vechiul mecanism, care leagă yuanul şi dolarul, garanţia sa de supravieţuire pe termen lung şi a economiei sale orientate spre export.
T. Geithner, mare finanţist american a punctat „ în afara subiectului” ofertele lui N. Sarkozy: adevărata problemă este manipularea yuanului, joc în pierdere pentru întreaga lume, sursă de inflaţie la intern şi de protecţionism la extern.
Sarkozy a propus integrarea yuanului în „ drepturile speciale de tragere” ( DST) , coşul valutar având în prezent o valoare de 1,5855$, alimentat cu patru valute ($, €, yen japonez, £), care permite FMI să intervină pe piaţa schimburilor monetare. Din 1990 încoace fluxurile monetare au fost întrerupte de 42 de ori, prin tezaurizare de credite ale băncilor centrale în scopul protejării pieţelor lor monetare.
Cea mai mare speranţă întru îmblânzirea acestei no-man’s land a finanţelor şi schimburilor valutare ar fi FMI- ul cu al său DST, doar dacă yuanul s- ar alătura acestuia din urmă pentru a- l întări. Sigur că nu pe degeaba: acesta ar trebui, în schimb, să treacă la convertibilitate liberă.
Surpriză: lăsând de- o parte unele poziţii de dezacord, cele 20 de ţări au convenit „ în linii mari” să integreze yuanul în coşul valutar al Drepturilor speciale de tragere/ DST, sub rezerva convertibilităţii totale şi a liberei circulaţii. Zhou Xiaochuan, guvernatorul băncii centrale admite eventualitatea acestei integrări. Li Daokui, consilier, a mers până la a estima că fără yuan, DST ar fi „ ridicol” de nereprezentativ, explicitând astfel o veche prăpastie între politicienii şi finanţiştii chinezi, DAR şi o discretă, dar ardentă recunoaştere a rolului mondial al yuanului.
Masa e întinsă: China realizează că poate lăsa deoparte întunecata ei suveranitate monetară pentru un sistem mondial care va înscăuna ca rege yuanul său. Dar când se va întâmpla în fapt acest lucru?
Nu a fost stabilit vreun calendar şi e greu de crezut că se va face un acord în acest sens la G20 de la Cannes din toamnă. Ce este însă sigur este că bobul însămânţat la Nankin va încolţi. Poate că nu la timp pentru a- l scoate din impas pe Sarkozy la realegerea lui din 2012. Dar nu aceasta era miza, preşedintele francez când s- a lansat în acest pariu era foarte conştient de acest lucru şi gata să- şi asume riscurile!
Nankin- Yuanul la coş !
La Pekin în 30/03 preşedintele Nicolas Sarkozy a fost mustrat de omologul său Hu Jintao pentru faptul de a fi sugerat alcătuirea coaliţiei antiaeriene împotriva colonelului Kadhafi. Un astfel de afront faţă de un oaspete în trecere e rar în China. Cu atât mai mult cu cât Pekinul a lăsat deja Consiliul de securitate să voteze textul ce autorizează aceste atacuri.
Cu două ore mai devreme, la inaugurarea viitoarei ambasade a Franţei, toată în verdeaţă şi sticlă Alain Sarfati, care se va deschide în octombrie, Sarkozy a încercat să- şi îmbuneze gazdele, preaslăvindu- le „ drumul parcurs” şi „ excepţionalele reuşite” … Dar n- a mers. N. Sarkozy suportă aceste reproşuri, care în parte sunt sincere: Pekinul este sensibil la orice punere în discuţie a suveranităţii unui regim în numele dreptului popoarelor.
Dojana chinezească are însă o doză de şiretenie. Căci faţă de Franţa, Pekinul are o altă reţinere. Preşedinte, anul acesta, al „ G20” , Sarkozy încearcă o puternică reformă a sistemului monetar mondial. Dezamorsând gâlceava sino- americană sterilă ( acuzaţii că „ yuanul este manipulat şi la un curs prea mic pe de o parte” , iar de cealaltă parte „ un curs iresponsabil al bancnotelor verzi” ) , pretinde că întăreşte FMI- ul ( Fondul monetar Internaţional) în poziţia sa de arbitru precum şi unul dintre instrumentele sale ca „ monedă de rezervă” , făcând lumea să scape de fluctuaţiile incerte ale dolarului. Pentru a asocia China la acest proces, a invitat- o … la ea acasă, la Nankin ( 31/ 03) , la un seminar „ de reflecţie” : ofertă pe care Hu n- a putut să o refuze, dar care nu i- a plăcut şi a făcut tot ce a putut pentru a o minimaliza.
În acest context, pentru Partidul comunist chinez, afacerea libiană a fost un dar ceresc: obiectivul întâlnirii la nivel înalt a putut fi astfel uşor deturnat datorită diatribei împotriva coaliţiei anti- Kadhafi … A doua zi la Nankin, N. Sarkozy a adunat 20 de miniştri de finanţe, 20 de guvernatori de bănci centrale şi experţi precum R. Mundell, câştigător de Premiu Nobel pentru economie. A fost în aparenţă aşteptatul dialog al surzilor între SUA şi China. Wang Qishan, prim vice- preşedinte şi- a exprimat cuvântarea gândită pe 不 ( bu= nu) repetând la nesfârşit că „ orice reformă trebuie făcută treptat” şi că încă nu e momentul. Chiar dacă nu admite acest lucru, Pekinul vede în vechiul mecanism, care leagă yuanul şi dolarul, garanţia sa de supravieţuire pe termen lung şi a economiei sale orientate spre export.
T. Geithner, mare finanţist american a punctat „ în afara subiectului” ofertele lui N. Sarkozy: adevărata problemă este manipularea yuanului, joc în pierdere pentru întreaga lume, sursă de inflaţie la intern şi de protecţionism la extern.
Sarkozy a propus integrarea yuanului în „ drepturile speciale de tragere” ( DST) , coşul valutar având în prezent o valoare de 1,5855$, alimentat cu patru valute ($, €, yen japonez, £), care permite FMI să intervină pe piaţa schimburilor monetare. Din 1990 încoace fluxurile monetare au fost întrerupte de 42 de ori, prin tezaurizare de credite ale băncilor centrale în scopul protejării pieţelor lor monetare.
Cea mai mare speranţă întru îmblânzirea acestei no-man’s land a finanţelor şi schimburilor valutare ar fi FMI- ul cu al său DST, doar dacă yuanul s- ar alătura acestuia din urmă pentru a- l întări. Sigur că nu pe degeaba: acesta ar trebui, în schimb, să treacă la convertibilitate liberă.
Surpriză: lăsând de- o parte unele poziţii de dezacord, cele 20 de ţări au convenit „ în linii mari” să integreze yuanul în coşul valutar al Drepturilor speciale de tragere/ DST, sub rezerva convertibilităţii totale şi a liberei circulaţii. Zhou Xiaochuan, guvernatorul băncii centrale admite eventualitatea acestei integrări. Li Daokui, consilier, a mers până la a estima că fără yuan, DST ar fi „ ridicol” de nereprezentativ, explicitând astfel o veche prăpastie între politicienii şi finanţiştii chinezi, DAR şi o discretă, dar ardentă recunoaştere a rolului mondial al yuanului.
Masa e întinsă: China realizează că poate lăsa deoparte întunecata ei suveranitate monetară pentru un sistem mondial care va înscăuna ca rege yuanul său. Dar când se va întâmpla în fapt acest lucru?
Nu a fost stabilit vreun calendar şi e greu de crezut că se va face un acord în acest sens la G20 de la Cannes din toamnă. Ce este însă sigur este că bobul însămânţat la Nankin va încolţi. Poate că nu la timp pentru a- l scoate din impas pe Sarkozy la realegerea lui din 2012. Dar nu aceasta era miza, preşedintele francez când s- a lansat în acest pariu era foarte conştient de acest lucru şi gata să- şi asume riscurile!
duminică, 27 martie 2011
Veşti din China: LA CASA ALBĂ, O MELODIE CHINEZEASCĂ FOARTE MARŢIALĂ
LA CASA ALBĂ, O MELODIE CHINEZEASCĂ FOARTE MARŢIALĂ
Muzica, spunea Bach, n- ar trebui să însemne decât „ slăvirea lui Dumnezeu şi pace sufletească” . Pentru minunatul pianist chinez Lang Lang, pare însă că ea are şi forţa de a lăuda puterea naţiunilor. Acest tânăr pianist- minune de 28 de ani a fost invitat la Casa Albă la dineul recent oferit de Barack Obama în onoarea preşedintelui Hu Jintao. După ce a cântat la patru mâini cu cântăreţul de jazz Herbie Hancock, pianistul a interpretat „ Patria mea”, o piesă celebră din repertoriul ţării sale. Numai că, piesa este şi pe banda originală a unui film din 1956, „ Lupta de pe muntele Shangganglin” în care se povestesc luptele feroce ale soldaţilor chinezi împotriva GI americani, apoi înfrângerea acestora într- un episod sângeros din timpul războiului în Coreea. De atunci, pe internetul chinezesc melodia face mare vâlvă. Sunt internauţi ce s- au înflăcărat foarte tare la ideea că i s- a jucat această festă Americii, acest „ mesaj muzical având sensul că pe China nu o mai sperie nici o putere” . Alţii, în special „ universitarii” se întreabă dacă totuşi alegerea a fost tocmai delicată … Şi dacă ministerul chinez de afaceri externe a aprobat repertoriul. Nu se ştie dacă Lang lang a vrut în mod conştient să dea cu tifla americanilor, dacă era informat în legătură cu contextul „ american” al acestei arii patriotice. Pe blogul personal, el spune doar că a ales- o întrucât aduce frumoase laude „ puterii Chinei şi unităţii poporului acesteia” .
Traducere a articolului lui Arnaud de la Grange/ 25 ianuarie 2011
Muzica, spunea Bach, n- ar trebui să însemne decât „ slăvirea lui Dumnezeu şi pace sufletească” . Pentru minunatul pianist chinez Lang Lang, pare însă că ea are şi forţa de a lăuda puterea naţiunilor. Acest tânăr pianist- minune de 28 de ani a fost invitat la Casa Albă la dineul recent oferit de Barack Obama în onoarea preşedintelui Hu Jintao. După ce a cântat la patru mâini cu cântăreţul de jazz Herbie Hancock, pianistul a interpretat „ Patria mea”, o piesă celebră din repertoriul ţării sale. Numai că, piesa este şi pe banda originală a unui film din 1956, „ Lupta de pe muntele Shangganglin” în care se povestesc luptele feroce ale soldaţilor chinezi împotriva GI americani, apoi înfrângerea acestora într- un episod sângeros din timpul războiului în Coreea. De atunci, pe internetul chinezesc melodia face mare vâlvă. Sunt internauţi ce s- au înflăcărat foarte tare la ideea că i s- a jucat această festă Americii, acest „ mesaj muzical având sensul că pe China nu o mai sperie nici o putere” . Alţii, în special „ universitarii” se întreabă dacă totuşi alegerea a fost tocmai delicată … Şi dacă ministerul chinez de afaceri externe a aprobat repertoriul. Nu se ştie dacă Lang lang a vrut în mod conştient să dea cu tifla americanilor, dacă era informat în legătură cu contextul „ american” al acestei arii patriotice. Pe blogul personal, el spune doar că a ales- o întrucât aduce frumoase laude „ puterii Chinei şi unităţii poporului acesteia” .
Traducere a articolului lui Arnaud de la Grange/ 25 ianuarie 2011
Veşti din China: Sâcâiala libiană
Preluare din presa franceză de la Pekin ( ziarişti francezi în China) . Trebuie să fac menţiunea că postez aceste articole/ traduceri nu neapărat pentru că aş fi de acord cu conţinutul lor, ci în primul rând pentru că oferă un unghi de vedere inedit.
Sâcâiala libiană
Dosarul libian impune Chinei o bătaie de cap şi o paralizie foarte vizibilă. Votul său la Rezoluţia 1970 a Consiliului de Securitate, abţinerea sa la votarea Rezoluţiei 1973, au fost acte curajoase care au făcut- o să- l părăsească pe Colonelul Moummar Kadhafi, protejatul său de ieri.
Dar vânătorii occidentali odată decolaţi, ea revine asupra hotărârii, în consens cu ţările BRIC ( Brazilia, Rusia, India, China) , acuzând coaliţia că îşi depăşeşte mandatul- făcându- se a crede că în acesta nu se vorbea decât de „ zonă de excluziune aeriană” .
O problemă a străzii reflectă confuzia liderilor: „ Ce a apucat- o pe Franţa? ” . Problemă falsă- ONU şi nu Parisul autorizează loviturile aeriene. Însă pentru Pekin, acest război ar fi fost mult mai uşor de condamnat dacă instigatorul ar fi fost Washington- ul. Pekinul este luat prin surprindere, căci n- a prevăzut iritarea maximă a capitalelor europene după masacrul dizidenţilor lui Kadhafi şi nici dorinţa acestora de ispăşire a păcatelor după decenii de complicitate pasivă la violenţa surdă a dictaturilor arabe asupra societăţilor lor.
Privită din unghi diplomatic, această criză indică două contradicţii în raporturile dintre China şi lume, una teoretică şi alta financiară.
Moştenire a trecutului, neingerinţa sa îi serveşte la a justifica preferinţa sa pentru „ dreptul la a- ţi alege regimul” faţă de cel al „ popoarelor” şi la a- şi comercializa protecţia dictaturilor corupte contra sancţiunilor internaţionale, în schimbul unui acces „ special” la petrolul lor: „ a friend in need, is a friend with oil” ne spune de altfel o butadă.
