marți, 30 iulie 2013

Socrate şi bârfa

Din viata marelui filosof grec Socrate se povesteste, pana astazi, aceasta intamplare. Intr-o zi oarecare, Socrate s-a intalnit, in calea sa, cu un cunoscut. Acela, vazandu-l, l-a oprit si i-a zis:
- Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre studentii tai?
Auzind aceasta, Socrate zise:
- Stai o clipa. Mai inainte de a-mi spune tu cele ce ai aflat, as vrea sa treci printr-un mic test, numit "Testul celor trei.”
- Trei ?
- Da, trei. Inainte de a-mi vorbi despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?
- Nu. De fapt doar am auzit despre el.
- E-n regula. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum, sa incercam testul al doilea, cel al binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
- Nu, dimpotriva...
- Deci, vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?
Omul din fata lui Socrate a dat din umeri, putin stanjenit de situatia in care se baga de unul singur.
Socrate a continuat.
- Totusi, mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba, a folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?
- Nu, nu chiar...
In cele din urma, Socrate incheie discutia, cu o intrebare retorica:
- Ei bine, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu stii daca este adevarat, nici de bine, nici macar de folos, atunci de ce sa-mi mai spui ?!

sâmbătă, 27 iulie 2013

Veşti din China: Xi Jinping şi Li Keqiang: ce vor îndrăzni să facă în vara asta?

( traducerea unui articol apărut în presa francofonă/ ziarişti străini aflaţi la Pekin în 12 iulie 2013)

12 iulie 2013

Xi Jinping şi Li Keqiang: ce vor îndrăzni să facă în vara asta?

În timpul verii, oraşul se goleşte … Este momentul pentru echipa de la putere să facă să treacă deciziile dificile, în timp ce opozanţii, clanurile şi facţiunile pleacă „ la plajă” . De aceea, în acest număr  al publicaţiei, înainte de pauza estivală, să observăm ce pregătesc Xi Jinping, şeful Partidului, şi Li Keqiang, şeful Consiliului de Stat.
În prezent, şeful statului este hiperactiv, înmulţindu- şi întâlnirile şi propunerile în toate domeniile. Este vorba despre propunerile către Partid, pentru cel de- al 3- lea Plen al celui de- al XVIII- lea Congres din noiembrie. Fiind însă vorba despre demontarea privilegiilor pentru a susţine programul de urbanizare, Xi este în faţa unui zid de refuz universal. În 22- 25 iunie a fost o întrunire la nivel înalt împotriva formalismului, extravaganţei, abuzului de putere şi indisciplinei, pentru a fi repus pe şine un aparat paralizat de corupţie.
Odată cu promovarea cadrelor de prim rang, el propune să se ţină cont de creşterea brută, dar şi de respectul faţă de mediul înconjurător şi de bunăstarea socială. Presa discută despre acest lucru în mod liber şi în detaliu- semn al încrederii în capacitatea lui Xi de a aduna oamenii în jurul său. Sunt însă aşteptate rezultate concrete … Astfel, la 15 zile după, verdictul împotriva lui Liu Zhijun, ex- ministrul căilor ferate ( 08/07) nu este dintre cele mai probante în privinţa voinţei de a se disciplina cadrele corupte. Poreclit „ Domnul 4%” datorită procentului pe care îl lua din contractele de TGV în miliarde de $, acest aparatcik scapă la mustaţă de pedeapsa cu moartea, însoţită de o suspendare, ceea ce îi permite să spere la o ieşire „ pe motive medicale” în şase ani. Urmare acestui verdict ne putem întreba dacă Pekin- ul nu va profita de acest armistiţiu balnear pentru a încheia procesul lui Bo Xilai, însoţit de o judecată pe aceeaşi textură, jumătate- aspră jumătate- blândă, evitând astfel o tăbăcire a subiectului de către presă şi o ruptură în opinie.
În dosarul recentralizării puterii, Xi înregistrează progrese. La venirea sa la putere, numai 2 guvernatori de provincie din 32 fuseseră numiţi de la Pekin. Acum sunt 11 din cei 22 numiţi recent, ceea ce permite speranţa de revenire  la disciplină, respectiv la disciplina în politicile la care s- a rămas în urmă, precum mediul înconjurător şi finanţele.
Altă întrunire la nivel înalt, alt blocaj: între 2- 5 iulie, s- a ţinut la Pekin o întrunire între Banca centrală, CBRC şi celelalte bănci, la care Xi Jinping a încercat să facă acceptată regularizarea negativă a ratei dobânzilor. Giganţii bancari ai „ celor patru surori” au fost cei care au blocat, în numele marjei pe care aceste dobânzi le- o asigură, invocând teama de a se pierde controlul asupra situaţiei. La sfârşitul lui iunie, în pană de bani lichizi, ICBC şi Banca Chinei au trebuit să- şi înceteze acordarea de împrumuturi.
În ciuda acestui eşec, Xi pare încrezător în a putea, la o altă întrunire la nivel înalt ce se va ţine în octombrie, să ia de la provincii controlul asupra vânzărilor funciare, dându- le în schimb ca recompensă o sursă de finanţare prin obligaţiuni ( deja permisă în provinciile cele mai bogate: Shandong, Jiangsu, Guangdong, Zhejiang, Şanghai şi Shenzhen) şi taxa funciară limitată actualmente la Pekin şi Şanghai. Dacă reuşeşte, va fi dotat ţara cu un nou principiu de taxare, mai durabil.
Lupta nr 1 a lui Xi este aşadar în domeniul finanţelor, iar băncile îl blochează. Se bănuieşte de fapt că ele acţionează în contul marilor lor clienţi ( primării, GEE) , cu care sunt în strânsă legătură. Aceşti clienţi sunt privilegiaţii sistemului de credit de stat, în funcţie de rentabilitatea obiectivului ( adesea slab) proiectului. În acest fel, ei ar trebui să- şi regândească pentru întâia dată investiţiile în termeni de rentabilitate şi de valoare socială: masa monetară ar merge în acest fel mai mult către cei care generează locurile de muncă- IMM- uri şi sectorul privat.

