Sport: Un medic chinez acuză Franţa de dopaj masiv

Mi- am zis eu că mi- ajunge cât am citit despre campania politică actuală de la noi, aşa că mai bine să văd ce e în lumea sportului, în mintea mea o lume a corectitudinii.
Şi dau peste articolul de mai jos!
Ce i- o fi apucat pe cei doi responsabili chinezi să dea aşa declaraţii oare? Mi se pare puţin plauzibil ce susţin, că doar e foarte clară dominaţia Chinei în sport nu de acum, ci de când au început să participe la competiţiile internaţionale.

Un medic chinez acuză Franţa de dopaj masiv

Chen Zhanghao, responsabil chinez medical principal la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, cele de la Seul din 1988 şi de la Barcelona în 1992, a recunoscut că a testat hormoni, steroizi şi dopajul sanguin pe circa 50 de atleţi. Într- o convorbire publicată în cotidianul australian Sydney Morning Herald, el a declarat referitor la hormoni: " I- am testat mai întâi, dar am ajuns la concluzia că nu erau eficienţi. " Iar medicii sportivi au perseverat: " Am adăugat hemoglobină după ce constatasem că e la un nivel scăzut ( la unii atleţi) şi de asemenea hormoni androgeni" .

Însă revelaţiile nu se opresc aici. Medicul afirmă în apărarea sa că practica era una curentă, inclusiv în Hexagon: " Statele Unite, Uniunea Sovietică şi Franţa le utilizau şi am făcut şi noi ca ei" , a adăugat Chen, care s- a pensionat în 1992. " Condamnaţi China, dar nu şi Statele Unite şi Uniunea Sovietică? " 

Preşedintele Comitetului naţional olimpic sportiv  francez ( CNOSF) , Denis Masseglia, a răspuns sâmbătă la aceste acuzaţii: " Chinezii fie au dovezi şi atunci să le prezinte, fie tac din gură. " . " E greu să fii crezut când mărturiseşti singur că ai avut propriul sistem de dopaj organizat" . Conform M. Masseglia, este pentru prima oară că Franţei îi sunt aduse astfel de acuzaţii.

Un alt fost responsabil medical chinez, Xue Yinxian, afirmase vineri la acelaşi ziar australian că atleţii chinezi, în special cei participanţi la Jocurile Olimpice, au fost supuşi unui sistem de dopaj organizat de stat ăn anii 1980 şi 1990.

Citit pe TF1News

Chen Zhanghao, principal responsable médical chinois aux Jeux de Los Angeles en 1984, de Séoul en 1988 et de Barcelone en 1992, a reconnu avoir testé des hormones, des stéroïdes et le dopage sanguin sur une cinquantaine d'athlètes. Dans un entretien au quotidien australien Sydney Morning Herald, il a déclaré a propos des hormones : "Nous les avons testées en premier, mais avons jugé qu'elles n'étaient pas efficaces". Mais les médecins sportifs ont persévéré : "Nous avons ajouté de l'hémoglobine après avoir constaté qu'elle était basse (chez certains athlètes) et aussi des hormones androgènes".

Mais il n'en reste pas là dans les révélations. Le médecin affirme pour sa défense que la pratique était monnaie courante, y compris dans l'hexegoane : "Les Etats-Unis, l'Union soviétique et la France les utilisaient également, alors nous avons fait comme eux", a ajouté Chen, qui a pris sa retraite en 1992. "Alors vous pouvez condamner la Chine, mais pas les Etats-Unis ou l'Union soviétique?"

Le président du Comité national olympique et sportif français (CNOSF), Denis Masseglia, a répondu samedi à ces accusations : "soit les Chinois ont des preuves et ils les amènent, soit ils se taisent". "C'est difficile d'avoir du crédit quand on avoue soi-même avoir été dans un système de dopage organisé". Selon M. Masseglia, c'est la première fois que des accusations de ce genre sont formulées à l'encontre de la France. 

Une autre ancienne responsable médicale chinoise, Xue Yinxian, avait déjà affirmé vendredi au même journal australien que les athlètes chinois, notamment ceux participant aux jeux Olympiques, étaient soumis à un système de dopage organisé par l'Etat dans les années 1980 et 1990. 

Lu sur TF1 News

http://www.atlantico.fr/pepites/medecin-chinois-accuse-france-dopage-massif-434274.html

Veşti din China: Raport FMI asupra economiei chineze

Fondul Monetar Internaţional ( FMI) a publicat, miercuri, 25 iulie, un raport foarte pozitiv asupra situaţiei economice a Chinei, a doua economie mondială.

Perspectivele pe termen scurt sunt încurajatoare. Sigur, China va cunoaşte o creştere de doar „ circa 8% ” în 2012, respectiv o previziune inferioară cu un sfert de punct faţă de cea făcută de Fond în aprilie 2012. Însă creşterea chineză „ ar fi trebuit să atingă o scădere maximă în trimestrul al doilea ( 7,6% ) şi să aibă o accelerare în a doua jumătate a anului” , precizează raportul.

O ATERIZARE LINĂ

Încetinirea creşterii PIB- ului între aprilie şi iunie pentru un al şaselea trimestru consecutiv, se datorează unui plan de aterizare lină, stabilit anul trecut de autorităţile chineze. Acest plan viza lupta împotriva inflaţiei şi evitarea unei supraîncălziri în domeniul imobiliar. Datorită planului, încetinirea creşterii preţurilor în China se confirmă: de la 6,5% acum un an la 2,2% în iunie 2012. Conform FMI, inflaţia ar trebui „ să rămână cuprinsă între 3% şi 3,5% anul acesta şi să scadă în limitele a 2,5% şi 3% în 2013 ” .

Guvernul chinez pare a obţine rezultate bune în sectorul imobiliar, în care au fost luate măsuri eficiente pentru a împiedica formarea oricărei bule, în mod sepcial măsura de a interzice particularilor achiziţionarea unui al doilea apartament.