Această concepţie este apărată prin necesitatea geostrategică: istoric vorbind, ţările bogate au acaparat resursele imediate de petrol. Pentru a- şi potoli setea de nestins pentru acest produs, China trebuie să meargă să ia ceea ce a mai rămas, de acolo de unde mai este.
Un alt argument al Pekinului este sensibilitatea sa de ţară ex- colonizată: se zbârleşte la orice acţiune militară în afara frontierei, mai ales din partea jandarmului american al lumii, care a purtat 5 războaie în forţă în 25 de ani, 2 în Irak, 1 în Afganistan, 2 în Libia ( punându- l la socoteală şi pe cel de acum) , având ca pretext democraţia, dar lipsite de rezultate în ce priveşte pacea în regiune. Pentru a regla conflicte vechi şi complexe, Pekinul se simte mai la largul său într- o strategie de persuasiune pe termen lung.
În secolul XXI însă, rigidităţile ideologice slăbesc, iar China evoluează. Întrepătrunderea şi implicarea ei în economia mondială, conştientizarea responsabilităţilor ei de putere şi a unei imagini proaste, datorate susţinerii de către ea a unor regimuri dubioase- iată tot atâtea argumente care o incită să coopereze mai mult cu Vestul.
Privit din unghi financiar, războiul libian a dus cursul petrolului la 115$/baril, iar din acesta China trebuie să importe 50% din necesar. Pe de altă parte, corporaţiile sale sunt angajate în şantiere de 20MM$, în prezent abandonate. Ca să- şi salveze ce a rămas din ele, precum şi părţile ei din piaţa viitoarei reconstrucţii, China nu- şi poate permite să „ mizeze pe calul slab” – ea este condamnată la neutralitate.
Dar uite că, abia purtate primele atacuri, o parte a populaţiei de la Tripoli manifestă o susţinere înflăcărată faţă de dictator, contrar a ceea ce se întâmplă la Benghazi, unde aliaţii sunt aplaudaţi. Pekinul vede prea bine că în acest război civil, a alege este la fel de periculos ca a te abţine- de unde şi tergiversarea sa.
În sfârşit, în 23/03, la reuniunea la cel mai înalt nivel a aparatului de stat, pendula porneşte în celălalt sens. „ Pentru Vest, a- şi păstra dominaţia ( …) rămâne strategia majoră … Aceste puteri ale Vestului continuă să fie judecătorul şi jandarmul lumii … ” etc. se pronunţă răspicat şi accentuat presa chineză.
„ La urma urmelor” comentează Li Datong, redactor disponibilizat anul trecut pentru modul deschis de a vorbi, „ Partidul comunist chinez este bulversat de ameninţarea unei idei care se răspândeştecu mare repeziciune şi conform căreia presiunea democratică poate avea câştig de cauză asupra suveranităţii statelor. ”
Pentru Pekin ultima dintre priorităţi pare a fi contrazicerea acestei idei iconoclaste. Chiar dacă această recădere ideologică pare că va trebui să aducă după sine dispariţia oricărui consens la ONU în acest dosar în lunile care urmează. Dar să fie bine înţeles: nu salvarea lui Kadhafi este vizată de Pekin, ci suveranitatea absolută a statelor!
Sâcâiala libiană
Dosarul libian impune Chinei o bătaie de cap şi o paralizie foarte vizibilă. Votul său la Rezoluţia 1970 a Consiliului de Securitate, abţinerea sa la votarea Rezoluţiei 1973, au fost acte curajoase care au făcut- o să- l părăsească pe Colonelul Moummar Kadhafi, protejatul său de ieri.
Dar vânătorii occidentali odată decolaţi, ea revine asupra hotărârii, în consens cu ţările BRIC ( Brazilia, Rusia, India, China) , acuzând coaliţia că îşi depăşeşte mandatul- făcându- se a crede că în acesta nu se vorbea decât de „ zonă de excluziune aeriană” .
O problemă a străzii reflectă confuzia liderilor: „ Ce a apucat- o pe Franţa? ” . Problemă falsă- ONU şi nu Parisul autorizează loviturile aeriene. Însă pentru Pekin, acest război ar fi fost mult mai uşor de condamnat dacă instigatorul ar fi fost Washington- ul. Pekinul este luat prin surprindere, căci n- a prevăzut iritarea maximă a capitalelor europene după masacrul dizidenţilor lui Kadhafi şi nici dorinţa acestora de ispăşire a păcatelor după decenii de complicitate pasivă la violenţa surdă a dictaturilor arabe asupra societăţilor lor.
Privită din unghi diplomatic, această criză indică două contradicţii în raporturile dintre China şi lume, una teoretică şi alta financiară.
Moştenire a trecutului, neingerinţa sa îi serveşte la a justifica preferinţa sa pentru „ dreptul la a- ţi alege regimul” faţă de cel al „ popoarelor” şi la a- şi comercializa protecţia dictaturilor corupte contra sancţiunilor internaţionale, în schimbul unui acces „ special” la petrolul lor: „ a friend in need, is a friend with oil” ne spune de altfel o butadă.
Această concepţie este apărată prin necesitatea geostrategică: istoric vorbind, ţările bogate au acaparat resursele imediate de petrol. Pentru a- şi potoli setea de nestins pentru acest produs, China trebuie să meargă să ia ceea ce a mai rămas, de acolo de unde mai este.
Un alt argument al Pekinului este sensibilitatea sa de ţară ex- colonizată: se zbârleşte la orice acţiune militară în afara frontierei, mai ales din partea jandarmului american al lumii, care a purtat 5 războaie în forţă în 25 de ani, 2 în Irak, 1 în Afganistan, 2 în Libia ( punându- l la socoteală şi pe cel de acum) , având ca pretext democraţia, dar lipsite de rezultate în ce priveşte pacea în regiune. Pentru a regla conflicte vechi şi complexe, Pekinul se simte mai la largul său într- o strategie de persuasiune pe termen lung.
În secolul XXI însă, rigidităţile ideologice slăbesc, iar China evoluează. Întrepătrunderea şi implicarea ei în economia mondială, conştientizarea responsabilităţilor ei de putere şi a unei imagini proaste, datorate susţinerii de către ea a unor regimuri dubioase- iată tot atâtea argumente care o incită să coopereze mai mult cu Vestul.
Privit din unghi financiar, războiul libian a dus cursul petrolului la 115$/baril, iar din acesta China trebuie să importe 50% din necesar. Pe de altă parte, corporaţiile sale sunt angajate în şantiere de 20MM$, în prezent abandonate. Ca să- şi salveze ce a rămas din ele, precum şi părţile ei din piaţa viitoarei reconstrucţii, China nu- şi poate permite să „ mizeze pe calul slab” – ea este condamnată la neutralitate.
Dar uite că, abia purtate primele atacuri, o parte a populaţiei de la Tripoli manifestă o susţinere înflăcărată faţă de dictator, contrar a ceea ce se întâmplă la Benghazi, unde aliaţii sunt aplaudaţi. Pekinul vede prea bine că în acest război civil, a alege este la fel de periculos ca a te abţine- de unde şi tergiversarea sa.
În sfârşit, în 23/03, la reuniunea la cel mai înalt nivel a aparatului de stat, pendula porneşte în celălalt sens. „ Pentru Vest, a- şi păstra dominaţia ( …) rămâne strategia majoră … Aceste puteri ale Vestului continuă să fie judecătorul şi jandarmul lumii … ” etc. se pronunţă răspicat şi accentuat presa chineză.
„ La urma urmelor” comentează Li Datong, redactor disponibilizat anul trecut pentru modul deschis de a vorbi, „ Partidul comunist chinez este bulversat de ameninţarea unei idei care se răspândeştecu mare repeziciune şi conform căreia presiunea democratică poate avea câştig de cauză asupra suveranităţii statelor. ”
Pentru Pekin ultima dintre priorităţi pare a fi contrazicerea acestei idei iconoclaste. Chiar dacă această recădere ideologică pare că va trebui să aducă după sine dispariţia oricărui consens la ONU în acest dosar în lunile care urmează. Dar să fie bine înţeles: nu salvarea lui Kadhafi este vizată de Pekin, ci suveranitatea absolută a statelor!
marți, 8 martie 2011
duminică, 27 februarie 2011
Poate vă interesează: Chine: Wen répond aux inquiétudes le jour d'un appel à manifester De Dan MARTIN (AFP) – Il y a 5 heures
http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5go--nYjCIZO44-T65B9qvp0zjWsw?docId=CNG.761ec92d8d58f5ce676f284f0528640d.5d1
Veşti din China:Premierul Chinei a discutat pe Internet cu locuitorii Chinei
http://romanian.cri.cn/341/2011/02/27/1s115050.htm
http://french.cri.cn/781/2011/02/27/442s238993.htm
http://french.cri.cn/781/2011/02/27/442s238993.htm
sâmbătă, 26 februarie 2011
Veşti din China: Plenul ANP, studiu de atmosferă
( preluare din presa de limbă franceză - jurnalişti francezi- de la Pekin)
În atmosfera instabilă şi capricioasă a acestei primăveri 2011, plenul ANP ( 5/03) se anunţă pasionant, bogat în evenimente neprevăzute suscitate de maturizarea intelectuală şi morală a societăţii, de progresele sale în lume, de schimbarea echipei aflate la putere şi, desigur, filigranul arab „ primăvara iasomiei” .
În ajunul plenului, se vede mai întâi un vals al conducătorilor principalelor organe de supraveghere. Vice- guvernatorul provinciei Anhui, Sun Zhigang ( 57 de ani) devine nr 2 al NDRC ( Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi Reformă) şi şeful Biroului pentru reforma în sănătate. La 54 de ani, fostul vice- primar al oraşului Chongqing, Zhou Mubin este făcut Vice Preşedinte al CBRC, organismul de supraveghere a băncilor, la şefia căruia va putea candida odată cu pensionarea actualului şef Liu Mingkang. Nr 2 al NDRC, inginerul economist Liu Tienan ( 56 de ani) va conduce biroul naţional pentru energie. Miao Wei ( 56 de ani) , fostul şef al automobilelor Dongfeng este numit ministru al MIIT ( Ministerul Industriilor şi Tehnologiilor Informaţiei) . Iar la 56 de ani Li Cigui, vice- primarul oraşului Xiamen, devine directorul Biroului naţional pentru oceane.
Aceste promovări de tehnocraţi tineri trebuie să permită relansarea reformelor, în prezent letargice. Astfel, în domeniul energiei, tarifarea şi taxarea trebuie revăzute în întregime, pentru a impune economiile şi alegerile filierelor, fără însă a arunca în stradă beneficiarii. În ce priveşte oceanele, desfăşurarea ( militară, tehnologică) aflată în curs, trebuie însoţită de comunicarea cu ţările riverane, o împărtăşire a alianţelor: o întreagă paletă de acţiuni diplomatice care încă lipsesc, pentru a limita riscurile auto- izolării.
Aceste promovări pot fi puse pe seama Preşedintelui Hu Jintao, care impune succesorului său, Xi Jinping, o administraţie viitoare având ca nucleu oamenii lui, aşa cum a făcut acum 10 ani şi Jiang Zemin.
Se observă chiar o serie de numiri „ tinere” în sfera kaki. Zhang Jianping ( 54 de ani) devine comandor al regiunii militare aeriene ( RMA) din Jinan, Yi Xiaoguang ( 52) al celei din Nankin, Jiang Jianzeng al celei din Pekin … Ori, cel puţin Zhang şi Yi nu sunt de origine aristocratică roşie, ci de rang social înalt, cooptaţi în sfera politică drept recunoaştere a calităţilor lor de piloţi.
Acestea traduc voinţa de a se urmări modernizarea APL, armata chineză. Sursa acestor promovări încă nu este clară – „ gang- ul prinţişorilor” lui Xi ori „ Liga tineretului” lui Hu, cele două curente de mişcare ce îşi împart puterea. Ele pun în lumină în orice caz rolul armatei, ca arbitru curtat în actualul război secret de succesiune.
Fapt foarte notabil, această armată chineză, este în mod spontan mai aproape de Xi decât de Hu, de liderul de mâine decât de cel de azi. În sânul său, fiii cadrelor istorice precum Xi sunt o mulţime. Iar Xi şi- a trăit majoritatea carierei pe orbita APL, în regiuni de coastă în anii ’ 70, alături de mici ofiţeri precum Guo Boxiong, Ma Xiaotian sau Xu Qiliang. Au trecut împreună peste vremuri grele, au urcat împreună eşaloanele, creând legături de neclintit. Implicaţiile unor astfel de legături sunt puternice: după 2012, importanţa, respectiv puterea armatei va creşte şi mai mult odată cu primul său port- avion şi un parc de submarine mărit de la 15 la 77.
Totodată, politica viitoare va fi un compromis între cele două curente de mişcare: orice viraj brusc va fi exclus.
În acest Plen, datorită nervozităţii crescânde cauzate de inflaţie, sensibilitatea populistă a ANP va fi exacerbată. La nivelul cel mai înalt în sfera socială apar cu bruscheţe apeluri la mai multă transparenţă şi responsabilitate, în mod special faţă de problemele de securitate alimentară, precum aceea a orezului, din care 10% ar fi contaminat cu cadmiu. Corupţia e şi ea pe eşichier, ca şi explozia bugetului Jocurilor Asiatice 2010 de la Canton, de la 2 MM la 120 MM¥, în legătură cu care Parlamentul local solicită justificări.