În această vară ne putem de asemenea aştepta să vedem că Xi Jinping înmormântează contenciosul cu UE asupra panourilor solare, oferind din proprie iniţiativă preţuri minime şi cotaţii; să amelioreze climatul cu Japonia- reglează deja circul existent prin temperarea puseurilor xenofobe; şi să lucreze asupra relaţiei cu Hong Kong- ul, în prezent tensionată din cauza democraţiei: Zhang Xiaoming, reprezentantul naţional pentru Insulă, invită Legco ( Parlamentul) la un prânz pentru a aborda „ toate problemele” , escamotate de prea multă vreme!

vineri, 26 iulie 2013

Veşti din China: O noua reglementare privind intrarea şi ieşirea străinilor

Guvernul chinez a promulgat luni, 22 iulie 2013, o noua reglementare privind intrarea- ieşirea din ţară care vizează standardizarea eliberării vizelor pentru străini, precum şi a serviciilor de resort şi a administrării vizelor.
Reglementarea are 39 de articole şi va intra în vigoare la 01 septembrie, înlocuind actuala reglementare, care datează din 1986.
Bazată pe scopul de intrare al solicitantului, reglementarea clasează vizele obişnuite în douăsprezece tipuri, cu o nouă viză de categorie R  ce se va elibera experţilor străini cu înaltă calificare.
Un alt nou tip de viză, viza de categorie Q, a fost introdus pentru străinii care vin în China în vizită la persoane apropiate.
Această nouă reglementarea va contribui la salvgardarea securităţii naţionale şi întărirea măsurilor de control vizate, înlesnind totodată schimburile normale de persoane, a arătat un purtător de cuvânt al Biroului pentru afaceri legislative al Consiliului pentru Afaceri de Stat ( guvernul chinez) .
Conform reglementării, întreprinderile financiare, educative, medicale, precum şi de telecomunicaţii, pot, atunci când este necesar, să verifice identitatea străinilor prin intermediul agenţiilor pentru administrarea intrării- ieşirii din ţară din cadrul organismelor locale ale securităţii publice.
Această nouă reglementare este destinată a reglementa problema intrării, şederii şi locului de muncă ilegale ale străinilor în virtutea legii intrării şi ieşirii din ţară. 
Ea precizează circumstanţele unei şederi ilegale. 
Un străin cu şedere ori rezidenţă peste perioada autorizată prin viză ori certificat de rezidenţă se află în situaţie de neregularitate, se precizează în document.
Se aplică şi prezenţa ilegală străinilor admişi în ţară fără viză, care rămân în China peste perioada de exceptare a vizei şi care nu depun o cerere pentru permis de şedere sau certificat de rezidenţă.  
Orice străin care se deplasează în afara regiunii la care este limitat sejurul său va fi de asemenea considerat drept rezident ilegal, adaugă documentul.
Reglementarea stipulează că, studenţii stăini care au nevoie să se angajeze în regim de timp parţial sau să efectueze stagii, pot, cu aprobarea şcolilor lor, să ceară agenţiilor pentru administrarea intrării- ieşirii din ţară ale organismelor locale ale securităţii publice, să precizeze această informaţie pe certificatul lor de rezidenţă. 