Raportul notează de altfel „ progresele substanţiale în re- echilibrarea externă” a economiei chineze. Excedentul conturilor curente, măsura cea mai largă a schimburilor sale cu exteriorul, scade de la 10,1% în 2007 la 2,8% în 2011. În politica monetară, yuanul nu mai este decât „ moderat” sub- evaluat conform FMI, în timp ce precedentul raport vorbea de un yuan „ substanţial sub- evaluat” . Moneda chineză se apropie deci progresiv de adevărata sa valoare de piaţă după un deceniu de sub- evaluare marcată.  

PREA MULTE INVESTIŢII, NU DESTUL CONSUM

Dincolo de acest satisfecit decernat autorităţilor chineze, Fondul se teme totuşi de ameninţarea pe care o prezintă agravarea crizei în zona euro. „ Autorităţile îşi exprimă neliniştea în privinţa perspectivelor din străinătate [ ... ] şi faţă de absenţa unor măsuri suficiente faţă de acestea” , explică Fondul.

Pentru a face faţă acestei crize externe, FMI recomandă Chinei să se sprijine pe politica sa bugetară. Guvernul chinez are marja de manevră necesară. În fapt, îndatorarea publică nu ar trebui să se ridice decât pînă la 22% din PIB la sfârşitul acestui an, iar deficitul bugetar la numai 1,25% din PIB.

O altă ameninţare pentru economia chineză: absenţa echilibrului intern. Partea de investiţii din economia chineză este exagerat crescută, la aproape 50% din PIB, ceea ce „ creează mari excedente de capacităţi în economie” . China trebuie aşadar să- şi re- echilibreze modelul de creştere către mai mult consum casnic şi mai puţine investiţii. În acest scop, China trebuie să „ se asigure ca fructele creşterii să fie larg distribuite şi într- un mod echitabil ” în sânul populaţiei. Un diagnostic pe care visează să- l audă majoritatea ţărilor europene.

Veşti din China: Dănălache uimește China

Admir performanţa în orice domeniu, deci mă bucur să postez ştirea de mai jos:

Cristian Dănălache este de neoprit în China. Fostul jucător al Urziceniului a marcat încă două goluri pentru Jiangsu Sainty și s-a distanțat în fruntea clasamentului golgheterilor.

Atacantul român a fost decisiv pentru Jiangsu în victoria, scor 3-2, cu echipa lui Lucian Goian, Tianjin Teda.

Prin cele două reușite, Dănălache a ajuns la cota 15 în campionatul din China, fiind de departe golgheterul competiției.

Locul doi în această ierarhie e ocupat de Muriqui, cu 11 reușite.

http://www.onlinesport.ro/fotbal/stranieri/danalache-uimeste-china-nid-88474/

De- ale mele: ANUNŢ

Sunt, în ultimul timp asaltată cu întrebarea: " De ce nu lucrezi la Institutul Confucius? " Aşa că m- am hotărât să scriu aceste rânduri. Pentru cine nu ştie, în 26 martie anul acesta la Braşov s- a înfiinţat o Filială a Institutului Confucius. 


Întrebarea aceasta îmi aminteşte de o altă întebare cu care oameni din jurul meu m- au asaltat ani buni după ce terminasem facultatea ( de chineză şi franceză) : " De ce nu lucrezi la ambasadă? " Vizând- o pe cea a Chinei, deşi eu am dublă specialitate. La început întrebarea m- a nedumerit, dar cu timpul am sfârşit prin a mă întreba şi eu: " De ce nu lucrez la amabasadă? " Habar n- aveam de ce nu lucram acolo, chiar nu- mi propusesem să lucrez acolo, dar întrebarea îmi tot era repetată că începusem să mă simt într- un fel vinovată că nu lucram acolo, deşi n- aş putea spune că slujba pe care o aveam era chiar de lepădat. 
Ca să tai nodul gordian, i- am pus întrebarea unui chinez cu care mă mai întâlneam la câţiva ani o dată în relaţiile de muncă. 
Răspunsul a fost simplu: între ambasadele celor două ţări există un acord de reciprocitate de a nu angaja personal din cealaltă ţară. Acord care, de altfel, a fost valabil până nu demult şi care se practică între destule ţări.


Acum, cu întrebarea de actualitate, situaţia e în mare aceeaşi. Îmi vedeam liniştită de munca mea, dar uite că trebuie să- mi bat capul şi cu asta. M- am lăsat şi de data asta prinsă, că uitasem de cealaltă întrebare, pe care n- o mai auzisem de mai bine de 20 de ani.

Când am fost prima dată la institut, profesorul chinez m- a întrebat, dacă vreau să lucrez la institut. În momentul respectiv chiar nu- mi doream acest lucru, eu aveam dstul de lucru, activitatea institutului era foarte la început, nu se făcuse inaugurarea oficială, aşa că am răspuns că de fapt nu, dar dacă se organizează un concurs voi participa. Apoi am discutat despre foarte multe altele, pentru că eram acolo ca să fac cunoştinţă cu dânsul, nu ca să mă angajez, nu mă gândisem la acest lucru, aveam destul de muncă.  
Cum însă cunoştinţele au continuat să mă asalteze cu întrebarea în cauză, am întrebat după câteva luni la institut ( conducerea română, directorul plin numit între timp) , verbal, dacă aş putea lucra acolo. Răspunsul a fost că în principiu nu, pentru că nu se angajează personal român, dar să fac o cerere scrisă. Dacă am fost invitată atât de elegant, cam după vreo două luni de la discuţia cu directorul, am făcut cererea. Au trecut alte vreo 2 luni de când am trimis- o, dar n- am primit răspuns. 


                                                         ANUNŢ


Dacă vrea cineva un răspuns la întrebarea: de ce nu lucrez eu la institut, să întrebe direct la institut, că pe mine nu mă interesează.