În fine, se va vedea o progresie a fibrei rurale: de pildă, promisiunea de suplimentare a creditului acordat ţăranilor, care începând cu 2010 primeau 405MM$ de noi credite, respectiv 33% din total- faţă de un procent de 52% din populaţie.
În atmosfera instabilă şi capricioasă a acestei primăveri 2011, plenul ANP ( 5/03) se anunţă pasionant, bogat în evenimente neprevăzute suscitate de maturizarea intelectuală şi morală a societăţii, de progresele sale în lume, de schimbarea echipei aflate la putere şi, desigur, filigranul arab „ primăvara iasomiei” .
În ajunul plenului, se vede mai întâi un vals al conducătorilor principalelor organe de supraveghere. Vice- guvernatorul provinciei Anhui, Sun Zhigang ( 57 de ani) devine nr 2 al NDRC ( Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi Reformă) şi şeful Biroului pentru reforma în sănătate. La 54 de ani, fostul vice- primar al oraşului Chongqing, Zhou Mubin este făcut Vice Preşedinte al CBRC, organismul de supraveghere a băncilor, la şefia căruia va putea candida odată cu pensionarea actualului şef Liu Mingkang. Nr 2 al NDRC, inginerul economist Liu Tienan ( 56 de ani) va conduce biroul naţional pentru energie. Miao Wei ( 56 de ani) , fostul şef al automobilelor Dongfeng este numit ministru al MIIT ( Ministerul Industriilor şi Tehnologiilor Informaţiei) . Iar la 56 de ani Li Cigui, vice- primarul oraşului Xiamen, devine directorul Biroului naţional pentru oceane.
Aceste promovări de tehnocraţi tineri trebuie să permită relansarea reformelor, în prezent letargice. Astfel, în domeniul energiei, tarifarea şi taxarea trebuie revăzute în întregime, pentru a impune economiile şi alegerile filierelor, fără însă a arunca în stradă beneficiarii. În ce priveşte oceanele, desfăşurarea ( militară, tehnologică) aflată în curs, trebuie însoţită de comunicarea cu ţările riverane, o împărtăşire a alianţelor: o întreagă paletă de acţiuni diplomatice care încă lipsesc, pentru a limita riscurile auto- izolării.
Aceste promovări pot fi puse pe seama Preşedintelui Hu Jintao, care impune succesorului său, Xi Jinping, o administraţie viitoare având ca nucleu oamenii lui, aşa cum a făcut acum 10 ani şi Jiang Zemin.
Se observă chiar o serie de numiri „ tinere” în sfera kaki. Zhang Jianping ( 54 de ani) devine comandor al regiunii militare aeriene ( RMA) din Jinan, Yi Xiaoguang ( 52) al celei din Nankin, Jiang Jianzeng al celei din Pekin … Ori, cel puţin Zhang şi Yi nu sunt de origine aristocratică roşie, ci de rang social înalt, cooptaţi în sfera politică drept recunoaştere a calităţilor lor de piloţi.
Acestea traduc voinţa de a se urmări modernizarea APL, armata chineză. Sursa acestor promovări încă nu este clară – „ gang- ul prinţişorilor” lui Xi ori „ Liga tineretului” lui Hu, cele două curente de mişcare ce îşi împart puterea. Ele pun în lumină în orice caz rolul armatei, ca arbitru curtat în actualul război secret de succesiune.
Fapt foarte notabil, această armată chineză, este în mod spontan mai aproape de Xi decât de Hu, de liderul de mâine decât de cel de azi. În sânul său, fiii cadrelor istorice precum Xi sunt o mulţime. Iar Xi şi- a trăit majoritatea carierei pe orbita APL, în regiuni de coastă în anii ’ 70, alături de mici ofiţeri precum Guo Boxiong, Ma Xiaotian sau Xu Qiliang. Au trecut împreună peste vremuri grele, au urcat împreună eşaloanele, creând legături de neclintit. Implicaţiile unor astfel de legături sunt puternice: după 2012, importanţa, respectiv puterea armatei va creşte şi mai mult odată cu primul său port- avion şi un parc de submarine mărit de la 15 la 77.
Totodată, politica viitoare va fi un compromis între cele două curente de mişcare: orice viraj brusc va fi exclus.
În acest Plen, datorită nervozităţii crescânde cauzate de inflaţie, sensibilitatea populistă a ANP va fi exacerbată. La nivelul cel mai înalt în sfera socială apar cu bruscheţe apeluri la mai multă transparenţă şi responsabilitate, în mod special faţă de problemele de securitate alimentară, precum aceea a orezului, din care 10% ar fi contaminat cu cadmiu. Corupţia e şi ea pe eşichier, ca şi explozia bugetului Jocurilor Asiatice 2010 de la Canton, de la 2 MM la 120 MM¥, în legătură cu care Parlamentul local solicită justificări.
În fine, se va vedea o progresie a fibrei rurale: de pildă, promisiunea de suplimentare a creditului acordat ţăranilor, care începând cu 2010 primeau 405MM$ de noi credite, respectiv 33% din total- faţă de un procent de 52% din populaţie.
vineri, 25 februarie 2011
Veşti din China:Alertă alimentară- China în pragul acceptării organismelor genetic modificate
din presa franceză ( jurnalişti francezi) la Pekin:
Cu cei 12 mm de ploaie începând din 12 septembrie, Shandong- ul n- a mai cunoscut o astfel de încercare de două secole. Pentru alte şapte provincii precum Hebei, Henan, Jiangsu şi Shanxi de cel puţin 50 de ani. Seceta şi frigul ameninţă în diverse grade de severitate 9.5 milioane de hectare din acest „ grânar” al ţării, prost protejate din cauza absenţei zăpezii, care a lipsit la întâlnirea programată în acest an. 2.6 milioane de ţărani şi 2,8 milioane de capete de animal au apa raţionalizată. La sfârşitul lui ianuarie 2011, Wen Jiabao, primul ministru, dădea alarma convocând de urgenţă consiliul de miniştri, în urma unui turneu de inspecţie.
După 15 zile de mobilizare, se pare că a fost evitat ceea ce era mai rău. Pierderile ar trebui să se limiteze la 4 Mt, ceea ce e foarte suportabil, faţă de 65 Mt de stocuri strategice. Mai mult, China va importa 3 Mt de grâu de înaltă calitate, pentru a acoperi nevoile pe care speciile locale de grâu nu le pot acoperi. Sub rezerva unor căderi de ploaie suficiente în următoarele 50 de zile, s- ar evita o adevărată catastrofă, rezultat al unei solide politici agronomice care difuzează seminţe mai rezistente la secetă şi irigarea economică prin pulverizatoare şi dispozitive cu picurător. La preţul aurului, zeci de mii de rachete încărcate cu sare şi emulsie de argint au fost lansate deasupra Pekinului şi zonelor ameninţate, lucru ce a permis nişte modeste căderi de zăpadă, suficiente însă pentru a evita moartea plantelor aflate în stadiul critic al sfârşitului de înspicare ( al formării spicului) . Pekinul a deblocat ( 10/02) 2 MM$ pentru prime de irigare ( 22/27$/ha) şi pentru forarea 1350 de puţuri de urgenţă.
În fond, ministerul agriculturii a declanşat un program decenal de reabilitare a unei reţele rurale de canalizare fisurată şi perimată datând din anii '50, în prezent cauza pierderii la sursă, înainte de a ajunge la culturi, de până la 70% din apă. Din cauza acesteia agricultura constituie de departe primul utilizator de apă din China, care a dus la pierderea în câteva decenii a unor resurse fosile constituite în milioane de ani: 650 MM$ sunt destinaţi pentru o perioadă de 10 ani acestui proiect de salvare.
Rămâne în discuţie foarte reala problemă a speculaţiei chineze şi mondiale, + 71% începând din vară la bursa din Chicago, + 2% nu mai departe de data de 08/02, urmare a anunţului FAO ( Food Agriculture Organization) privitor la o alertă alimentară în China. Pe pieţe are loc o supraveghere strânsă în vederea aprovizionării ( la nevoie chiar scoţând din stocul de rezerve publice) şi o urmărire susţinută a creşterii preţurilor, care a fost de 4,9% în ianuarie.
Alerta a fost totuşi una caldă şi s- a putut simţi neliniştea conducătorilor de origine rurală, foarte sensibilizaţi în probleme de nutriţie. Ce consecinţe ar decurge de aici pentru viitor? Pentru 2011 FAO vede rezervele chineze micşorate cu 6,4%, reducând marja de manevră a statului faţă de alte intemperii viitoare. O vulnerabilitate înrăutăţită de incapacitatea regimului de prevenire a eroziunii „ centurilor verzi” din jurul oraşelor, precum uzina BYD construită „ în plin câmp” la Xian- proiect blocat în 2010, dar pentru câtă vreme? Au fost pierdute în total 8 milioane de hectare începând din 1996, într- o ţară ce nu dispune decât de 7% din pământul arabil al lumii, faţă de 23% populaţie. O soluţie ar fi trecerea la OGM ( organism modificat genetic) , vechi subiect de cercetare coordonată în toate universităţile din ţară: specii de grâu şi porumb care să valorifice mai bine apa, dar şi mai tolerante în ce priveşte seceta şi căldurile mari în perioada fecundaţiei şi a umplerii boabelor, orez şi porumb mai tolerante faţă de insecte, care se înmulţesc sub impactul încălzirii climatice.
O altă soluţie ar putea fi găsită în afara graniţei, în special în Africa, continent unde Pekinul susţine din ce în ce mai mult agronomia atât tehnic cât şi financiar. În 2010 livrările africane de fructe şi legume, ulei şi cereale către Imperiului de Mijloc, rămâneau limitate la 3% din exporturile continentului african faţă de China, dar în creştere puternică - în Africa de Sud, cifra tinzând să atingă 90 M$, dublu faţă de 2009. Or, agricultura este unul dintre puţinele lucruri pe care Africa ştie să le exporte în prezent: în mod clar, între aceste două universuri se anunţă inevitabil o nouă sinergie planetară!
Cu cei 12 mm de ploaie începând din 12 septembrie, Shandong- ul n- a mai cunoscut o astfel de încercare de două secole. Pentru alte şapte provincii precum Hebei, Henan, Jiangsu şi Shanxi de cel puţin 50 de ani. Seceta şi frigul ameninţă în diverse grade de severitate 9.5 milioane de hectare din acest „ grânar” al ţării, prost protejate din cauza absenţei zăpezii, care a lipsit la întâlnirea programată în acest an. 2.6 milioane de ţărani şi 2,8 milioane de capete de animal au apa raţionalizată. La sfârşitul lui ianuarie 2011, Wen Jiabao, primul ministru, dădea alarma convocând de urgenţă consiliul de miniştri, în urma unui turneu de inspecţie.
După 15 zile de mobilizare, se pare că a fost evitat ceea ce era mai rău. Pierderile ar trebui să se limiteze la 4 Mt, ceea ce e foarte suportabil, faţă de 65 Mt de stocuri strategice. Mai mult, China va importa 3 Mt de grâu de înaltă calitate, pentru a acoperi nevoile pe care speciile locale de grâu nu le pot acoperi. Sub rezerva unor căderi de ploaie suficiente în următoarele 50 de zile, s- ar evita o adevărată catastrofă, rezultat al unei solide politici agronomice care difuzează seminţe mai rezistente la secetă şi irigarea economică prin pulverizatoare şi dispozitive cu picurător. La preţul aurului, zeci de mii de rachete încărcate cu sare şi emulsie de argint au fost lansate deasupra Pekinului şi zonelor ameninţate, lucru ce a permis nişte modeste căderi de zăpadă, suficiente însă pentru a evita moartea plantelor aflate în stadiul critic al sfârşitului de înspicare ( al formării spicului) . Pekinul a deblocat ( 10/02) 2 MM$ pentru prime de irigare ( 22/27$/ha) şi pentru forarea 1350 de puţuri de urgenţă.
În fond, ministerul agriculturii a declanşat un program decenal de reabilitare a unei reţele rurale de canalizare fisurată şi perimată datând din anii '50, în prezent cauza pierderii la sursă, înainte de a ajunge la culturi, de până la 70% din apă. Din cauza acesteia agricultura constituie de departe primul utilizator de apă din China, care a dus la pierderea în câteva decenii a unor resurse fosile constituite în milioane de ani: 650 MM$ sunt destinaţi pentru o perioadă de 10 ani acestui proiect de salvare.
Rămâne în discuţie foarte reala problemă a speculaţiei chineze şi mondiale, + 71% începând din vară la bursa din Chicago, + 2% nu mai departe de data de 08/02, urmare a anunţului FAO ( Food Agriculture Organization) privitor la o alertă alimentară în China. Pe pieţe are loc o supraveghere strânsă în vederea aprovizionării ( la nevoie chiar scoţând din stocul de rezerve publice) şi o urmărire susţinută a creşterii preţurilor, care a fost de 4,9% în ianuarie.
Alerta a fost totuşi una caldă şi s- a putut simţi neliniştea conducătorilor de origine rurală, foarte sensibilizaţi în probleme de nutriţie. Ce consecinţe ar decurge de aici pentru viitor? Pentru 2011 FAO vede rezervele chineze micşorate cu 6,4%, reducând marja de manevră a statului faţă de alte intemperii viitoare. O vulnerabilitate înrăutăţită de incapacitatea regimului de prevenire a eroziunii „ centurilor verzi” din jurul oraşelor, precum uzina BYD construită „ în plin câmp” la Xian- proiect blocat în 2010, dar pentru câtă vreme? Au fost pierdute în total 8 milioane de hectare începând din 1996, într- o ţară ce nu dispune decât de 7% din pământul arabil al lumii, faţă de 23% populaţie. O soluţie ar fi trecerea la OGM ( organism modificat genetic) , vechi subiect de cercetare coordonată în toate universităţile din ţară: specii de grâu şi porumb care să valorifice mai bine apa, dar şi mai tolerante în ce priveşte seceta şi căldurile mari în perioada fecundaţiei şi a umplerii boabelor, orez şi porumb mai tolerante faţă de insecte, care se înmulţesc sub impactul încălzirii climatice.