Reglementarea adaugă că străinii care şi- au părăsit ori au schimbat locurile de muncă, precum şi studenţii străini care au părăsit instituţiile la care au fost înscrişi, trebuie să informeze imediat asupra acestui aspect agenţiile pentru administrarea intrării- ieşirii din ţară ale organismelor locale al securităţii publice la nivel de district sau la nivel superior acestuia.

luni, 8 iulie 2013

Victorie chinezeasca la Wimbledon

In finala de dublu feminin de la Wimbledon/ Londra, Marea Britanie, chinezoaicele Peng Shuai ( China continentala) / in dreapta in fotografie si Su Weixie ( Taiwan) / in stanga in fotografie 
le- au invins in 6 iulie 2013 in doua seturi pe australiencele Ashleigh Barty si Casey Dellacqua.












foto: Wang Li



Vesti din China: La Pekin s- a inaugurat cea mai mare cladire din lume

La 01 iulie 2013 a fost inaugurata in China, la Chengdu 
(capitala provinciei Sichuan, capitala care are 14 milioane locuitori, o megalopola cu cea mai mare rata de crestere, capitala - printre altele- : majong- ului, iar Sichuan- ul: patria ursului panda urias, dar si a electronicelor si industriei IT chineze, a tenisului in China etc.),

cea mai mare cladire din lume: 1.76 milioane kmp; 500 m lungime, 400 m latime, 100 m inaltime, 18 niveluri din otel si sticla. Amplasata deasupra uneia dintre statiile de metrou din Chengdu, cladirea este de 20 de ori mai mare decat cladirea Operei din Sidney, de 3 ori mai mare decat Pentagonul. 
Pentru a compara in plus marimea cladirii: aeroportul din Dubai, pana acum cea mai mare cladire din lume, are 1. 5 milioane kmp; in Europa, cea mai mare cladire este piata de flori din  Aalsmeer, Olanda, cu 990.000 mp. Foarte probabil ca in urmatorii ani in China vor aparea si alte asemenea cladiri. 
Constructia a inceput in 2010 si a fost finalizata si data in folosinta in 1 iulie a.c. adica intr- un interval de timp scurt pentru o cladire de asemenea talie. 

New Century Global Center, Chengdu




In interior, cladirea are ceea ce se afla de obicei in asemenea mega- centre: un cinematograf cu 14 sali IMAX, mici magazine, restaurante, birouri, hoteluri, un pseudo- sat mediteranean. Ce are specific: o enorma plaja artificiala cu apusuri de soare realiste si o briza usoara, iluzie posibila datorita unor imense ecrane LED pe una dintre laturi. 
Chiar langa cladire se va afla un centru de arta cu o suprafata de 45.000 mp.