Dacă tot mi se pun întrebări, cred că- mi pot permite şi eu una: 


Dragilor ( voi, cei care mă tot întrebaţi de ce nu lucrez la Institutul Confucius) , voi de ce nu lucraţi acolo? Dar la ambasadă? ...

Veşti din România: 12 iulie 2012 şi traducătorii

Ce să comenteze cineva aici? Parcă m- am întors în timp cu 32 de ani, când securiştii impuneau ( încercau şi ei, iar uneori reuşeau ... ) studenţilor la limbi străine să nu discute cu persoane străine. Adică să practice limbile străine în sufrageria proprie!
Spre ce ne îndreptăm oare?

http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=18698




Protestul bursierilor ICR din cadrul programului "Traducători în formare"

Bursierii Institutului Cultural Român din cadrul programului „Traducători în formare” protestează împotriva acuzaţiilor iresponsabile şi nefondate care le-au fost aduse, în ultimele zile, de către ziarişti şi politicieni români.

Nu suntem nici spioni nici agenţi, aşa cum afirmă cei care ignoră în mod deliberat şi tendenţios datele cu privire la activitatea noastră, desfăşurată cu maximă transparenţă şi mediatizată permanent atât în România cât şi în ţările noastre. Ne permitem să-i trimitem pe detractorii noştri la Dicţionarul explicativ al limbii române (cu care am fost dotaţi în mod subversiv de către ICR!), pentru a se documenta cu privire la diferenţa dintre un „agent literar” şi un „agent de spionaj”.

Refuzăm să fim folosiţi ca arme într-un conflict politic în care nu suntem implicaţi în nici un fel şi cerem Guvernului şi Parlamentului României să se delimiteze oficial de toţi cei care au demarat această campanie obscenă.

Ivan Radev, Bulgaria

Joanna Kornaś-Warwas, Polonia

Andrei A. Popovici, Statele Unite ale Americii

Anita Natascia Bernacchia, Italia

Ileana M. Pop, Italia

Any Shilon, Israel

Antonio Morillo Castellanos, Spania

Petra Mendlova, Cehia

Mauro Barindi, Italia

Oana Ursulesku, Serbia

Antonia Escandell Tur, Spania

Alexandru Gorda, Ucraina

Danilo De Salazar, Italia

Serafina Pastore, Italia

Irina Djuran, Serbia

Anja Arsic, Serbia

Anna Ferrario, Italia

Jelena Popadić, Serbia

Elena Borrás García, Spania

Clara Mitola (Italia)

Christian Santacroce, Spania

Lora Nenkovska, Bulgaria

Raluca Toma, Italia

Aronne Mapelli, Italia

Ivana Olujić, Croatia

Leena Hofrren, Finlanda

Razvan Purdel, Italia

David Grau, Spania

Iulia Batioha, Ucraina

Alina Bordiian, Ucraina

Ivan Pilkin, Republica Moldova                                    

Veşti din China: patriotism

În iunie, putea fi văzut acest afiş pe străzile din Pekin: familia alcătuită din bunici, părinţi, copii.

Veşti din China: Congresul XVIII: o naştere cu forceps

( din presa de limbă franceză/ ziarişti străini acreditaţi la Pekin) 

Congresul XVIII: o naştere cu forceps

Clasa politică are trei luni pentru a opta şi are a face nişte opţiuni la fel de complexe precum căldurile toride ale anotimpului.

Trebuie să prezinte la al XVIII- lea Congres din octombrie pe cei 9 ce vor fi viitori lideri supremi de acum şi până în 2017, precum şi soluţii la instabilitatea socială, corupţia galopantă, derapajele ecologice detestate de toţi ( a se vedea afacerea Shifang, pag 2) . Poate cel mai dur, va trebui să fixeze pentru cadrele de bază un slogan coerent pentru gestionarea tensiunilor, ceea ce înseamnă tăierea nodului gordian între două viziuni incompatibile asupra lumii: 

- Aceea a conservatorilor istorici implantată în 2003 prin Jiang Zeming în Comitetul Permanent de către succesorul său Hu Jintao, care este în continuare dominant după zece ani ( Jia Qinglin, Li Changchun, Zhou Yongkang ... ) . Ei se străduiesc să nu cadă niciodată la învoială în ce priveşte monopolul puterii, nici să comunice, ci să guverneze singuri în numele creşterii, cu riscul de a reduce divergenţa la tăcere prin forţă.

 – Cea a unui Li Yuanchao, şeful Departamentului de Organizare ( apropiat al lui Hu) care propovăduieşte o „ mai bună identificare a nemulţumirii înainte ca aceasta să explodeze  [...],  aprofundarea reformei cadrelor  [...] prin selectarea democratică a candidaţilor, transparenţă, concurenţă ” . Acest grup este cel apărut din Liga Tineretului (Tuanpai), pe care a condus- o Hu la început de carieră.

Aceste tabere sunt opuse şi în ce priveşte obiectivul: 

pentru unii, menţinerea prin toate mijloacele a rolului conducător al partidului; 

iar pentru ceilalţi, înaintarea către lege şi statul de drept. 

În fond, aceşti lideri nu sunt de acord decât asupra unui punct: senzaţia că acum China se află la o cotitură şi că regulile jocului din trecut nu mai sunt valabile – nici politic ( din unghiul repartiţiei PIB) , nici economic ( din unghiul proprietăţii absolute până în prezent a marilor consorţii de stat) .

Procesul lui Bo Xilai, ex „ Regele” Chongqing- ului şi ex- liderul grupului „ Micilor prinţi”  este în pregătire. Căderea lui în martie a tulburat profund societatea, prin imaginea unui grup de cadre aflate deasupra legii, îmbogăţite în miliarde prin fraudă şi care pot chiar să tortureze şi să ucidă fără a fi pedepsite. Statul este şi el divizat, trebuind să aleagă între imaginea sa şi solidarităţile între marile familii ( unul dintre principiile absolute ale regimului) .