O altă soluţie ar putea fi găsită în afara graniţei, în special în Africa, continent unde Pekinul susţine din ce în ce mai mult agronomia atât tehnic cât şi financiar. În 2010 livrările africane de fructe şi legume, ulei şi cereale către Imperiului de Mijloc, rămâneau limitate la 3% din exporturile continentului african faţă de China, dar în creştere puternică - în Africa de Sud, cifra tinzând să atingă 90 M$, dublu faţă de 2009. Or, agricultura este unul dintre puţinele lucruri pe care Africa ştie să le exporte în prezent: în mod clar, între aceste două universuri se anunţă inevitabil o nouă sinergie planetară!
duminică, 13 februarie 2011
Veşti din China
Ştire de pe CNTV
Ieri, 12.02.2011, la 15.30 s- a semnalat în zona turnurilor gemene din Shanghai ( staţia Lujiakou, districtul Pudong) un fum gros, în legătură cu care primăria districtului Pudong a comunicat că nu era fum, ci abur provenind de la instalaţia de aer condiţionat a unuia dintre turnuri.
Ştirea mai precizează că în 09.11.2010 s- a semnalat de asemenea că ar fi fost fum în zona celor două turnuri, însă nici atunci nu a fost fum ci abur provenind de la o supapă de răcire de pe acoperişul clădirii.
joi, 10 februarie 2011
Veşti din China
Abia acum reuşesc să postez un articol pe care l- am citit în urmă cu o lună şi mi s- a părut că v- ar interesa. Este preluare din presa de limbă franceză ( jurnalişti francezi) de la Pekin.
Xi Jinping 习近平 şi Bo Xilai 薄熙来
La schimbarea anilor, două cadre de la cel mai înalt nivel se află sub luminile rampei : Xi Jinping,
fără voia sa datorită scurgerilor de informaţii de pe Wikileaks,
Bo Xilai,
Dintre toţi aceşti lideri, cel mai puţin anti- reformă este Li Keqiang,
Xi Jinping 习近平 şi Bo Xilai 薄熙来
La schimbarea anilor, două cadre de la cel mai înalt nivel se află sub luminile rampei : Xi Jinping,
Bo Xilai,
patronul Chongqing, în mod voit. Şi unul şi celălalt se află în cursa pentru puterea supremă din 2012, primul desemnat, celălalt outsider. Diferenţa de stil dintre cei doi înalţi funcţionari de stat sare în ochi, Xi cultivând umbra, iar Bo campaniile spectaculoase.
Ultima dintre campaniile sale ( 3/ 01) constă în a face din Chongqing TV un bastion al culturii maoiste, cu dimineaţa cântece revoluţionare şi lecturi din Timonier, după- amiaza filme „ cu valoare socială”, gen Marşul cel Lung sau Războiul din Coreea, iar de la 19 la 23, seriale roşii, ce înlocuiesc varietăţile şi serialele tradiţionale.
Demersul nu este lipsit de sens. Pe baza bogatei videoteci de propagandă care împietreşte sufletul ţării de două generaţii, această televiziune tematică este puţin costisitoare. Cei care alcătuiesc programele ştiu că tinerii se strâmbă la ideea de televiziune şi preferă internetul, mai puţin cenzurat, spre deosebire de vârsta a 3- a, care este pentru această „ nostalgie” . Cu siguranţă, odată cu intrarea în vigoare a grilei de programe, anunţurile publicitare dispar din noua grilă, audienţa scade. Dar „ televiziunea roşie” a lui Bo Xilai râvneşte la un alt public, aflat la 2500 km depărtare: cel din Pekin. Prin „ corect din punct de vedere politic” Bo vizează un loc în Biroul Politic şi mizează pe o problemă centrală a Chinei în 2011, vidul moral creat de abandonul comunismului. Vid pe care el încearcă să- l umplă printr- o anacronică întoarcere la origini.
De la numirea în 2007, activitatea sa la Chongqing nu s- a abătut niciodată de la această direcţie, închinată poate şi tatălui său, Bo Yibo, camarad al lui Deng Xiaoping. În 2009 făcea curăţenie în mafie ( 2000 de inculpări) . Apoi trimitea 750.000 de studenţi locali „ cel puţin o lună/ un an” la muncitori, ţărani şi soldaţi, ca în vremurile bune de altădată ale „ Rev. Cult. ” …
„ Televiziunea roşie” a lui vine la ţanc pentru a 90- a aniversare a PCC din 01 iulie 2011 şi la un an de la întronarea noului aparat Generaţia VI. Pentru profesorul Joseph Cheng ( City University/ HK) , Bo, mai degrabă zglobiu şi în vogă, se face mediatizat pentru a- şi asigura locul, în timp ce Xi, deja desemnat, „ aşteaptă la cald” fără a- şi asuma riscuri.
Şi iată că, dezvăluit de indiscreţiile lui Julian Assange, apare portretul lui Xi, schiţat de unul dintre prietenii săi din tinereţe, care a făcut imprudenţa să se confeseze ambasadei americane.
Omul ar fi „ exterm de pragmatic” , consacrându- şi întreaga energie de la cea mai fragedă vârstă în a urca spre puterea supremă fără a comite vreo greşeală. Se pare însă că este de o inteligenţă „ medie” , iar în faţa femeilor trece drept „ tern” .
În ciuda diferenţei de glamour şi putere dintre ei, Bo şi Xi au mult mai multe în comun decât ar părea. Şi unul şi celălalt se consideră îndreptăţiţi legitim în a conduce China datorită originii lor „ princiare” ( prin naştere) . Ambii şi- au axat cariera pe un scop „ mai roşu decât roşul” şi îşi îngrijesc imaginea de incoruptibili.
Dar mai ales, cei doi bărbaţi sunt hotărâţi să păstreze monopolul partidului, garantul stabilităţii şi creşterii puterii ţării în lume: nu va trebui să se conteze pe ei în ce priveşte reforma politică spre mai multă democraţie. Dar această convingere conservatoare comună ar putea forma baza unei alianţe între ei. Xi de altfel tocmai a făcut un turneu de inspecţie de trei zile la Chongqing, unde a lovit puternic prin aprobarea călduroasă dată operei rivalului său ( ceea ce constituie dovada forţei sale liniştite) : decapitarea triadelor şi tentativa de a reinsufla administraţilor săi fervoare revoluţionară.
Dintre toţi aceşti lideri, cel mai puţin anti- reformă este Li Keqiang,
adevăratul rival al lui Xi Jinping şi partenerul obligatoriu al acestuia în viitorul binom al puterii. Li pare mai angajat în populism şi apărarea bunăstării sociale prin programe pentru locuinţe şi asigurări sociale. Deşi protejat de Hu Jintao, Li apare în viitorul aparat de conducere drept fiul spiritual şi continuatorul lui Wen Jiabao.
duminică, 6 februarie 2011
Limba chineză: pronunţie
Limba chineză este tradiţional scrisă în sinograme (hieroglife sau ideograme sau caractere chinezeşti). Sinogramele nu dau nici o idee asupra pronunţiei, de aceea lingviştii chinezi, dar şi străini au creat de-a lungul timpului transcrieri fonetice pentru a reda pronunţia sinogramelor. În 1958 în China a fost pusă în circulaţie Ladingzimu pinyin/Pronunţie bazată pe alfabetul latin sau mai scurt şi mai clar: transcriere fonetică latină, care este şi azi în vigoare.
Se foloseşte în texte scrise în alfabetul latin atât pentru
învăţarea limbii chineze scrise de către chinezi dar mai ales de către străini,
la organizarea dicţionarelor după criteriul fonetic,
la redarea numelor proprii chineze în scrieri din străinătate ori având drept public ţintă străini
pentru listare de text în limba chineză pe calculator.
De menţionat că în afara acestei transcrieri fonetice chineze există în lume şi alte transcrieri fonetice ale limbii chineze, adaptate la diverse limbi, adică există transcrieri fonetice create de sinologi (persoane care studiază China şi limba chineză) din diverse ţări: Anglia, Germania, SUA, Franţa, Rusia, România etc.
M-am hotărât să scriu rândurile de faţă fiind solicitată de mai mulţi prieteni puşi în situaţia de a trebui să citească tot mai des nume proprii chineze şi care,desigur, vor să le citească în mod corect.
În România există un standard de stat privind pronunţia chineză de către vorbitorul nativ de limbă română.Din foarte diverse motive (unul dintre ele fiind acela că nu este cunoscut), standardul acesta nu este utilizat însă.
Voi reda mai jos corespondenţele fonetice chineză-română aşa cum apar ele cel mai adesea scrise în română. Sunt sigură că dacă aveţi suficientă răbdare să citiţi cele de mai jos veţi constata că practic nu există sunet în chineză pe care să nu-l regăsim şi în română. Nu am încotro şi trebuie să spun că limba noastră este una dintre acele limbi în care se regăsesc toate sunetele de bază existente în lume. Este unul dintre motivele pentru care ar trebui să fim mai fericiţi în viaţa cotidiană şi mai mândri că Dumnezeu a lăsat să fie aşa,dar,cine se apleacă oare spre studiul foneticii? …
Cele de mai jos vă dau niște repere pentru a vă putea descurca ocazional, deci nu au pretenția să poată să vă învețe pronunția în limba chineză. Pentru așa ceva trebuie să începeți să învățați chineză.
Echivalenţe fonetice chineză-română:
Unitatea fonetică minimă este silaba. O silabă este alcătuită din: iniţială + finală(-e) . Când silaba nu are iniţială spunem că are iniţială zero. Finalele sunt simple (o singură vocală) şi compuse ( două sau mai multe vocale, ori vocală/vocale şi consoanele: n sau ng).La sfârşit de silabă nu pot exista în chineza standard alte consoane în afară de -n şi -ng.
Iniţiale (consoane)
Fiecare consoană este însoţită, în pronunţia „independentă”, de o vocală specifică ei:
B( o) - este un sunet pronunţat ca un sunet între „b” şi „p” din limba română. Pronunţie:
aşezăm buzele ca pentru a pronunţa „b”, dar pronunţăm „p”.
P( o) - este „p” aspirat ( pronunţat cu o puternică emisie de aer după el, perceput în română
drept „ ph”). Această consoană există în limba română, unde însă faptul că este aspirat
nu are o atât de mare importanţă în cadrul cuvântului precum are în limba chineză.
În chineză, dacă rostim „ p” neaspirat în loc de „p” aspirat, sensul cuvântului se
schimbă total. Această regulă este valabilă pentru toate consoanele aspirate.
M( o) – este sunetul „m” din limba română.
F( o) – este sunetul „ f” din limba română.
D( e) – este un sunet între „d” şi „t” din română. Pronunţie: aşezăm buzele ca pentru a
pronunţa „d”, dar pronunţăm „t”.
T( e) – este „t” aspirat.
N( e) – este sunetul „n” din română.
L( e) – este sunetul „l” din română.
Z( i) – este un sunet specific chinezesc, ce se poate reda în română în scris prin dz(î). Unii foneticieni îl consideră o variantă a lui „ ţ” românesc.
C( i) – se pronunţă ca un „ţ” românesc aspirat.
S( i) – este sunetul „ s” românesc.
Zh( i) – deşi existent în limba română, nu are o grafie proprie, neavând aceeaşi importanţă încadrul cuvântului precum în chineză. Se pronunţă precum „dj”, „ j”, „ge” ca în cuvintele:
Djakarta, John, geam.
Ch( i) – sunet specific chinezesc,aspirat,existent în română,fără a avea o grafie proprie. Cel mai fidel îl putem reda în pronunţie prin „ ч” ( „ ci” rusesc) aspirat.
Sh( i) – „ş” românesc.
R( i) – sunet specific chinezesc, situat ca pronunţie între sunetele româneşti „ r” şi „ j”.
Pronunţie: limba se aşează ca pentru a pronunţa „ r”, dar pronunţăm „ j”. După câteva exerciţii se poate obţine o pronunţie corectă.
J(i) – sunet specific chinezesc.Pronunţie: un sunet situat între „gi” din cuvintele „gingie”, „Gina” şi „ţ” românesc, ori ca „j” în englezescul „jeep”.
Q( i) – sunet aspirat, pronunţat ca un „ ci” românesc aspirat.
X( i) – sunet între „s” şi „ş”.
G( e) – sunet între „g” şi „k”.
K( e) – sunetul „ c” românesc, aspirat.
H( e) – sunetul „h” din română.
Finale
Simple:
1) a : „a” din română, uşor mai deschis în pronunţie decât acesta.
2) o : „o” din română.
3) e : „ă” din română, ca finală simplă, precedat sau nu de o iniţială, niciodată în combinaţii cu alte vocale. Combinat cu alte vocale, deci în finale compuse, se citeşte ca „e” din română.
4) i : „i” din română. Apare restrictiv cu această pronunţie după consoanele: b, p ,m ,d ,t ,n ,l ,j ,q ,x.
5) u : „u” din română.
6) ű : „ű” din germană sau „u” din franceză.
7) i : „î” din română. Apare cu această pronunţie,restrictiv,după consoanele :z ,c ,s ,zh ,ch ,sh ,r.
