(Traducere din limba franceză, articole publicate
de ziarişti francofoni acreditaţi în China. Articol apărut în 21
iunie 2019.)
În final de
iunie, președintele Xi Jinping va fi participat la două întruniri la nivel
înalt de importanță mondială, din lună: cu Kim Jong-un în Coreea de Nord (
20-21 iunie) și cu Donald Trump în perioada G20 de la Osaka ( 28-29 iunie) .
Nu-i nevoie să
fii vrăjitor pentru a-ți da seama că întâlnirea cu Kim Jong-un avea menirea să
o pregătească pe cea cu Donald Trump. Din cele patru întâlniri la nivel înalt
care i-au adus împreună pe Xi și Kim, două au avut loc în ajun de întâlniri
între Xi și Trump – e deja o obișnuință, în oarecare măsură! Și totuși, la venirea
lor la putere în 2012, Xi și Kim nu se apreciau deloc: Xi era iritat de
aroganța „ fratelui cel mic” , iar Kim, lipsit de experiență, avea teama unei
ingerințe chineze în faza inițială a mandatului său.
Donald Trump în
persoană a orchestrat încălzirea relațiilor dintre aceștia, prin faptul că a
întins mâna către liderul „ țării dimineților liniștite” . Fiecare dintre ei
avea nevoie de celălalt ca să-și realizeze un vis: Trump vrând să
denuclearizeze peninsula, iar Kim având nevoie de SUA pentru a contrabalansa
influența chineză.
Din moment ce
Trump avansa, Xi n-a avut de ales decât să facă la fel. În timpul celor două
zile ale sale la Pyongyang, Xi a promis întărirea ajutorului alimentar, vital
în acest moment în care hambarele nord-coreene sunt goale și în care foametea
stă la pândă. Și-a exprimat în mod expres speranța într-un acord Kim- Trump ce
ar permite ridicarea sancțiunilor ONU împotriva RPDC și reconstrucția țării.
Xi vede bine
unde-i buba dintre Trump și Kim, adică neîncrederea ce domnește între ei – grea
moștenire a trecutului. Trump solicită renunțarea prealabilă și completă la
bomba nord-coreeană și la rachetele cu rază medie de acțiune. Acest dialog al
surzilor a condus la eșecul ultimei întruniri dintre cei doi bărbați de la
Hanoi, din februarie anul acesta.
Marea forță a
lui Xi Jinping rezidă în faptul că el nu caută să facă să eșueze apropierea
dintre Kim și Trump, ci dimpotrivă o încurajează. Ce oferă Xi este mai degrabă
să se poziționeze în negociator de neevitat al acestei păci, garantându-i
fiecăruia rezultatul pe care-l așteaptă. A reușit și convins? Fără nici o
îndoială că nu sau nu încă. Însă demersul lui îi poate servi drept atu la cea
de-a doua întrunire la nivel înalt, din perioada G20, la Osaka. Atât de o parte
cât și de cealaltă parte a Pacificului, cele opt luni de război comercial dintre
China și Statele Unite, începe să coste în ce privește locurile de muncă,
PIB-ul, chiar stabilitatea mondială. În SUA, multinaționalele ezită în continuare
să-și deplaseze din China lanțurile de aprovizionare, cu riscul de a pierde
sutele de milioane de la consumatorii chinezi.
Conform sursei
americane, acordul era „ quasi pregătit” cu două luni în urmă, înainte ca Xi să
facă un pas înapoi, aproape din reflex. Dar acordul rămâne ca bază pentru
reluarea dezbaterii. Aceasta este sarcina ce le revine chiar de acum negociatorilor
prin telefon Liu He, Robert Lighthizer și Steven Mnuchin, înainte de a se reuni
la Osaka. Consilierul special Larry Kudlow prezice niște noi reguli comune, cu
mecanism de verificare, pentru ca să se înlăture din relațiile comerciale patru
rele pe care America nu le mai vrea: piratajul, transferurile forțate de tehnologie,
violarea secretului pe internet și toate barierele la comerț.
Ori, o astfel
de nouă morală comercială este cerută și de grupurile chinezești, grijulii în
a-și proteja propria cercetare științifică și încrezătoare în capacitatea lor
de a se impune pe cele cinci continente. Aceste noi reguli implică, printre
altele, și o dezangajare a Partidului din economie și abandonarea progresivă a
privilegiilor acordate sectorului public. Acesta este fără îndoială motivul
care l-a stimulat pe Xi să dea înapoi, din cauza provocării ideologice pe care
o implică.
Un ultim
argument ce permite să avem în vedere că acordul se va încheia: de acum
înainte, Xi este slăbit din cauza detractorilor săi, care îi pun în spate
responsabilitatea încetinirii creșterii economice. Trump, și el, devine
vulnerabil în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2020, de care e foarte
sigur că le va câștiga. Pentru ambii cheia finală a victoriei asupra
opozanților lor pare a fi ieșirea din disputa comercială. Iată deci un puternic
stimulent în a se înțelege!