De pildă, Zhou Yongkang, deşi implicat în mod notoriu, îşi permite să- l acuze indirect pe Bo, ex- aliatul său, pledând ( într- un discurs reprodus în presă) contra utilizării torturii: ceea ce pare a indica un vot, un consens pentru a limita la maxim numărul inculpaţilor. Dilema aici, este, de a face o mare curăţenie ( cum pretinde că face în aceste luni la Canton Wang Yang) , dar şi de a evita să se agite şi mai tare barca brutal şi în viteză condusă de Partid: deci să se înmormânteze nefericitul incident!

Altă enigmă a momentului : de la căderea lui Bo, Xi Jinping, succesorul presimţit de Hu, tace şi nu mai călătoreşte, spre deosebire de toţi ceilalţi lideri. În 01/07, o agenţie media străină ( Bloomberg) a publicat situaţia averii familiei sale, 376 de milioane de $, exclusivitate ce i- a fost divulgată din interior şi care l- a slăbit. Cine este în spatele acestui lucru şi în ce scop? În principiu vorbind, în acest moment, Xi nu poate pierde locul său de nr 1 în stat. Ar putea însă să acceadă la această funcţie într- o stare de slăbiciune care să- l împiedice să se lanseze în reformele fundamentale aşteptate.

Rămâne, în cele din urmă, seria de apeluri de luni de zile, la fidelitatea armatei, avertizată să se abţină în „ a părăsi partidul, pentru a se pune în slujba naţiunii” . Conform Peter Mattis, fin analist, demersul vine dinspre tabăra reformatoare şi vizează crearea, prin această loialitate a militarilor, soclul necesar pentru impunerea reformelor dureroase, abolirea statutului de castă conducătoare, aflată deasupra legii.

Cu astfel de arme, în mod indirect, partizani şi adversari a reformei se luptă în prezent. La patru luni până la Congres, trebuie recunoscut că nimic nu este jucat- nenorocirea poate veni încă dinspre oricare dintre părţi. Cel mai rău fiind, lucru căutat de către conservatori, că nu se mişcă nimic, iar in prezent este glaciation de facto. 

Poate vă intereseaza: veşti SUPER din Japonia

Fukushima: un "désastre créé par l'homme", selon un rapport officiel

L'accident nucléaire de Fukushima a été "un désastre créé par l'homme" et non pas simplement provoqué par le séisme et le tsunami géant survenus le 11 mars 2011 dans le nord-est du Japon, a conclu jeudi une commission d'enquête mandatée par le Parlement.

"L'accident (..) est le résultat d'une collusion entre le gouvernement, les agences de régulation et l'opérateur Tepco, et d'un manque de gouvernance de ces mêmes instances", a-t-elle expliqué dans son rapport final.

"Ils ont trahi le droit de la nation à être protégée des accidents nucléaires. C'est pourquoi nous sommes parvenus à la conclusion que l'accident a été clairement +créé par l'homme+", poursuit le document long de 641 pages.

"Nous pensons que les causes fondamentales sont les systèmes d'organisation et de régulation qui se sont basés sur des logiques erronées dans leurs décisions et leurs actions, et non pas un problème de compétence d'un individu en particulier."

L'accident de Fukushima, le plus grave depuis la catastrophe nucléaire de Tchernobyl (Ukraine) en 1986, a eu lieu juste après un séisme de magnitude 9 dans la région du Tohoku (nord-est) qui a déclenché un tsunami sur tout le littoral.

Une vague de près 15 mètres de haut avait déferlé sur le site de la centrale Fukushima Daiichi, gérée par la compagnie d'électricité Tokyo Electric Power (Tepco), noyant les systèmes de refroidissement des réacteurs et les générateurs de secours situés en sous-sol. "La direction de Tepco était consciente des retards dans les travaux antisismiques et des mesures contre les tsunami et savait que Fukushima Daiichi était vulnérable", a souligné la commission.

Il s'agit de la troisième enquête menée sur cette catastrophe.

Un précédent rapport, mandaté par Tepco, avait disculpé la puissante compagnie d'électricité de toute responsabilité, en affirmant que la puissance du séisme et l'ampleur du tsunami dépassaient toutes les prévisions et ne pouvaient pas être raisonnablement envisagées. "Cela ressemble à une excuse pour échapper à ses responsabilités", a répliqué la commission.

"Bien qu'ayant eu de nombreuses occasions de prendre des mesures, les agences de régulation et la direction de Tepco n'ont délibérément rien fait, ont reporté leurs décisions ou ont pris des mesures qui les arrangeaient", a-t-elle ajouté.

Le rapport d'enquête reproche également à l'opérateur de ne pas avoir réagi suffisamment vite dans les premières heures de l'accident. "Cela ne doit pas être attribué à des problèmes d'individus sur le site, mais à des problème structurels de Tepco", a-t-il relevé.

Cette commission d'enquête était composée de 10 membres de la société civile (sismologue, avocats, médecins, journaliste, professeurs) désignés par les parlementaires. Présidée par le professeur Kyoshi Kurokawa, elle a interrogé les principaux acteurs de l'époque et mené des investigations depuis décembre 2011. Le Premier ministre au pouvoir au moment des faits, Naoto Kan, a ainsi reconnu lors de son audition en mai la responsabilité de l'Etat dans la catastrophe, mais a défendu la façon dont il a géré la crise tout en admettant quelques cafouillages.

La commission avait auparavant questionné le patron de Tepco de l'époque, Masataka Shimizu, qui s'était défendu d'avoir voulu abandonner la centrale dans les heures ayant suivi le tsunami, contrairement aux affirmations de M. Kan, du porte-parole du gouvernement, Yukio Edano, et du ministre de l'Industrie d'alors, Banri Kaieda.