Compuse:
8) ai : „ai” din română, cu un „a” uşor mai deschis decât în română.
9) ei : „ei” din română.
10) ao : „au” din română.
11) ou : „ou” din română.
12) ia : „ia” din română.
13) ie : „ie” din română.
14) iao : „iau” din română.
15) iou (- iu) : „iou” ( „iu”) din română.
16) ua : „ua” din română.
17) uo : „uo” din română.
18) uai : „uai” din română.
19) uei (- ui) : „uei” („ui”) din română.
20) űe : űe.
Finale în – n şi – ng. Singurele consoane care apar în poziţie finală în chineza standard sunt acestea două. Iată combinaţiile în care pot apărea:
21) an : se citeşte ca „ an” din română, cu un „ a” uşor mai deschis.
22) en : „ăn” din română.
23) ang : „ang” ( sunetul „ng” este un sunet velar în toate silabele în care apare în limba chineză).
24) eng : „ăng” din română.
25) ong : „ung” din română.
26) ian : „ien” din română.
27) in : „in” din română.
28) iang : „iang” din română.
29) ing : „ing” din română.
30) iong : „iung” din română.
31) uan : „ uan” din română.
32) uen ( - un) : „uăn” („un”) din română.
33) uang : „uang” din română.
34) ueng : „uăng” din română.
35) űan : „űan” ( „űn)
36) űn : „űn”.
37) er : „ăr” din română; „r” este un sunet retroflex (răsucit), puţin diferit de ceea ce se redă în română în scris prin „r”.
De reţinut: În grupa finalelor în –n / - ng, „e” se citeşte ca „ ă” din română.
SISTEMATIZARE PRONUNŢIE FINALE
1) i : - după zh, ch, sh, z, c, s, r se citeşte „ î ”, iar după restul consoanelor se citeşte
normal „ i ”.
Aflat la începutul silabei, deci ca iniţială, se scrie „ y ”.
În faţa finalelor în – i şi în absenţa unei iniţiale ( iniţiala zero) , - i este dublat de y ( în silabele: yi, yin, ying).
Finala – iu cu iniţiala zero devine you.
2) u : după j, q, x se citeşte „ ü ”, iar în celelalte situaţii se citeşte „ u ”. Aflat în poziţie iniţială,
se scrie „w ”. Atunci când este singur, are grafia „ wu”.
Alte două modificări de grafie, când avem finala în –u cu iniţiala zero:
wei pentru finala –ui şi
wen pentru finala – un.
De reţinut că veţi întâlni în pronunţie finalele –ui şi – un şi pronunţate wei, respectiv wen.
3) e : dacă este singur se citeşte „ă ”. Tot „ ă” se citeşte când formează silabă cu d, t, n, l, z, c, s, zh, ch, sh, r, g, k, h şi când alcătuieşte finalele: er, en, eng. În celelalte poziţii se citeşte „e ”.
4) ü : se citeşte şi se scrie „ ü” după consoanele n, l. După y se scrie -u, dar îl citim – ü.
marți, 1 februarie 2011
欢欢喜喜过春节！An Nou fericit!
este chiar un iepure din aur ...
urari de Sărbătoarea Primăverii
tăieturi în hârtie pe geamul unui magazin
de Sărbătoarea Primăverii în Tibet
Sărbătoarea Primăverii la Bucureşti
Artişti din Nankin/ Nanjing s- au pregătit de sărbătoare
jiaozi de sărbătoare
Veşti din China: Pregătiri pentru intrarea în Anul Iepurelui de Metal ( 03 februarie 2011- 22 ianuarie 2012)
De Anul Nou chinezesc, în " Oraşul porţelanului" , cum este supranumit Jingdezhen ( provincia Jiangxi) , în Piaţa Poporului, a fost ridicat acest iepure uriaş de 8.2 m înălţime şi 9.6 m lăţime.
este construit dintr- un cadru metalic acoperit cu 30.000 de farfurii de porţelan şi a costat municipalitatea peste 13.000 de dolari.
este construit dintr- un cadru metalic acoperit cu 30.000 de farfurii de porţelan şi a costat municipalitatea peste 13.000 de dolari.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Sărbători chinezeşti: 小年Xiǎonián Micul An Nou chinezesc/ Sărbătoarea Primăverii cea mică
小年Xiǎonián Micul An Nou chinezesc/ Sărbătoarea Primăverii cea mică
În ziua a 23- a a ultimei luni a calendarului lunar ( după calendarul gregorian/ internaţional, anul acesta în data de 26 ianuarie) , respectiv de Micul An Nou este cinstit Spiritul bucătăriei 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn, căruia i se aduc ofrande. Acest Spirit al bucătăriei are foarte diverse nume în funcţie de foarte diversele zone şi epoci din China: Zeul/ Regele/ Unchiul/ Domnul bucătăriei.
Ar părea un obicei bizar dacă am uita că şi la români există conform tradiţiei un spirit ocrotitor al casei ce poate fi asimilat cu acest personaj chinezesc. Fără îndoială că şi la alte popoare există sub diverse denumiri.
Spiritul bucătăriei este aşadar cel care este responsabil de norocul unei familii. Se spune că în această a 23- a zi, 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn îi relatează lui 玉皇大帝Yùhuángdàdì/ Ühuangtati, Marele Împărat de Jad ( zeitatea daoistă supremă) tot ce a făcut , bune şi rele, fiecare familie pe parcursul anului ce se încheie, iar împăratul hotărăşte dacă familia merită răsplată ori pedeapsă pentru faptele sale. De aceea, în această zi, la vremea când trebuie să apară 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn, oamenii pun în faţa statuii lui dulciuri, apă, boabe de soia şi nutreţ. Ultimele trei sunt pentru calul pe care 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn coboară din cer. Dulciurile, de preferinţă anume fel de dulciuri, vor fi prezentate topite şi se pun în gura lui 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn. Cu gura astfel încleiată de dulciuri, Zàoshén/ Dzaoşăn nu va putea să vorbească oamenii de rău în faţa lui 玉皇大帝Yùhuángdàdì/ Ühuangtati/ Marele Împărat de Jad. Se respectă cu această ocazie obiceiul conform căruia: ” Aşa cum bărbaţii nu venerează Luna, nici femeile nu venerează bucătăria” , de unde obiceiul că ofrandele aduse lui 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn sunt prezentate exclusiv de bărbaţi.
În Ajunul Anului Nou, Spiritul bucătăriei 灶 神/ Zàoshén/ Dzaoşăn coboară pe pământ împreună cu toate zeităţile din cer pentru Sărbătoarea Primăverii, iar Micul An Nou ar fi deci o ceremonie în care se urează în mod special bunvenit lui灶 神/ Zàoshén/ Dzaoşăn.
Oamenii încep a face curăţenia casei ca pregătire pentru Sărbătoarea primăverii încă din a opta zi a ultimei luni aşa cum arătam în prezentarea precedentă. Această mare curăţenie/ numită şi curăţirea casei ori desprăfuirea se încheie la Micul An Nou. Se face efectiv mare curăţenie, cu gândul că se înlătură nenorocul şi se aduce norocul, respectiv ceea ce e vechi este purtător de ghinion, în timp ce noul aduce norocul. Se face o curăţenie atentă, astfel ca totul să strălucească. La Pekin de pildă, cea de- a 24- a zi din calendarul lunar este „ Ziua curăţeniei” . În fiecare an la această dată gospodinele acoperă cu huse paturile şi mobila, iar ele îşi acoperă capul. După care pereţii sunt periaţi cu mături, apoi se curăţă mesele şi podeaua şi se continuă până la a face o curăţenie desăvârşită, ce va aduce casei şi implicit familiei o nouă înfăţişare. Astfel, familia este pregătită să întâmpine Sărbătoarea Primăverii/ Anul Nou chinezesc, prima mare sărbătoare din an şi de fapt cea mai mare dintre sărbători.
În ziua a 23- a a ultimei luni a calendarului lunar ( după calendarul gregorian/ internaţional, anul acesta în data de 26 ianuarie) , respectiv de Micul An Nou este cinstit Spiritul bucătăriei 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn, căruia i se aduc ofrande. Acest Spirit al bucătăriei are foarte diverse nume în funcţie de foarte diversele zone şi epoci din China: Zeul/ Regele/ Unchiul/ Domnul bucătăriei.
Ar părea un obicei bizar dacă am uita că şi la români există conform tradiţiei un spirit ocrotitor al casei ce poate fi asimilat cu acest personaj chinezesc. Fără îndoială că şi la alte popoare există sub diverse denumiri.
Spiritul bucătăriei este aşadar cel care este responsabil de norocul unei familii. Se spune că în această a 23- a zi, 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn îi relatează lui 玉皇大帝Yùhuángdàdì/ Ühuangtati, Marele Împărat de Jad ( zeitatea daoistă supremă) tot ce a făcut , bune şi rele, fiecare familie pe parcursul anului ce se încheie, iar împăratul hotărăşte dacă familia merită răsplată ori pedeapsă pentru faptele sale. De aceea, în această zi, la vremea când trebuie să apară 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn, oamenii pun în faţa statuii lui dulciuri, apă, boabe de soia şi nutreţ. Ultimele trei sunt pentru calul pe care 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn coboară din cer. Dulciurile, de preferinţă anume fel de dulciuri, vor fi prezentate topite şi se pun în gura lui 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn. Cu gura astfel încleiată de dulciuri, Zàoshén/ Dzaoşăn nu va putea să vorbească oamenii de rău în faţa lui 玉皇大帝Yùhuángdàdì/ Ühuangtati/ Marele Împărat de Jad. Se respectă cu această ocazie obiceiul conform căruia: ” Aşa cum bărbaţii nu venerează Luna, nici femeile nu venerează bucătăria” , de unde obiceiul că ofrandele aduse lui 灶 神Zàoshén/ Dzaoşăn sunt prezentate exclusiv de bărbaţi.
În Ajunul Anului Nou, Spiritul bucătăriei 灶 神/ Zàoshén/ Dzaoşăn coboară pe pământ împreună cu toate zeităţile din cer pentru Sărbătoarea Primăverii, iar Micul An Nou ar fi deci o ceremonie în care se urează în mod special bunvenit lui灶 神/ Zàoshén/ Dzaoşăn.
Oamenii încep a face curăţenia casei ca pregătire pentru Sărbătoarea primăverii încă din a opta zi a ultimei luni aşa cum arătam în prezentarea precedentă. Această mare curăţenie/ numită şi curăţirea casei ori desprăfuirea se încheie la Micul An Nou. Se face efectiv mare curăţenie, cu gândul că se înlătură nenorocul şi se aduce norocul, respectiv ceea ce e vechi este purtător de ghinion, în timp ce noul aduce norocul. Se face o curăţenie atentă, astfel ca totul să strălucească. La Pekin de pildă, cea de- a 24- a zi din calendarul lunar este „ Ziua curăţeniei” . În fiecare an la această dată gospodinele acoperă cu huse paturile şi mobila, iar ele îşi acoperă capul. După care pereţii sunt periaţi cu mături, apoi se curăţă mesele şi podeaua şi se continuă până la a face o curăţenie desăvârşită, ce va aduce casei şi implicit familiei o nouă înfăţişare. Astfel, familia este pregătită să întâmpine Sărbătoarea Primăverii/ Anul Nou chinezesc, prima mare sărbătoare din an şi de fapt cea mai mare dintre sărbători.
duminică, 23 ianuarie 2011
Veşti din China: vizită la nivel înalt
Presa franceză ( jurnalişti francezi) de la Pekin, după vizită:
Barack Obama - Hu Jintao : visuri de împărţire a lumii
Vizita lui Hu Jintao acasă la Barack Obama la Washington ( 19- 22/ 01) a suscitat o înflorire a manşetelor de presă pe cele 5 continente « şocul titanilor » , « duelul giganţilor » … Insistenţa mijloacelor mass- media în a face din această întâlnire la nivel înalt un moment crucial pentru planetă dă la iveală un sentiment universal de confuzie, o aşteptare nedefinită a unor soluţii miracol de la o locomotivă sino- americană, pentru a linişti lumea în privinţa creşterii care, prin amploarea lor, depăşesc naţiuni şi regiuni. De altfel, aşa a şi fost alcătuită agenda preşedinţilor, închinată unor subiecte bilaterale cu incidenţă asupra celor cinci continente: - rata ideală a yuanului, implicând punerea la zi a regulilor monetare internaţionale, - pace între Corei, - cooperarea în domeniul energiilor curate împreună cu, în filigran, - regulamentele viitorului joc mondial al eliminării carbonului din atmosferă…
Ori, din toate acestea, ce a rezultat? Puţine lucruri. Un climat „ feel good” , alcătuit din curtoazie şi voinţă împărtăşită pentru a crea încredere. Un ton mai direct în abordarea temelor delicate. Obama s- a referit la Drepturile omului, protecţionismul pieţelor publice chineze, piratajul industrial. Hu a insistat pentru ca SUA să înceteze să vorbească despre Dalai Lama sau înarmarea Taiwanului.
Dar, mai mult decât la precedentele întâlniri la nivel înalt, n- a fost făcută nici cea mai mică dintre concesii. După întâlnire, ministrul adjunct în afaceri externe, Cui Tiankai a declarat că în domeniul monetar „ politica chineză nu se va schimba în mod substanţial” …
Ba dimpotrivă, China plăteşte 45 MM$ pentru contractele semnate, dintre care 19 MM$ pentru 200 de avioane Boeing plus 2 MM$ pentru firma CE pentru 5 proiecte inovatoare în domeniul trenurilor de mare viteză ( JV cu CSR- căreia i se asigură trenuri pentru viitoarele coridoare feroviare Florida şi California) ; în domeniul aviaţiei ( JV împreună cu AVIC pentru furnizarea părţii de avionică la C919, viitor rival al A320) ; JV împreună cu Shenhu pentru motorinele ultra- performante ale viitorului … precum şi o extrem de uimitoare comandă de 11,5 Mt de soia US, 50% din piaţa mondială, pentru 6,6 MM$ …
Acest „ cec” chinezesc de 45 MM$ e subiect de reflecţie în ce priveşte rolul tot mai important al Chinei în economiile de vârf.