http://www.gizmodo.fr/2013/07/08/plus-vaste-batiment-monde-chine.html

China vãzutã de la Bruxelles

Dincolo de interfaţa spectaculoasă cu care China impresionează în ultimii ani – kilometrii de autostrăzi moderne, zgârie-norii Shanghai-ului, trenurile de mare viteză sau numeroasele aeroporturi, nu mai este o noutate pentru nimeni nici puterea sa economică cu care a reuşit să pătrundă pe pieţele externe, inclusiv în marile state europene.
Dacă până nu de mult chinezii erau recunoscuţi pentru mâna de lucru foarte ieftină, azi vorbim deja de mari investiţii în sectorul energetic, sau mai mult, în cel bancar în ţări precum Germania.
Nu aş insista pe disputele comerciale şi noile reglementări legislative privind taxele impuse pentru anumite produse, pe care le cunoaşteţi deja. Interesul liderilor europeni este însă ca ţările lor sã dezvolte relaţii cu Gigantul Asiatic, dar totuşi să nu iasă “şifonaţi” la final. După Rusia, prima ţară membră UE care a stabilit un parteneriat strategic cu China a fost Franţa.
Dacă e să citez dintr-un recent raport realizat de un think-thank din Bruxelles, “Din punctual de vedere al UE, China este văzută tot mai mult ca un partener în afaceri internaţionale”, spunea Viorel Isticioaia-Budura, Director General pentru Asia la Serviciul European de Acţiune Externă (corpul diplomatic al Uniunii Europene). "UE, ca entitate colectivă, ca un actor internaţional, într-adevăr înţelege multe dintre provocările cu care naţiunile din Asia se confruntă acum, inclusiv China", completa Isticioaia-Budura. Acesta explica faptul că “pentru a asigura cooperarea, China ar trebui să includă pe agenda sa portofolii precum clima, cultura sau infrastructura în relaţiile sale bilaterale”. China este conştientă de faptul că trebuie să lucreze cu Europa şi alţi parteneri, mai degrabă decât să focalizeze eforturile sale pentru a dezvolta o "relaţie de mare putere", după cum foarte bine sublinia raportul.
Ca lider european, cu ceva timp în urmă, Dacian Cioloş declara: "Sectorul agriculturii este esenţial atât pentru China, cât şi pentru Uniunea Europeană. Acest plan de cooperare reprezintă un pas înainte în angajamentul nostru de a conlucra în vederea gestionării provocărilor comune. Putem răspunde acestor provocări prin stabilirea unor relaţii în domeniu mai puternice şi mai apropiate, atât la nivel internaţional, cât şi bilateral, prin intermediul unor acţiuni şi proiecte de colaborare concrete".
Întrebările rămân cu privire la direcţia politicii externe a Chinei, odată cu instalarea noii conduceri. Mulţi se întreabă dacă relaţia Beijingului cu Statele Unite se va dezvolta într-un parteneriat privilegiat "G2", sau o confruntare peste conflicte de interese din Pacific, dar evident la fel de important este, şi care va urma să fie relaţia Chinei cu Europa?
Grupul ţărilor energente, format din Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, şi-au redus semnificativ în ultimul an rezervele financiare în euro, nemulţumite de evenimentele actuale. Astfel, procentul de 24%, este la cel mai scăzut nivel înregistrat din 2002 încoace. În cadrul recentului Summit din Africa de Sud, Jacob Zuma, preşedintele ţării gazdă spunea: "Nu cu mult timp în urmă, am discutat despre formarea unei bănci de dezvoltare... În prezent suntem pregătiţi de lansarea acesteia”. S-au făcut chiar speculaţii că cele cinci state doresc să aibă o monedă proprie care, având în vedere că în prezent BRICS reprezintă 40% din populaţia lumii şi o putere economică, cu o cincime din PIB-ul mondial, ar avea mari şanse să concureze cu dolarul american şi cu moneda euro.
Anul acesta, la începutul lunii mai, cea mai mare firmă de avocatură a Chinei îşi deschidea porţile şi în Bruxelles, pentru a putea reprezenta cât mai bine interesele clienţilor săi implicaţi în actele ce se “joacă” pe scena europeană.
La aproape 65 de ani de relaţii diplomatice între România şi China, premierul român Victor Ponta declara recent că îşi doreşte un parteneriat strategic, ce vizează colaborarea politică, evident cea economică care este cea de substanţă, dar şi culturală, în sectorul educaţiei, precum şi în alte domenii.

Dan LUCA este directorul Reţelei Europene EurActiv şi profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti (SNSPA) şi Cluj-Napoca.