Imagini din China: Chengdu

Chengdu, Podul Marco Polo/ Anshun qiao

Gara de Nord din Chengdu

Hotelul Shangri la ( Shambala) si Pavilionul Heijiating

Veşti din Asia: Marea Chinei- două noi alianţe, India arbitru

( din presa de limbă franceză -ziarişti francezi acreditaţi la Pekin)

        În zilele de 1- 3/06, la Singapore, Dialogul Shangri- la ( Reuniunea la nivel înalt asupra securităţii în Asia) reunea 28 de ţări din zona Pacificului, pe probleme de securitate.

Leon Panetta, Secretarul federal al Apărării, a apărat strategia lui B. Obama de reîntoarcere a flotei americane în regiune, din care 60% ( faţă de 50% în prezent) ar trebui să opereze în Pacific, eliberată de încheierea conflictelor din Irak şi Afganistan. Şase portavioane vor brăzda zona în 2020 printre care USS Gerald Ford începând cu 2015, şi un distrugător de mare viteză revoluţionar.

        Panetta a marcat puncte importante prin întoarcerea la Cam Ranh, care adăpostea altădată flota americană, sugerând astfel reîntoarcerea flotei acolo. La fel în Filipine, dacă e să dăm crezare lui H. Acuzeta, SUA au recăpătat dreptul de a- şi „ utiliza” fostele baze de la Subic şi Clarck. Nu este vorba, pretinde Panetta, decât despre a susţine naţiunile din Asia în cadrul convenţiei unui cod de conduită a regulilor de navigaţie şi a unui forum de epurare a litigiilor.

        Dar China?

        În loc să protesteze, păstrează garda jos. Ea atrage atenţia asupra „ incoerenţei” dintre obiectivele afişate ( „ care nu vizează pe nimeni anume” ) şi o nouă desfăşurare de forţe militare „ îndreptate împortiva ei în mod evident” . Ea reaminteşte de asemenea „ că are capacitatea de a răspunde la atacuri, atunci când interesele sale fundamentale sunt ameninţate” . Ripostă blândă ce vizează menţinerea unei bune relaţii cu SUA pentru Xi Jinping atunci când va ajunge în fruntea ţării.

        Prin această atitudine mai vizează şi să ţină India aproape, să nu o îndepărteze. Fiindcă între SUA şi China, rivale în stăpânirea Pacificului, Delhi se regăseşte în rolul- confortabil- de arbitru. De aceea, faptul că Panetta se află la Delhi ( 05- 06/6) când SM.Krishna ,ministrul Afacerilor Externe indian, este la Pekin, nu e deloc întâmplător. Afirmând că nu are cu China decât „ un litigiu” de frontieră ( Pekin revendică Arunachal- ul indian ca făcând parte din Tibetul de sud) , Krishna cultiva cele două alianţe.

        În timpul reuniunii la nivel înalt a Clubului de la Shanghai ( SCO) , cf p.3, a fost primit de către Li Keqiang, viitorul prim- ministru, şi a susţinut  intrarea ţării sale cu drepturi depline în SCO ( face parte deja ca observator din 2005) . Aflat în acelaşi timp la Delhi, AK. Antony, ministrul indian al Apărării, sugera în termeni indirecţi lui Panetta ca Washington- ul să- şi revizuiască iniţiativa sa de securitate multilaterală, astfel încât să fie „ confortabilă pentru toţi” . Deocamdată, India se arată mai rezervată în privinţa acestei coaliţii alcătuite de Pentagon pentru a împiedica China să pună mâna pe marea ce- i poartă numele.

        Tot din această perspectivă de nealiniere, Delhi s- a ferit să valideze cu SUA  trei acorduri de apărare în domeniul logisticii, comunicaţiilor şi sateliţilor.  Ceea ce nu a împidicat- o, fără teama că se contrazice, să continue negocierile de cumpărare de la SUA pentru 2 miliarde de $  de elicoptere lansatoare de rachete cu rază medie de acţiune Boeing şi de obuziere ultra- uşoare M-777, care ( în afară de Pakistan) nu puteau avea alţi „ clienţi” potenţiali decât China.

        Esenţialul constă însă în altceva. În timpul reuniunii la nivel înalt a SCO, VI. Putin a declarat că Rusia „ va amplifica în Marea Chinei manevrele comune” precum cele din aprilie, la 20 de nave ale celor două ţări. Anunţul se motivează prin reîntoarcerea flotei americane în aceste ape, pe care le- a părăsit acum 20 de ani. Aşadar, trei puteri ale Asiei – China, Rusia şi India- se înţeleg în a refuza ori a pune în discuţie această întoarcere. Pe faţă, Vietnam şi Filipine, sigure de dreptul lor şi temându- se că vor fi spoliate de propriile ape, vin să se adauge aliaţilor SUA în regiune: Japonia şi Taiwan. Şi întreaga Asie se reînarmează cât de repede poate.

          Vom vedea ivindu- se două alianţe de apărare, cea a SCO ( cu India care- i bate la uşă) şi o structură stil NATO, ca urmare a reuniunii la nivel înalt Shangri-la?

Rusia şi China neagă clar, însă lucrurile merg repede. N- avem decât să sperăm ca aceste tabere ce se schiţează vor fi un factor pozitiv, obligând taberele să discute între ele şi cu cei aflaţi în faţă. Între cele două, India ezită- atât prin filozofia pacifist- gandhiană, cât şi din interes, ca potenţială înscăunătoare de rege. Va păstra însă mult timp acest lux? Totul depinde de abilitatea Chinei de a cădea la învoială în împărţirea cu vecinii a mării „ sale”  ori, dimpotrivă, de a ceda pasiunii naţionaliste, ca „ asiguare de viaţă” a regimului său. 

O tensiune menită să dureze.