Mai ales când ne dăm seama că sume aproape identice au fost vărsate către Europa, ca fruct al unei strategii deliberate. Ultimele vizite ale lui Hu Jintao, Wen Jiabao şi Li Keqiang în Europa au avut ca rezultat în Germania contracte de 8,7 MM$, în Regatul Unit 3,5 MM$ , în Spania 7,5 MM$ şi 20 MM$ în Franţa, respectiv un total de 40 MM$.
China a plătit pentru achiziţii ale datoriilor publice în Spania 6 MM$, în Portugalia 5 MM$, în timp ce tot China, în noiembrie 2010 a achiziţionat bonuri de tezaur americane în valoare de 23 MM$. Asta înseamnă o strategie eficientă. Slabele cote de consum şi de protecţie socială ale sale permit Chinei să susţină ritmul de viaţă al ţărilor bogate, în schimbul unei împărţiri a puterii şi a punerii în discuţie a valorilor acestora.
Totul însă nu este decât provizoriu: China ştie că nu mai are prea mult timp pentru a- şi regla problemele sociale, în faţa unei străzi care ştie ce înseamnă bunăstarea unei societăţi, respectiv ce înseamnă un stat de drept şi care presează regimul pentru a recupera întârzierea.
În ce priveşte Europa însă, confruntată cu acest dialog sino- american din care ea este absentă, două lucruri sunt clare:
- doar revizuindu- şi în fond modul de viaţă ( sisteme de locuri de muncă, de sănătate, educaţie, apărare) pentru a le reconcilia cu mijloacele sale reale, va reuşi să rupă această dependenţă faţă de China, reluând totodată cu aceasta un dialog de la egal la egal;
- iar această revizuire va trebui făcută după acordarea unor drepturi sporite Bruxelles- ului în scopul de a juca în sfârşit atuul unei populaţii de 450 milioane de locuitori ce vorbesc cu un acelaşi glas, via o singură instanţă.
Dar pe această cale pe care o impune prezenta criză, riscul este de partea acelor state membre atât de sărăcite că şi- au ieşit din minţi , vulnerabile la himerele naţionaliste sau neo- totalitare, respectiv xenofobe ( anti- chineze între altele) , ce deschid porţile celor mai rele dintre incertitudini.
Barack Obama - Hu Jintao : visuri de împărţire a lumii
Vizita lui Hu Jintao acasă la Barack Obama la Washington ( 19- 22/ 01) a suscitat o înflorire a manşetelor de presă pe cele 5 continente « şocul titanilor » , « duelul giganţilor » … Insistenţa mijloacelor mass- media în a face din această întâlnire la nivel înalt un moment crucial pentru planetă dă la iveală un sentiment universal de confuzie, o aşteptare nedefinită a unor soluţii miracol de la o locomotivă sino- americană, pentru a linişti lumea în privinţa creşterii care, prin amploarea lor, depăşesc naţiuni şi regiuni. De altfel, aşa a şi fost alcătuită agenda preşedinţilor, închinată unor subiecte bilaterale cu incidenţă asupra celor cinci continente: - rata ideală a yuanului, implicând punerea la zi a regulilor monetare internaţionale, - pace între Corei, - cooperarea în domeniul energiilor curate împreună cu, în filigran, - regulamentele viitorului joc mondial al eliminării carbonului din atmosferă…
Ori, din toate acestea, ce a rezultat? Puţine lucruri. Un climat „ feel good” , alcătuit din curtoazie şi voinţă împărtăşită pentru a crea încredere. Un ton mai direct în abordarea temelor delicate. Obama s- a referit la Drepturile omului, protecţionismul pieţelor publice chineze, piratajul industrial. Hu a insistat pentru ca SUA să înceteze să vorbească despre Dalai Lama sau înarmarea Taiwanului.
Dar, mai mult decât la precedentele întâlniri la nivel înalt, n- a fost făcută nici cea mai mică dintre concesii. După întâlnire, ministrul adjunct în afaceri externe, Cui Tiankai a declarat că în domeniul monetar „ politica chineză nu se va schimba în mod substanţial” …
Ba dimpotrivă, China plăteşte 45 MM$ pentru contractele semnate, dintre care 19 MM$ pentru 200 de avioane Boeing plus 2 MM$ pentru firma CE pentru 5 proiecte inovatoare în domeniul trenurilor de mare viteză ( JV cu CSR- căreia i se asigură trenuri pentru viitoarele coridoare feroviare Florida şi California) ; în domeniul aviaţiei ( JV împreună cu AVIC pentru furnizarea părţii de avionică la C919, viitor rival al A320) ; JV împreună cu Shenhu pentru motorinele ultra- performante ale viitorului … precum şi o extrem de uimitoare comandă de 11,5 Mt de soia US, 50% din piaţa mondială, pentru 6,6 MM$ …
Acest „ cec” chinezesc de 45 MM$ e subiect de reflecţie în ce priveşte rolul tot mai important al Chinei în economiile de vârf.
Mai ales când ne dăm seama că sume aproape identice au fost vărsate către Europa, ca fruct al unei strategii deliberate. Ultimele vizite ale lui Hu Jintao, Wen Jiabao şi Li Keqiang în Europa au avut ca rezultat în Germania contracte de 8,7 MM$, în Regatul Unit 3,5 MM$ , în Spania 7,5 MM$ şi 20 MM$ în Franţa, respectiv un total de 40 MM$.
China a plătit pentru achiziţii ale datoriilor publice în Spania 6 MM$, în Portugalia 5 MM$, în timp ce tot China, în noiembrie 2010 a achiziţionat bonuri de tezaur americane în valoare de 23 MM$. Asta înseamnă o strategie eficientă. Slabele cote de consum şi de protecţie socială ale sale permit Chinei să susţină ritmul de viaţă al ţărilor bogate, în schimbul unei împărţiri a puterii şi a punerii în discuţie a valorilor acestora.
Totul însă nu este decât provizoriu: China ştie că nu mai are prea mult timp pentru a- şi regla problemele sociale, în faţa unei străzi care ştie ce înseamnă bunăstarea unei societăţi, respectiv ce înseamnă un stat de drept şi care presează regimul pentru a recupera întârzierea.
În ce priveşte Europa însă, confruntată cu acest dialog sino- american din care ea este absentă, două lucruri sunt clare:
- doar revizuindu- şi în fond modul de viaţă ( sisteme de locuri de muncă, de sănătate, educaţie, apărare) pentru a le reconcilia cu mijloacele sale reale, va reuşi să rupă această dependenţă faţă de China, reluând totodată cu aceasta un dialog de la egal la egal;
- iar această revizuire va trebui făcută după acordarea unor drepturi sporite Bruxelles- ului în scopul de a juca în sfârşit atuul unei populaţii de 450 milioane de locuitori ce vorbesc cu un acelaşi glas, via o singură instanţă.
Dar pe această cale pe care o impune prezenta criză, riscul este de partea acelor state membre atât de sărăcite că şi- au ieşit din minţi , vulnerabile la himerele naţionaliste sau neo- totalitare, respectiv xenofobe ( anti- chineze între altele) , ce deschid porţile celor mai rele dintre incertitudini.
Veşti din China: vizită la nivel înalt
Îmi propusesem să scriu despre fiecare dintre zilele de vizită, dar n- a fost să fie ... Timpul nu mi- a permis.
Azi am avut ceva mai mult timp să văd o parte din presa internaţională pe această temă. Voi începe cu presa franceză de la Pekin.
Înainte de vizită:
Hu Jintao acasă la Obama- pacea vitejilor?
Hu Jintao va fi în 19.01 în SUA acasă la Barack Obama: cea din urmă tentativă dintr- un lung şir pentru găsirea destinderii între aceste ţări- continent interdependente, dar pe care atâtea lucruri le situează pe poziţii opuse.
D. Lampton, profesor de studii chineze la Washington crede că tensiunea provine din „ aşteptări reciproce nerealiste” . Ca şi cum, fascinaţi de perspectivele unui viitor comun ( de stăpânire a lumii) , aceste imperii ar subestima concesiile pe care le au de făcut pentru a- şi atinge scopurile propuse.
Vizita ( 8- 12.01) lui R. Gates, secretar la apărare, rezumă aceste tensiuni latente. Se presupunea că împreună cu H. Clinton, secretar pentru afaceri externe, ( la Pekin în 06/ 01) , Gates va îndepărta problemele litigioase înaintea plecării lui Hu. Ceea ce el nu a reuşit decât în parte.
Mocnind în propria- i cenuşă, tensiunea a reizbucnit în primăvara lui 2010, odată cu desfăşurarea unei armade chineze în Marea Chinei odată cu declararea de către aceasta a noului său „ interes strategic” şi inspectarea a zeci de şalupe străine. Rezultatul: încă din vară, ţările ASEAN ( Asociaţia Naţiunilor din Asia de sud- est) aduse de Vietnam, se adunau în jurul SUA.
Totodată, incapacitatea Pekinului de a renunţa la Pyongyang/ Phenian după asalturile capricioase ale acestuia asupra Coreei de Sud, consolida alianţa între Washington, Tokyo şi Seul. Pe aceste două linii convergente şi pe recentele vânzări de arme Taiwanului, R. Gates apărea ca un cui de piridoc pentru a stopa China. A provocat o aşa mare furie statului major chinez încât i s- a anulat pur şi simplu invitaţia din iunie 2010…
Pornind de la un asemenea nivel scăzut, vizita lui Gates apare ca un semi- succes. Emisarul lui Obama se poate lăuda că a fost primit la Qinghe, postul de comandă al Bombei nucleare chineze şi de a i se fi acceptat invitaţia în SUA în cursul anului 2011 de către Chen Bingde şi Qing Ziyuan, cei mai înalţi gradaţi ai armatei chineze, APE ( Armata Populară de Eliberare) . Ei au validat de asemenea o reluare a dialogului între forţele armate, fără a fixa o dată şi fără prea mare convingere, reiterând cerinţele lor de respectare a „ intereselor vitale” ale Chinei ( asupra vânzărilor de arme către Taiwan, asupra suveranităţii lor maritime etc. ) . Ca o explozie subterană vizibilă, testul de zbor a bombardierului invizibil J20 a avut loc în timpul vizitei lui Gates, anunţând iminenta vulnerabilitate a port- avioanelor americane în zonă.
Hu Jintao a susţinut faţă de oaspetele său că nu trebuie văzut un anume mesaj în acest lucru şi că e vorba doar de o simplă lipsă de coordonare, el însuşi nefiind la curent cu acest lucru mai înainte: orice interpretare ar fi făcut la acestea Gates, faptul în mod incontestabil ar fi creat dezordine!
Printre celelalte interese în litigiu de reglementat figurează eternul subiect al cursului de schimb al yuanului chinezesc, pe care SUA îl acuză ca sub- evaluat cu 20- 40%. Nici aici lucrurile nu sunt clare. Banca centrală promite pentru viitor „ mai multă flexibilitate” . În şase luni, yuanul a crescut cu 3,4%, respectiv, incluzând şi inflaţia, cu 10%, conform Tim Geithner, screctar la finanţe. În decembrie, excedentul comercial s- a micşorat aproape la jumătate, de la 23 la 13 MM $, iar pronosticurile sunt în continuare de scădere pentru 2011, datorită închiderii a mii de uzine poluante şi/ sau non- viabile. Am putea spune că lui B. Obama îi va fi foarte greu să obţină de la Hu Jintao o promisiune de reevaluare… Rămâne în plus şi dezacordul în privinţa Coreei de Nord, fiindcă Pekinul încearcă să obţină o redeschidere a „ Negocierilor în şase” „ uitând” recentele agresiuni ale Nordului contra Sudului şi fără niciun efort de a fi de partea Nordului. Conflict comercial de asemenea, faţă de protecţionismul chinez în privinţa energiilor regenerabile ( cf. p.2) . Washington- ul a depus o plângere la OMC, Organizaţia Mondială a Comerţului. Hu Jintao va încerca aici să deturneze tirul propunând o alianţă industrială …
În bagaje, Hu are la sfârşit şi cadouri. Cel mai notabil va fi o etapă la Chicago, fieful lui Obama, respectiv vizita unei uzine chineze de echipamente solare sau eoliene. Ca pentru a sugera că în SUA sunt create locuri de muncă de către China, şi pentru a da un suflu unei metropole lovite de criză, salutând tranziţia sa rapidă spre o redusă concetraţie de carbon. Fără a da impresia că se atinge acest subiect, totul ar viza şi susţinerea realegerii preşedintelui Obama anul viitor- şi a- şi face, în sfârşit, din el un aliat!
Azi am avut ceva mai mult timp să văd o parte din presa internaţională pe această temă. Voi începe cu presa franceză de la Pekin.
Înainte de vizită:
Hu Jintao acasă la Obama- pacea vitejilor?
Hu Jintao va fi în 19.01 în SUA acasă la Barack Obama: cea din urmă tentativă dintr- un lung şir pentru găsirea destinderii între aceste ţări- continent interdependente, dar pe care atâtea lucruri le situează pe poziţii opuse.
