sâmbătă, 14 aprilie 2018

Vești din China: Efervescentă, China ...

(Traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol restanță la tradus de către mine, apărut în 16 martie 2018.)

     Viața își vede de mersul ei! Sesiunea Adunării Naționale Populare (ANP), cea mai fertilă în evenimente de la era lui Deng Xiaoping, se încheie în cântec de fanfară, cu afirmarea unei Chine care-și regăsește puterea de odinioară și în care toate problemele apar ușor șterse  (într-un mod neîndoielnic efemer) în cadrul comuniunii profunde dintre mândria națională și reapariția legitimă a țării în lume. Adunarea i-a acordat lui Xi Jinping puterea pe viață; s-a ratificat crearea unor „ cuști” noi-nouțe pentru angajații din sectorul public ( Comisia Națională de Securitate) și pentru cetățeni ( creditul social, cu a lui notă de moralitate pentru fiecare dintre ei de acum și până în 2020) . Conform politologului britanic Kerry Brown, acest noi instrumente trebuie să ajute această societate să respingă plăcerile „ extravagante” în favoarea unei vieți simple. Sub Xi Jinping, partidul vrea brusc o reconciliere cu virtutea. Sigur că o atare frenezie a austerității merge în sens contrar față de dorințele țării. Depărtarea dintre bază și vârf n-a fost nicicând mai mare și ea nu va putea decât să se mărească: un astfel de program „ monastic” nu poate dura decât câțiva ani.
     ANP a votat de asemenea în 17 martie o refacere a organelor de stat, pentru o eficacitate crescută și de o calitatea sporită a guvernării publice, pentru o Chină mai bogată, tehnologică, educată. Această inițiativă a echipei conducătoare convinge mai mult: ar putea încă de pe-acum semnala viitoarea moștenire a erei Xi Jinping.
Dincolo de Adunar și voturile sale, trei vești ale săptămânii, în aparență mai puțin tari, sunt de fapt și ele anunțătoare ale unei noi orientări. La Vatican în 12 și 13 martie, pentru al doilea an consecutiv, doi emisari au reprezentat China, la o conferință despre traficul de organe ( prelevate de la condamnați la moarte) , care era licit în China până în 2015. La colocviu, acești bărbați au confirmat că China reprimă acest trafic, care nu s-a mai produs decât în clandestinitate. În zece ani, poliția ar fi urmărit și prins 220 de bandiți și salvat 100 de potențiale victime. Prin prezența sa la conferința papală, pekinul confirmă discret că reconcilierea cu Vaticanul este aproape – dar va fi ea acceptată de către catolicii chinezi?   
     Față de Uniunea Europeană, China ia în considerare să-și rărească întrunirile la nivel înalt 16+1 cu 16 țări din Europa centrală, care pe moment se țin în fiecare an. Ea ar vrea ca până în decembrie să amâne sine die cea de-a 7-a întrunire la nivel înalt de la Sofia (Bulgaria) , iar apoi să le programeze pe următoarele în regim de o dată la doi ani. Fiindcă Bruxelles-ul vede această alianță între China și fostele țări din blocul sovietic drept o tentativă de a o diviza. Pekinul le atrage prin câteva credite în proiecte de infrastructură, ceea ce-i permite să exercite asupra lor o influență rivală, formă de ingerință în afacerile interne ale UE. O astfel de strategie, din punctul de vedere european, este incompatibilă cu un parteneriat loial între China și UE – deci trebuie făcută o alegere. Dacă Pekinul își răcește acum această alianță 16+1, va fi în numele unei astfel de considerent.  
      În sfârșit, la Conferința Consultativă (CCPPC),Yang Faming, capul asociației islamice naționale, a deplâns faptul că se construiesc moschei în stil „străin” , că moda alimentară privilegiază „mâncarea halal” la credincioși și că o lege islamică se impune asupra celei naționale. „Trebuie să rămânem în alertă maximă” a conchis imamul oficial. Yang a denunțat un fenomen de abilă islamizare care e în curs în Xinjiang (comunități uigure) și printre cei de naționalitate hui, sinizați demult, dar aflați în căutare de identitate. Fenomenul se produce în momentul în care China se pregătește a se deschide față de Asia Centrală, pentru a se permite trecerea a milioane și milioane de călători și mărfuri. Pentru China, această trezire a credinței musulmane se întâmplă în cel mai rău dintre momente, putând să pună în discuție ambițioasele sale proiecte din noile „drumuri ale mătăsii (inițiativă BRI) .             