Veşti din China: Despre toleranţa faţă de străinătate pe o aşa criză, pe toate continentele şi despre o sută de păsări simpatice

( din presa de limbă franceză -ziarişti francezi acreditaţi la Pekin)

Despre toleranţa faţă de străinătate pe o aşa criză, pe toate continentele şi despre o sută de păsări simpatice

28 mai 2012 |

Dragi prieteni, destul cu pălăvrăgeala despre o căsătorie chinezească ( Nota trad:  se referă la două dintre articolele anterioare) , oricât de interesant a fost. Ne aflăm în criză, de data asta gata, o criză adevărată, după modelul celei din 1929. În toamna lui 2008, când America a început să divagheze de la W. Mae ( Nota trad: de fapt: F.Mae) la Freddy Mack, iar instituţiile ei bancare au început să valseze în ritm de charleston, amestecîndu- şi între ele creioanele şi făcându- şi dansatorii , care erau restul planetei, să se poticnească, nu ne- a trecut prin cap că partea cea mai puterică a seismului, erupţia vulcanică, abia urma.

Şi iată că acum China se lansează într- o campanie adevărată şi profundă de respingere a străinătăţii. Se cunosc incidentele declanşatoare: un tânăr turist britanic care încearcă, sub camera de filmat a unui telefon mobil, să violeze o tânără chinezoaică, un rus care refuză să- şi ia picioarele de pe scaunul din faţă într- un tren, scaun ocupat de o doamnă chinezoaică (Nota trad:  cacofonie scuzabilă, ca inevitabilă) căreia nu- i plăceau mirosurile corporale... Pedepsele nu au întârziat: englezul a fost linşat, iar după aceea probabil nu foarte bine tratat în spitalul în care a fost acceptat; violoncelistul ( fiindcă asta era meseria rusului) a fost alungat din orchestra simfonică naţională. Şi imediat a început o campanie naţională de 100 de zile, de verificare a identităţii străinilor.

Pentru moment, aparent, autorităţile se mulţumesc să viziteze seara străinii, adesea tineri şi cu viză cel mai probabil precară. Uneori aflăm că poliţia a fost ajutată de vecini patrioţi. Am alăturat o imagine culeasă de pe internet, a unui număr de telefon.

( anunţ delaţiune străini)

Un alt caz a fost, în acest week- end, mutarea locaţiei festivalului de muzică electronică „ Intro” . Aflat la cea de- a treia ediţie, era un eveniment ambiţios şi serios, organizat la prestigiosul local „ 798” , cu numeroase grupuri internaţionale şi două scene de spectacol şi cu un preţ în consecinţă ( de la 150 la 300 de yuani) . În ultimul moment s- a interzis să se ţină pe locul iniţial şi mutat ceva mai încolo spre aeroport, pe un teren cunoscut sub numele de „ insula crabilor” , cu intenţia de a împrăştia pe aficionados şi a torpila evenimentul.    

De ce toate acestea? Eu văd trei motive ( sunt poate mai multe) : 

- criza: chinezii încep să sufere de- adevăratelea. Îşi spun: „ ne- am cam săturat de străinii ăştia, care trăiesc regeşte la noi, se lăfăie în maşini şi ies cu fetele noastre. ”

- criza ( nu aceeaşi) : afacerea Bo Xilai, afacerea Chen Guangcheng, dau la iveală un regim teribil de negativ. Legitimitatea regimului care se pierde în întuneric, se află în groapa cea mai adâncă, aşa cum a fost odinioară după revoluţia culturală.  Pentru a salva sistemul, ceea ce nu s- a dobândit, vor trebui făcute concesii, aşa cum a făcut Deng la începutul anilor ’80, lansând astfel China în cei treizeci de ani de glorie ai săi. Cred că ne aflăm în zorii unui proces de aceeaşi natură. Iar în aceste momente, prezenţa străinilor nu e binevenită.   

- în urmă cu câteva luni, o prietenă chinezoaică îmi explica motivele pentru o parte importantă ( majoritară? ) a acestui popor de a aprecia pe Bo Xilai: stângismul lui, care e o cerinţă a sufletului chinez, debusolat după 30 de ani de imersiune într- un sistem neo- occidental.  Toate tehnologiile au fost schimbate, intensificate. Cele bancare ca şi cele de producţie. S- a zis cu chiria de 3 yuani pe lună, cu litrul de ulei de susan distribuit lunar pe tichet de rationalizare, cu crapul oferit de chunjie. Gata cu siesta de două ore la prânz pe biroul din lemn. Acum au devenit stresaţi, deprimaţi, miopi – cu siguranţă mai bogaţi- dar afumaţi la propriu, poluaţi ... Chinezii voiau să facă „ puţin mers înapoi” , pentru a se autoreplia, ca să facă un bilanţ, să vadă dacă, din toată această reînnoire totul e de păstrat. Să valideze trecutul.

Până la urmă, acest sentiment de neîncredere puţin exacerbat împotriva străinătăţii îmi pare a fi prezent în orice ţară din lume, câtă vreme criza loveşte peste tot. Fiecare vede mai bine în propria ogradă, iar Pierre îmi spunea aseară că până şi în Elveţia, poliţistul interpelează pe oricine cu aspect „ diferit” de la noi, ca să- i verifice documentele.

Ca în China. Chiar şi în Franţa, nu văd ( de loc) că ar exista capacitatea de a se lua pe sine în discuţie, de a accepta faptul că de 30 de ani consumăm mai mult, că nu producem, că datoria acumulată ne este înainte de toate imputabilă nouă înşine. Va trebui să trăim această criză în inconştienţă, atribuind- o greşelii altora- străinătăţii.

Brr! Mă ia cu frig pe spate! Dar dacă este inevitabil, trebuie să acceptăm să depăşim acest viitor rece. Zâmbind! Zâmbind de noi şi de ceilalţi, de însăşi această specie umană, atât de egală şi atât de diferită în acelaşi timp, împrăştiată în orice punct de pe glob.

Şi acum ajung la a doua parte a titlului meu. Este titlul ultimei mele cărţi, pe care tocmai am terminat- o şi care ar trebui să fie în librării până în iulie: „ O sută de păsări simpatice din pădurea chineză” având subtitlul „ Cronici nu tocmai obişnuite din viaţa chinezilor de azi” ( Editura Aube) .