D. Lampton, profesor de studii chineze la Washington crede că tensiunea provine din „ aşteptări reciproce nerealiste” . Ca şi cum, fascinaţi de perspectivele unui viitor comun ( de stăpânire a lumii) , aceste imperii ar subestima concesiile pe care le au de făcut pentru a- şi atinge scopurile propuse.
Vizita ( 8- 12.01) lui R. Gates, secretar la apărare, rezumă aceste tensiuni latente. Se presupunea că împreună cu H. Clinton, secretar pentru afaceri externe, ( la Pekin în 06/ 01) , Gates va îndepărta problemele litigioase înaintea plecării lui Hu. Ceea ce el nu a reuşit decât în parte.
Mocnind în propria- i cenuşă, tensiunea a reizbucnit în primăvara lui 2010, odată cu desfăşurarea unei armade chineze în Marea Chinei odată cu declararea de către aceasta a noului său „ interes strategic” şi inspectarea a zeci de şalupe străine. Rezultatul: încă din vară, ţările ASEAN ( Asociaţia Naţiunilor din Asia de sud- est) aduse de Vietnam, se adunau în jurul SUA.
Totodată, incapacitatea Pekinului de a renunţa la Pyongyang/ Phenian după asalturile capricioase ale acestuia asupra Coreei de Sud, consolida alianţa între Washington, Tokyo şi Seul. Pe aceste două linii convergente şi pe recentele vânzări de arme Taiwanului, R. Gates apărea ca un cui de piridoc pentru a stopa China. A provocat o aşa mare furie statului major chinez încât i s- a anulat pur şi simplu invitaţia din iunie 2010…
Pornind de la un asemenea nivel scăzut, vizita lui Gates apare ca un semi- succes. Emisarul lui Obama se poate lăuda că a fost primit la Qinghe, postul de comandă al Bombei nucleare chineze şi de a i se fi acceptat invitaţia în SUA în cursul anului 2011 de către Chen Bingde şi Qing Ziyuan, cei mai înalţi gradaţi ai armatei chineze, APE ( Armata Populară de Eliberare) . Ei au validat de asemenea o reluare a dialogului între forţele armate, fără a fixa o dată şi fără prea mare convingere, reiterând cerinţele lor de respectare a „ intereselor vitale” ale Chinei ( asupra vânzărilor de arme către Taiwan, asupra suveranităţii lor maritime etc. ) . Ca o explozie subterană vizibilă, testul de zbor a bombardierului invizibil J20 a avut loc în timpul vizitei lui Gates, anunţând iminenta vulnerabilitate a port- avioanelor americane în zonă.
Hu Jintao a susţinut faţă de oaspetele său că nu trebuie văzut un anume mesaj în acest lucru şi că e vorba doar de o simplă lipsă de coordonare, el însuşi nefiind la curent cu acest lucru mai înainte: orice interpretare ar fi făcut la acestea Gates, faptul în mod incontestabil ar fi creat dezordine!
Printre celelalte interese în litigiu de reglementat figurează eternul subiect al cursului de schimb al yuanului chinezesc, pe care SUA îl acuză ca sub- evaluat cu 20- 40%. Nici aici lucrurile nu sunt clare. Banca centrală promite pentru viitor „ mai multă flexibilitate” . În şase luni, yuanul a crescut cu 3,4%, respectiv, incluzând şi inflaţia, cu 10%, conform Tim Geithner, screctar la finanţe. În decembrie, excedentul comercial s- a micşorat aproape la jumătate, de la 23 la 13 MM $, iar pronosticurile sunt în continuare de scădere pentru 2011, datorită închiderii a mii de uzine poluante şi/ sau non- viabile. Am putea spune că lui B. Obama îi va fi foarte greu să obţină de la Hu Jintao o promisiune de reevaluare… Rămâne în plus şi dezacordul în privinţa Coreei de Nord, fiindcă Pekinul încearcă să obţină o redeschidere a „ Negocierilor în şase” „ uitând” recentele agresiuni ale Nordului contra Sudului şi fără niciun efort de a fi de partea Nordului. Conflict comercial de asemenea, faţă de protecţionismul chinez în privinţa energiilor regenerabile ( cf. p.2) . Washington- ul a depus o plângere la OMC, Organizaţia Mondială a Comerţului. Hu Jintao va încerca aici să deturneze tirul propunând o alianţă industrială …
În bagaje, Hu are la sfârşit şi cadouri. Cel mai notabil va fi o etapă la Chicago, fieful lui Obama, respectiv vizita unei uzine chineze de echipamente solare sau eoliene. Ca pentru a sugera că în SUA sunt create locuri de muncă de către China, şi pentru a da un suflu unei metropole lovite de criză, salutând tranziţia sa rapidă spre o redusă concetraţie de carbon. Fără a da impresia că se atinge acest subiect, totul ar viza şi susţinerea realegerii preşedintelui Obama anul viitor- şi a- şi face, în sfârşit, din el un aliat!
vineri, 21 ianuarie 2011
Finantare cabinete traduceri: detalii
Cabinetele de traduceri, cele veterinare, precum şi cei care prestează servicii de consultanţă în mediul rural pot primi finanţare europeană nerambursabilă în valoare de 200.000 de euro, informează un comunicat emis în 06 ainaurei de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP).
“Mai precis, este vorba de banii ce se pot obţine prin Măsura 312 – “Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi”, pentru finanţarea unor activităţi aferente diviziunilor 69, 70, 71, 74 şi 75 din Codul privind Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională (CAEN)”, se arată în comunicat. Astfel, microîntreprinderile din mediul rural pot primi sprijin financiar nerambursabil pentru derularea de activităţi juridice, de contabilitate şi audit financiar, dar şi pentru consultanţă în management. Totodată, sunt eligibile şi cabinetele de arhitectură, consultanţă tehnică sau de testări şi analize tehnice. Oportunităţi de finanţare au şi activităţile de design specializat, fotografie sau de traduceri autorizate. O categorie aparte de activităţi care pot primi finanţare prin Măsura 312 sunt cele veterinare, mai precis cabinetele medicale veterinare, care beneficiază şi de un punctaj mai mare în criteriile de selecţie.
Având în vedere lipsa de servicii profesionale de calitate în mediul rural, finanţarea nerambursabilă, pe care un solicitant o poate obţine, constituie o şansă importantă pentru dezvoltarea unor activităţi profitabile. Finanţarea nerambursabilă în cadrul acestei măsuri de investiţii poate ajunge până la 70% din valoarea totală eligibilă a investiţiei, dar nu va putea depăşi 200.000 de euro. Până în acest moment au fost depuse 3.980 de cereri de finanţare pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi. Dintre acestea au fost semnate contracte de finanţare pentru 1.339 de proiecte, în valoare nerambursabilă de 196,67 de milioane de euro.
O nouă sesiune de primire a cererilor de finanţare pentru Măsura 312 va avea loc anul acesta în perioada 2 – 31 mai, conform calendarului propus pentru sesiunile de depunere aferente anului 2011.
Beneficiarii eligibili pentru sprijinul financiar nerambursabil acordat prin Măsura 312 sunt microîntreprinderile şi persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici care se vor angaja însă ca până la data semnării contractului de finanţare să fie autorizate cu un statut minim de persoană fizică autorizată şi să funcţioneze ca microîntreprinderi.
PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE ACCESATI IONUT.TOMASCU@CCISV.RO
http://www.ccisv.ro/pagini/?p=449
“Mai precis, este vorba de banii ce se pot obţine prin Măsura 312 – “Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi”, pentru finanţarea unor activităţi aferente diviziunilor 69, 70, 71, 74 şi 75 din Codul privind Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională (CAEN)”, se arată în comunicat. Astfel, microîntreprinderile din mediul rural pot primi sprijin financiar nerambursabil pentru derularea de activităţi juridice, de contabilitate şi audit financiar, dar şi pentru consultanţă în management. Totodată, sunt eligibile şi cabinetele de arhitectură, consultanţă tehnică sau de testări şi analize tehnice. Oportunităţi de finanţare au şi activităţile de design specializat, fotografie sau de traduceri autorizate. O categorie aparte de activităţi care pot primi finanţare prin Măsura 312 sunt cele veterinare, mai precis cabinetele medicale veterinare, care beneficiază şi de un punctaj mai mare în criteriile de selecţie.
Având în vedere lipsa de servicii profesionale de calitate în mediul rural, finanţarea nerambursabilă, pe care un solicitant o poate obţine, constituie o şansă importantă pentru dezvoltarea unor activităţi profitabile. Finanţarea nerambursabilă în cadrul acestei măsuri de investiţii poate ajunge până la 70% din valoarea totală eligibilă a investiţiei, dar nu va putea depăşi 200.000 de euro. Până în acest moment au fost depuse 3.980 de cereri de finanţare pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi. Dintre acestea au fost semnate contracte de finanţare pentru 1.339 de proiecte, în valoare nerambursabilă de 196,67 de milioane de euro.
O nouă sesiune de primire a cererilor de finanţare pentru Măsura 312 va avea loc anul acesta în perioada 2 – 31 mai, conform calendarului propus pentru sesiunile de depunere aferente anului 2011.
Beneficiarii eligibili pentru sprijinul financiar nerambursabil acordat prin Măsura 312 sunt microîntreprinderile şi persoane fizice neînregistrate ca agenţi economici care se vor angaja însă ca până la data semnării contractului de finanţare să fie autorizate cu un statut minim de persoană fizică autorizată şi să funcţioneze ca microîntreprinderi.
PENTRU INFORMATII SUPLIMENTARE ACCESATI IONUT.TOMASCU@CCISV.RO
http://www.ccisv.ro/pagini/?p=449
joi, 20 ianuarie 2011
Veşti din China: vizită la nivel înalt, prima zi
Un mare eveniment în relaţiile sino- americane aflate într- o nouă eră
2011, ca început al celui de- al doilea deceniu al secolului 21, marchează cea de- a 40- a aniversare a apropierii dintre China şi Statele Unite. Prevăzută a se desfăşura în acest moment istoric special, vizita preşedintelui chinez Hu Jintao în Statele Unite nu este apreciată numai în cele două ţări, ci atrage atenţia întregii lumi.
Larg considerată drept ca o importantă conciliere în promovarea relaţiilor bilaterale în această nouă eră, vizita d.lui Hu ce se va desfăşura de marţi până vineri ar trebui să propulseze în mod eficient dezvoltarea parteneriatului pozitiv, de cooperare şi de ansamblu, să îmbunătăţească practic cooperarea bilaterală, să întărească înţelegerea şi prietenia între cele două popoare. Vizita va avea un important impact pozitiv asupra protejării păcii şi stabilităţii mondiale, precum şi a promovării dezvoltării comune.
Acum patruzeci de ani, China şi Statele Unite şi- au reluate contactele, deschizând un nou capitol al relaţiilor lor. În cursul acestor ultime patru decenii, relaţiile bilaterale au înregistrat progrese considerabile în toate domeniile. Graţie eforturilor concertate ale ambelor părţi, relaţiile bilaterale au afişat progrese semnificative în ultimii doi ani.
La Consiliul relaţiilor cu străinătatea, un think tank american cu sediul la New York, ministrul chinez al Afacerilor externe, Yang Jiechi declara recent că vizita d.lui Hu coincide cu a doua aniversare a inaugurării administraţiei Obama.
În aceşti ultimi doi ani, cele două ţări au înregistrat schimburi şi comunicări la toate nivelele, o puternică voinţă de a întări cooperarea, mai mult decât o convergenţă de interese, o participare lărgită şi mai profundă a celor două popoare la eforturile pentru îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale, a comunicării şi coordonării în probleme majore regionale şi internaţionale, fără precedent, sub toate aspectele, a subliniat dl. Yang.
Fostul ambasador american în China, Stapleton Ray, a vorbit de asemenea pozitiv despre dezvoltarea relaţiilor bilaterale în aceşti ultimi doi ani.
Dl Roy, directorul Institutului Kissinger pentru China şi Statele Unite cu sediul la Washington, a declarat: „ Relaţiile între China şi Statele Unite în aceşti ultimi doi ani continuă să fie viguroase, cu angajamente la toate nivelurile. ”
Cu toate că ambele ţări au fost atinse de recesiunea economică mondială, relaţia economică a lor continuă să fie foarte activă, iar cele două ţări cooperează şi în alte domenii şi asupra a numeroase puncte, a arătat el.
Să privim mai îndeaproape relaţiile economice şi comerciale bilaterale. În cursul acestor ultimi doi ani, cele două ţări au lucrat împreună pentru a găsi soluţii.
Sursa: xinhua
Preşedintele chinez participă la un dineu privat oferit de Barrack Obama
Preşedintele chinez, Hu Jintao a participat, marţi seara la Casa Albă, la un dineu privat oferit de omologul său american Barack Obama.
Într- o atmosferă amicală, cei doi şefi de stat au avut schimburi de vederi asupra relaţiilor sino- americane precum şi asupra problemelor internaţionale şi regionale de interes comun.
Preşedintele Obama a urat un călduros bunvenit preşedintelui Hu, care efectuează o vizită de stat în Statele Unite. Cei doi conducători au considerat drept pozitive progresele înregistrate în relaţiile între cele două ţări ale lor, exprimându- şi speranţa că această vizită va putea promova şi mai mult o relaţie sino- americană pozitivă, de cooperare şi în ansamblu.