Vești din China: China în ajunul marilor hotărâri


(Traducere din limba franceză, articole publicate de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol restanță la tradus de către mine, apărut în 06 aprilie 2018.)

China pare a fi ajuns în momentul hotărâtor de a lua decizii pe care le tot amână de decenii. În 2 aprilie, Xi Jinping a condus prima sesiune a Comisiei centrale pentru economie și finanțe, adusă la statutul actual exact pentru a-i permite să accelereze orice hotărâre privitoare la poluare, lupta anti-sărăcie ori datorii publice. În prezent nu mai pot face presiuni nici Consiliul de Stat nici Comitetul Central și niciun lobby: comisia are puteri depline în a face să i se aplice instrucțiunile acolo unde o putea face în cea mai mică măsură: la nivel de provincii. În prezența lui Li Keqiang și a lui Han Zheng, această reuniune a tras toată spuza pe prioritatea absolută, datoria provinciilor, în momentul în care conflictul comercial cu SUA amenință.

Președintele Trump, după ce a tras prima salvă de 3 miliarde de $ pentru taxe pe oțel și aluminiu chinezești, lansează (3 aprilie) o a doua (50 miliarde$) pentru produse high-tech, acelea din planul „made in China 2025” care are pretenția să-și însușească ultimele tehnologii (semi-conductori, nanotehnologii) adesea prin forțarea multinaționalelor să- și cedeze brevetele unor rivali locali. În fața țunamiului de taxe americane anunțate, China răspunde cu aceeași monedă. Dar știe bine că nu va fi suficient: în ipoteza pierderii unei părți din piața americană, numeroase consorții chineze vor avea mai mult ca oricând nevoie de subvenții din provincie care, împovărată de datorii, nu va mai fi în stare să li le furnizeze. Ori această situație aduce riscul unei serii de falimente „în domino”. Leacul constă în disciplina de investiții a consorțiilor și guvernelor locale, care nu au acces pentru împrumuturi la bănci pînă la noi ordine. Proiectele riscante sunt interzise, iar presiunea creditelor în zonă gri este exacerbată. Pekinul adaugă la panoplia sa represivă un cadru de monitorizare strâns pentru cadrele locale responsabile de acest lucru ...  
La Boao (Hainan) se va ține din 8 până în 11 aprilie Forumul pentru Asia (fondat în 2002 pentru aderarea la OMC) , unde Xi Jinping va dezvălui „interpretarea cea mai fiabilă a măsurilor […] pentru cei 40 de ani de politică de deschidere”. O primă listă vizează porto franco-urile, create acum vreo zece ani între Shanghai, Shenzhen, Xiamen și Tianjin, dar care nu au demarat niciodată din lipsa unei marje suficiente de autonomie. Xi ar trebui să anunțe acordarea unor privilegii extraordinare, precum libera circulație a mărfurilor, persoanelor și capitalurilor, accesul la piața națională precum și noi norme financiare și comerciale calchiate după cele ale OCDE. Prima dintre aceste zone de modă nouă ar fi Hainan, titulară de acum înainte a unei libertăți de întreprindere superioară celei de la Shanghai și chiar din Hong Kong. O altă serie de măsuri, așteptate de luni de zile, ar trebui să deschidă domeniile: finanțe, asigurări, intermedieri de piață, sănătate – sub rezerva inventarierii.
În toate aceste proiecte se ridică două probleme. Una este compatibilitatea franco zonelor cu restul economiei: cum să supraviețuiască la o astfel de denaturare a concurenței? Pentru a se proteja de noi căderi, Hainan ar pregăti o înghețare a oricărei cumpărări de teren, ca să evite mutarea întregii Chine pe solul său insular.
Cealaltă dificultate pentru China va fi de a convinge lumea de sinceritatea sa. Statele Unite nu cred în aceste vorbe bune – ce au fost deja pronunțate în 1997 de Zhu Rongji, în 2010 de Wen Jiabao, fără a fi urmate de efecte.
În acest timp, protecționismul belicos al lui Trump îi aduce acestuia o creștere în sondaje: nu are absolut niciun motiv să dea înapoi. Dar atunci, noile măsuri promise de Pekin vor putea fi ele resimțite drept o autentică schimbare de direcție de acțiune, îndeajuns de convingătoare pentru a-i calma pe occidentali?