Unii dintre voi v- aţi dat seama: e vorba de cronici „ despre oameni de rând” din publicaţia Vântul dinspre China, din perioada vară 2006- ianuarie 2009, însă rescrise în întregime, verificate, cu sensuri noi. Ele îşi au originea în proverbul 林子大了，什么鸟都有, (lín zi dà le, shén me niǎo dōu yǒu- Când pădurea e mare, poate ascunde tot felul de păsări) .

Scriind despre întâmplări veridice ale fraţilor noştri umani chinezi, încerc să şterg suspiciunea dintre popoarele noastre şi să dau „ concetăţenilor” noştri ( nu- mi prea mai place termenul de când am primit prea multe e- mail- uri începând cu „ Dragi concetăţeni” prin care mi se cerea votul la alegerile legislative) curajul de a-şi scoate ochelarii prejudecăţilor pentru a vedea viitorul în faţă.

În orice caz, am hotărât că: în fiecare săptămână, până la sfârşitul lui august, vă dau întâlnire cu noua mea postare în care veţi descoperi una dintre simpaticele mele păsări. Vă doresc o excelentă şi scurtă lectură de vacanţă!

Pe curând şi, mai ales, prin intermediul acestui blog, vă rog să faceţi schimb de opinii cu mine şi între voi despre această criză şi despre campania anti- străinătate!

Irina Mavrodin

Un gand pios la disparitia dintre noi a doamnei profesoare.

Interviu in Observatorul cultural:

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=27009

Poate vă interesează: Ilie Șerbănescu: „Învățământul românesc e un păduche“

Sunt, dintotdeauna, o mare admiratoare a lui Ilie Şerbănescu, un mare român contemporan: bunsimţ profesionalism, patriotism.
http://revistaflacara.ro/ilie-serbanescu-%E2%80%9Einvatamantul-romanesc-e-un-paduche%E2%80%9C/

Ilie Șerbănescu: „Învățământul românesc e un păduche“

April 8th, 2012, Alice-Claudia Gherman  Comenteaza

Piața  muncii  din România  are  o mare  nevoie  de  profesioniști  în diverse domenii. Angajatorii,  însă, se plâng  că nu-i găsesc nici printre  absolvenții de școli  profesionale, nici printre cei cu diplomă universitară. Numărul absolvenților de facultate a crescut în ultimii ani, fiindcă  universitățile de stat  și-au dublat  numărul locurilor, iar universitățile particulare scot  studenți pe bandă rulantă.

Ne-am  adresat economistului Ilie Şerbănescu pentru  a  vedea dacă  perspectiva sumbră  asupra  necorelării dintre  pregătirea şcolară şi necesarul de profesionişti de pe piaţa muncii este reală  sau  aparentă şi cât de gravă este situaţia din acest domeniu.

„Nu  am studiat atât de mult  problema corelării  sau  necorelării şcolarizării cu nevoile reale ale angajatorilor încât să mă consider un expert în acest domeniu, dar chiar şi la o simplă privire asupra acestui  aspect  al pieţei  muncii constat că în momentul de faţă nu există o corelare între cerinţele pieţei muncii şi  ceea ce pregătesc  şcolile româneşti. Şi nu mă refer numai la universităţi, aceasta  e doar  o faţetă a problemei, ceea ce este mai grav  e că în România nu mai  avem  meserii,  în  general. În  trecut,  ţara asta avea o structură de meserii  calată pe tipul de economie practicată în acele vremuri, abandonarea acestui tip de economie – economia de tip comunist (n.r.) – a dus la abandonarea corelării noilor  necesităţi din  piaţă  cu ceea ce pregăteşte şcoala românească, în ansamblu. Învăţământul de  toate  gradele s-a  acomodat greu   la  noul  tip  de  economie spre  care  s-a îndreptat România, după 1989, sau nu s-a acomodat deloc.  De  aici  rezultă această   discrepanţă. Nu mai avem  sudori, muncitori în diferite domenii, nu mai avem  mineri.  Da, nu mai avem  mineri,  dacă  se descoperă, prin  cine ştie ce minune, acum  în România, un filon de cărbune,  nu poate  fi dezvoltat cum trebuie domeniul fiindcă nu mai avem mineri. Nu mai avem petrolişti! De ce am mai avea nevoie? Ce a creat România în ultimii ani? Bănci şi bodyguarzi. Pe ici, pe colo comercianţi, unii  cu har,  alţii fără, dovadă că au dat faliment. Ca să existe o corelare a necesităţilor de pe piaţa  muncii cu şcolarizarea ar trebui să avem  un program naţional care să facă acest lucru. Naţiunea nu poate exista fără acest plan, iar el nu există!

Avem  prea  mulţi  şomeri  cu  diplomă? Ei sunt  efectul  colateral al lipsei  unui plan  naţional, unui program de promovare.

România în acest  moment nu  vrea  nimic. Nu  are nici o strategie. A! Spunem că avem  o strategie de privatizare? Păi, s-a cam terminat cu privatizările, poate  doar  sufletul să ni-l privatizăm, deşi am impresia că şi pe acesta l-am privatizat deja.  Toată  această  privatizare e o băşică  răsuflată. Nu  ai cum  să vrei  corelare  a şcolii cu munca, dacă nu ştii ce vrei să dezvolţi. Mă  întreb:   mai  avem   nevoie   de  atâţia   economişti, pregătiţi de  numeroasele facultăţi de stat şi particulare? Avem  nevoie  de atâţia absolvenţi de  drept care  sunt  cu toții consultanţi  juridici?  România nu  mai  există  ca stat. Cine sunt angajatori în România? Nişte companii  străine, cum  e Dacia, care  poate  spune la anul  precum Nokia că-şi ia jucăriile  şi pleacă! Statului i-am  cântat  prohodul! Statul  nu  mai are  pârghiile pentru a  crea  strategii care  să vizeze învăţământul. Învăţământul românesc e un păduche care, dacă mai găseşte  păr trăieşte, dacă nu mai găseşte  păr moare.