Preşedintele Hu a declarat că a venit în Statele Unite pentru a întări înţelegerea şi încrederea între cele două popoare, pentru a întări cooperarea şi schimburile bilaterale, pentru a întări coordonarea eficientă între cele două ţări în ce priveşte principalele probleme internaţionale şi regionale. Înainte de toate, a subliniat el, a venit pentru a deschide o nouă etapă în dezvoltarea relaţiilor sino- americane.
Preşedintele Hu, care a sosit marţi la Washington pentru o vizită de stat de patru zile, va avea miercuri o întrevedere oficială cu preşedintele Obama.
Sursa : xinhua
2011, ca început al celui de- al doilea deceniu al secolului 21, marchează cea de- a 40- a aniversare a apropierii dintre China şi Statele Unite. Prevăzută a se desfăşura în acest moment istoric special, vizita preşedintelui chinez Hu Jintao în Statele Unite nu este apreciată numai în cele două ţări, ci atrage atenţia întregii lumi.
Larg considerată drept ca o importantă conciliere în promovarea relaţiilor bilaterale în această nouă eră, vizita d.lui Hu ce se va desfăşura de marţi până vineri ar trebui să propulseze în mod eficient dezvoltarea parteneriatului pozitiv, de cooperare şi de ansamblu, să îmbunătăţească practic cooperarea bilaterală, să întărească înţelegerea şi prietenia între cele două popoare. Vizita va avea un important impact pozitiv asupra protejării păcii şi stabilităţii mondiale, precum şi a promovării dezvoltării comune.
Acum patruzeci de ani, China şi Statele Unite şi- au reluate contactele, deschizând un nou capitol al relaţiilor lor. În cursul acestor ultime patru decenii, relaţiile bilaterale au înregistrat progrese considerabile în toate domeniile. Graţie eforturilor concertate ale ambelor părţi, relaţiile bilaterale au afişat progrese semnificative în ultimii doi ani.
La Consiliul relaţiilor cu străinătatea, un think tank american cu sediul la New York, ministrul chinez al Afacerilor externe, Yang Jiechi declara recent că vizita d.lui Hu coincide cu a doua aniversare a inaugurării administraţiei Obama.
În aceşti ultimi doi ani, cele două ţări au înregistrat schimburi şi comunicări la toate nivelele, o puternică voinţă de a întări cooperarea, mai mult decât o convergenţă de interese, o participare lărgită şi mai profundă a celor două popoare la eforturile pentru îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale, a comunicării şi coordonării în probleme majore regionale şi internaţionale, fără precedent, sub toate aspectele, a subliniat dl. Yang.
Fostul ambasador american în China, Stapleton Ray, a vorbit de asemenea pozitiv despre dezvoltarea relaţiilor bilaterale în aceşti ultimi doi ani.
Dl Roy, directorul Institutului Kissinger pentru China şi Statele Unite cu sediul la Washington, a declarat: „ Relaţiile între China şi Statele Unite în aceşti ultimi doi ani continuă să fie viguroase, cu angajamente la toate nivelurile. ”
Cu toate că ambele ţări au fost atinse de recesiunea economică mondială, relaţia economică a lor continuă să fie foarte activă, iar cele două ţări cooperează şi în alte domenii şi asupra a numeroase puncte, a arătat el.
Să privim mai îndeaproape relaţiile economice şi comerciale bilaterale. În cursul acestor ultimi doi ani, cele două ţări au lucrat împreună pentru a găsi soluţii.
Sursa: xinhua
Preşedintele chinez participă la un dineu privat oferit de Barrack Obama
Preşedintele chinez, Hu Jintao a participat, marţi seara la Casa Albă, la un dineu privat oferit de omologul său american Barack Obama.
Într- o atmosferă amicală, cei doi şefi de stat au avut schimburi de vederi asupra relaţiilor sino- americane precum şi asupra problemelor internaţionale şi regionale de interes comun.
Preşedintele Obama a urat un călduros bunvenit preşedintelui Hu, care efectuează o vizită de stat în Statele Unite. Cei doi conducători au considerat drept pozitive progresele înregistrate în relaţiile între cele două ţări ale lor, exprimându- şi speranţa că această vizită va putea promova şi mai mult o relaţie sino- americană pozitivă, de cooperare şi în ansamblu.
Preşedintele Hu a declarat că a venit în Statele Unite pentru a întări înţelegerea şi încrederea între cele două popoare, pentru a întări cooperarea şi schimburile bilaterale, pentru a întări coordonarea eficientă între cele două ţări în ce priveşte principalele probleme internaţionale şi regionale. Înainte de toate, a subliniat el, a venit pentru a deschide o nouă etapă în dezvoltarea relaţiilor sino- americane.
Preşedintele Hu, care a sosit marţi la Washington pentru o vizită de stat de patru zile, va avea miercuri o întrevedere oficială cu preşedintele Obama.
Sursa : xinhua
marți, 18 ianuarie 2011
Veşti din China: marţi, 18 ianuarie 2011, începe vizita în SUA a preşedintelui Chinei
Anul 2011 este marcat de a 40- a aniversare a reluării relaţiilor China- SUA. Să sperăm că lucrurile evoluează spre binele omenirii.
Marţea trecută, preşedintele chinez a avut o întrevedere cu Ministrul Apărării din SUA, Robert Gates:
Un articol interesant despre China actuală în:
Romania libera din 18 ianuarie 2011:
Preşedintele chinez Hu Jintao soseşte în această săptămână la Washington pentru o vizită de stat menită să aplaneze tensiunile din ultimul an dintre cele două mari economii ale lumii. Unul dintre subiectele care au iritat vizibil relaţiile bilaterale este rata de schimb dintre yuan şi dolar, despre care SUA, ca şi alte mari economii ale lumii, afirmă că este menţinută artificial de guvernul de la Beijing în sensul subevaluării monedei chinezeşti pentru a oferi un avantaj incorect exportatorilor săi pe pieţele mondiale.
Chiar dacă a arătat că nu are de gând să dea curs solicitărilor internaţionale privind o reevaluare bruscă a ratei de schimb a monedei sale, ci că va opera doar ajustări prudente - nesatisfăcătoare din punctul de vedere al exportatorilor americani, de pildă -, China se îndreaptă cu paşi rapizi spre un nou model de creştere. Este bazat pe consumul intern care, o dată cu reducerea vectorului de creştere al investiţiilor externe, ar putea fi favorizat de o flexibilizare a ratei de schimb a yuanului sau a renminbiului, cum mai este denumită moneda chinezească.
Aşa cum nota recent publicaţia germană Der Spiegel, efectele celui de-al 11-lea plan cincinal (2006 - 2010) al guvernului comunist de la Beijing, care prevedea încurajarea consumului intern şi investiţiile în sectorul de servicii, încep să se vadă în China tot mai pregnant, la fel ca şi „excursiile de shopping" la nivel înalt.
Mall-urile ticsite de mărci occidentale, dar şi chinezeşti, răsar în toate marile oraşe, companiile vestice de retail se înghesuie să intre pe piaţă, iar producătorii europeni de automobile înregistrează vânzări halucinante pentru o perioadă de criză financiară (Volkswagen a vândut în China, în 2010, 1,9 milioane de unităţi), numai datorită gustului noilor îmbogăţiţi ai Chinei pentru designul, luxul şi consumul moderat al mărcilor auto de pe bătrânul continent.
Concomitent, rezerva valutară deţinută de banca centrală, ce se ridică aproape 2.000 de miliarde euro, dar şi nevoia de tehnologie occidentală şi influenţa politică permit liderilor chinezi să facă tururi diplomatice în Europa şi nu numai, ale căror bilanţuri nu se măsoară în declaraţii politice elaborate, ci în zeci de miliarde de euro. În turul european dinaintea vizitei de stat a lui Hu Jintao în SUA, vicepremierul Li Keqiang a încheiat în Spania, Germania şi Marea Britanie contracte comerciale pentru achiziţionarea de utilaje, autoturisme şi alte bunuri de consum de peste 21 miliarde $ şi a promis Uniunii Europene că va cumpăra, tot în valoare de miliarde, bondurile statelor ameninţate de criză, precum Grecia, Spania sau Portugalia, pentru că mizează pe stabilitatea euro.
Apetenţa pentru consum nu este vizibilă numai la nivel de stat. De la elitele comuniste, trecând prin noii îmbogăţiţi ai boomului exporturilor sau imobiliarelor, până la clasa de mijloc tot mai numeroasă şi ajungând chiar în zonele rurale, marcate încă de subdezvoltare, China se transformă cu rapiditate într-o societate de consum, în care consumerismul ca busolă a comportamentului social a devenit nu numai o modă, ci şi o îndatorire patriotică.
Chiar dacă nu toţi cetăţenii Chinei au parte în aceeaşi măsură de „binecuvântările" consumului - polarizarea socială mai degrabă s-a accentuat -, „marele salt" spre consumerism are un fundament. Potrivit analizelor Credit Suisse, în 2010, faţă de 2004, veniturile au crescut pentru toate categoriile de gospodării chinezeşti: de la 50% în cazul celor mai sărace şi până la 225% pentru cele mai bogate.
Analizele Credit Suisse arată că, în 2010 faţă de 2004, veniturile au crescut pentru toate categoriile de gospodării chinezeşti: de la 50% în cazul celor mai sărace şi până la 225% pentru cele mai bogate.
Marţea trecută, preşedintele chinez a avut o întrevedere cu Ministrul Apărării din SUA, Robert Gates:
Un articol interesant despre China actuală în:
Romania libera din 18 ianuarie 2011:
Preşedintele chinez Hu Jintao soseşte în această săptămână la Washington pentru o vizită de stat menită să aplaneze tensiunile din ultimul an dintre cele două mari economii ale lumii. Unul dintre subiectele care au iritat vizibil relaţiile bilaterale este rata de schimb dintre yuan şi dolar, despre care SUA, ca şi alte mari economii ale lumii, afirmă că este menţinută artificial de guvernul de la Beijing în sensul subevaluării monedei chinezeşti pentru a oferi un avantaj incorect exportatorilor săi pe pieţele mondiale.
Chiar dacă a arătat că nu are de gând să dea curs solicitărilor internaţionale privind o reevaluare bruscă a ratei de schimb a monedei sale, ci că va opera doar ajustări prudente - nesatisfăcătoare din punctul de vedere al exportatorilor americani, de pildă -, China se îndreaptă cu paşi rapizi spre un nou model de creştere. Este bazat pe consumul intern care, o dată cu reducerea vectorului de creştere al investiţiilor externe, ar putea fi favorizat de o flexibilizare a ratei de schimb a yuanului sau a renminbiului, cum mai este denumită moneda chinezească.
Aşa cum nota recent publicaţia germană Der Spiegel, efectele celui de-al 11-lea plan cincinal (2006 - 2010) al guvernului comunist de la Beijing, care prevedea încurajarea consumului intern şi investiţiile în sectorul de servicii, încep să se vadă în China tot mai pregnant, la fel ca şi „excursiile de shopping" la nivel înalt.
Mall-urile ticsite de mărci occidentale, dar şi chinezeşti, răsar în toate marile oraşe, companiile vestice de retail se înghesuie să intre pe piaţă, iar producătorii europeni de automobile înregistrează vânzări halucinante pentru o perioadă de criză financiară (Volkswagen a vândut în China, în 2010, 1,9 milioane de unităţi), numai datorită gustului noilor îmbogăţiţi ai Chinei pentru designul, luxul şi consumul moderat al mărcilor auto de pe bătrânul continent.
Concomitent, rezerva valutară deţinută de banca centrală, ce se ridică aproape 2.000 de miliarde euro, dar şi nevoia de tehnologie occidentală şi influenţa politică permit liderilor chinezi să facă tururi diplomatice în Europa şi nu numai, ale căror bilanţuri nu se măsoară în declaraţii politice elaborate, ci în zeci de miliarde de euro. În turul european dinaintea vizitei de stat a lui Hu Jintao în SUA, vicepremierul Li Keqiang a încheiat în Spania, Germania şi Marea Britanie contracte comerciale pentru achiziţionarea de utilaje, autoturisme şi alte bunuri de consum de peste 21 miliarde $ şi a promis Uniunii Europene că va cumpăra, tot în valoare de miliarde, bondurile statelor ameninţate de criză, precum Grecia, Spania sau Portugalia, pentru că mizează pe stabilitatea euro.
Apetenţa pentru consum nu este vizibilă numai la nivel de stat. De la elitele comuniste, trecând prin noii îmbogăţiţi ai boomului exporturilor sau imobiliarelor, până la clasa de mijloc tot mai numeroasă şi ajungând chiar în zonele rurale, marcate încă de subdezvoltare, China se transformă cu rapiditate într-o societate de consum, în care consumerismul ca busolă a comportamentului social a devenit nu numai o modă, ci şi o îndatorire patriotică.
Chiar dacă nu toţi cetăţenii Chinei au parte în aceeaşi măsură de „binecuvântările" consumului - polarizarea socială mai degrabă s-a accentuat -, „marele salt" spre consumerism are un fundament. Potrivit analizelor Credit Suisse, în 2010, faţă de 2004, veniturile au crescut pentru toate categoriile de gospodării chinezeşti: de la 50% în cazul celor mai sărace şi până la 225% pentru cele mai bogate.
Analizele Credit Suisse arată că, în 2010 faţă de 2004, veniturile au crescut pentru toate categoriile de gospodării chinezeşti: de la 50% în cazul celor mai sărace şi până la 225% pentru cele mai bogate.
Veşti din China: Pregătiri pentru intrarea în Anul Iepurelui de Metal ( 03 februarie 2011- 22 ianuarie 2012)
delicii culinare pentru intrarea în Anul Iepurelui de Metal
Abonați-vă la:
Postări (Atom)