Vesti din China: Vizita in China a avionului prezidential ...

( din presa de limba romana de la Pekin)

 Unde mai găsesc o bucată de lider?

Când mergi la o nuntă şi accepţi să discuţi despre înmormântări şi crime odioase, să scuipi birjăreşte căutând să echilibrezi nivelul tragediei de departe, ceva nu funcţionează la nivelul sinapselor.
Este o şansă când respiri aerul aceleiaşi camere cu liderii unor naţiuni, chiar dacă asta nu înseamnă o vizită oficială. Este o chestiune de raportare când unii dintre lideri sunt înconjuraţi de consilieri şi miniştri care uită unde se află, rămânând agăţaţi cu privirile în tavane, în timp ce au în faţă lideri mondiali. Este o neşansă când în grupul tău profesional găseşti indivizi cu preaplinul propriului “eu”, goi până la transparenţă când vine vorba despre unde sunt, ce se întâmplă, care este subiectul, care este atitudinea obligatorie.
Suntem, ca naţiune, conduşi de lideri mult prea depăşiţi de evenimente, mult prea puţin înconjuraţi de reali consilieri, asediaţi de persoane cu o colecţie de diplome, dar incapabile să ofere o imagine reală a contextului în care se află liderul. O obrăznicie generală, de la primul urcat în avion, până la cel din urmă jurnalist trimis peste mări şi ţări să ilustreze vizite guvernamentale, concretizate exclusiv la nivel de poză şi mirări similare celui venit dintr-o ţară lipsită de autostrăzi, ajuns în lumea celor care au drumuri cu 12 benzi pe sens. Fără îndoială, primul urcat în avion îşi merită consilierii incapabili şi jurnaliştii care, la capăt de lume, tot probleme din troaca locală discută. În acest context, poza oficială nu schimbă cu nimic realitatea relaţiilor bilaterale. Un superficial se înconjoară permanent de superficiali, iar cei care scapă de această caracterizare sunt ceva exotic, lipsiţi de audienţă şi interes. Şi de această dată suntem obligaţi să fim conduşi de oameni care învaţă la locul de muncă, mult prea tineri profesional şi moral.
Când mergi la o nuntă şi accepţi să discuţi despre înmormântări şi crime odioase, să scuipi birjăreşte căutând să echilibrezi nivelul tragediei de departe, ceva nu funcţionează la nivelul sinapselor. Când gestul, atitudinea şi limbajul demagogic la modă sunt repere unice, mesajul de la intrarea în Infern devine amuzant, căci speranţele nu sunt pentru cei în viaţă. Asta chiar dacă nivelul intelectual al maselor a fost diminuat suficient pentru ca identificarea unui lider obraznic să devină reper. Superficialitatea unui meseriaş cu acoperire naţională dă o notă proastă nu doar la nivelul relaţionării dintre state, nu doar între prieteni. Oricât te strădui să pozezi deştept, reuşind chiar şi o mimică struţoidă, cine are treabă nu caută parteneri lipsiţi de anvergură, chiar dacă uneori un saltimbanc e bun la casa omului. Dar, ce te faci când numai tumbele şi giumbuşlucrurile sunt marile rezultate? Când reduci durata întâlnirilor programate pentru a merge la plimbare şi cumpărături? Toate sunt dovezi ale nivelului de înţelegere a realităţii personale, care excedă realitatea obiectivă.
Cum ar fi dacă toţi părinţii care au ceva de pus la punct în relaţia cu proprii copii sau partenerii de viaţă ar ieşi în stradă sau la televizor pentru a-şi exprima public plăcerea umilirii coabitatului. Tradiţionalul “nimic din casă” a dispărut de pe meleagurile pe care oaia mioritică mai paşte încă, asta fiind o altă demonstraţie că dacă americanii şi chinezii au dezvoltat “diplomaţia ping pong“, noi putem promova “coabitarea ping pong” în care argumentele au fost înlocuite cu umilirea publică. Superb …
PS – Orice posibilă asemănare cu personajele implicate în ultima vizită în China a fostului avion prezidenţial este aşa cum doriţi.