„Trebuie să fii bou (ca stat) să mai școlarizezi serios, fără să ai pârghiile de a-i aduce pe profesioniști în țara  ta, când ei pleacă la alții.” (Ilie Șerbănescu)

România e  o  ţară   care  nu  mai  aparţine românilor. La noi  angajatorii, mulţi  dintre ei străini, nu  vor  face  niciodată contracte ca în SUA cu şcolile  pentru a-şi recruta din  şcoală viitorii  angajaţi. Angajatorii vor apela la Harvard, Princeton din SUA că acolo sunt absolvenţi    serioşi,  acolo  există  bănci  serioase. Cei care sunt  angajatori aici au preluat ţara, dar nu şi administrarea ei, care a rămas în mâna  statului român rămas fără pârghiile de control.  De aici disfuncţionalităţile. Trebuie  spus adevărul: vom merge  din ce în ce mai prost.  Ţara nu mai aparţine românilor.

Oameni vii, adica interviuri savuroase:Hugh Laurie

Un personaj de film, dr House, pe care nu- l urmaresc decât arareori, pentru ca nu- mi place. Însă un actor cu un simţ al umorului aparte:

http://www.gala.fr/l_actu/on_ne_parle_que_de_ca/le_cv_secret_d_hugh_laurie_260929

Veşti din China: Bo Xilai, vertiginoasa degringolada

Traducere din presa de limba franceză, jurnalişti francezi independenţi acreditaţi la Pekin.
Aleg adesea articolele acestea pentru a le traduce întrucât sunt pertinente, au bunsimţ şi mai ales sunt foarte bine şi la obiect documentate. Articolul de mai jos a fost publicat în 23 aprilie 2012.

Bo Xilai, vertiginoasa degringolada

        Fabrica de zvonuri în privinţa afacerii Bo Xilai şi- a reluat din plin activitatea, după ce fusese pentru un moment frânată.
       Precizările se concentrează din plin asupra morţii lui N. Heywood, vechi confident al lui Gu Kailai, soţia lui Bo. La sfârşitul lui noiembrie, se pare că ea ar fi pus ca acesta să fie ucis la Nanshan Lijing, hotel în afara Chongqing- ului, după ce el ar fi pretins o prea mare parte din fondurile pe care ea îi cerea să le exporte la negru, iar el ar fi ameninţat- o că o denunţă.
        Cele 60 de zile de linişte de după crimă ( cosmetizată în moarte etilică) , ar traduce refuzul poliţiştilor de a semna acest fals, ce implică nume atât de înalte. Wang Lijun, şeful acestora, ar fi reluat cazul şi i- ar fi prezentat lui Bo ( 18/ 01) concluziile sale - ancheta trebuind să înainteze. Wang este deci suspect de a- şi fi părăsit protectorul, omiţând să şteargă urmele crimei. Poate pentru că lucra şi pentru Pekin. Bo ar fi cedat mai întâi, apoi trei zile mai târziu, revenind asupra hotărârii iniţiale, ar fi încercat să îl demită pe Wang din funcţii, provocând fuga acestuia ( 07/02) la consulatul american din Chengdu, punctul de plecare al întregii afaceri.
        În presă se încearcă evaluarea averii cuplului Bo, a soţiei sale şi a celor patru surori ale lui: între 126 M$ şi ... 1,2MM$, între Hong Kong şi Caraibe.
       Începând de atunci, Pekin- ul încearcă să tempereze consecinţele.       Primul Ministru Wen Jiabao îşi relansează vechile promisiuni de luptă anti- corupţie. Presa sărbătoreşte disponibilizarea lui Bo drept " victorie a statului de drept" . De data aceasta însă, cuvintele ar putea fi urmate de fapte. În Cotidianul poporului din 17/04, un editorial relatează execuţia în 1952 a doi generali vinovaţi de concusiune ( nota trad. : delapidare de bani publici, pentru cei care nu cunosc termenul juridic) : Mao Zedong aprecia moartea lor drept necesară, în numele rentabilităţii. Trebuia evitată " aceeaşi soartă pentru 2, 20, 200 sau 2000 de ofiţeri tentaţi să- i urmeze exemplul" . În acest " document" însă, experţii văd un prim pas al regimului, pentru a pregăti opinia publică faţă de o soartă identică pentru Bo. Idem, pentru Zhou Yongkang, poliţistul din Comitetul Permanent, protector al lui Bo, care ar fi fost reţinut.
      Emise de la Zhongnanhai ( nota trad. : sediul guvernului) , astfel de rumori confirmă dauna adusă imaginii Partidului comunist chinez şi deruta în sferele înalte. Această afacere, care conjugă uri vechi între facţiuni, crime, înţelegeri secrete pentru lovituri de stat şi deturnări de bunuri publice de miliarde de $, este incompatibilă cu morala socialistă şi compromite numărul mic de familii ce- şi împart de 60 de ani puterea. Afacerea Bo este comparată cu cea a lui Lin Biao: neelucidată vreodată, dispariţia mareşalului în 1971 a făcut ca intelighenţia să- şi schimbe părerea despre Mao Zedong, înţelegând că el servea mai mult puterea personală decât Revoluţia. Bo este fiul lui Bo Yibo, unul dintre fondatorii regimului. Va trebui ales între legitimitatea sistemului şi regula tacită de impunitate a  高干子弟 (gaogan zidi/ fii a înaltelor cadre) .
      Scandalul are efectul petei de ulei. Comisar politic pentru logistică la APL, armata chineză, Liu Yuan îl disponibilizează ( 19/02) pe generalul Gu Junshan, nr. 2 al aceluiaşi organ şi care îşi etalează corupţia în palatul său din centrul Pekin- ului. Liu creează de asemenea un comitet de audit anti- corupţie militară, cu sprijinul şi în contul lui Hu Jintao. I se permite astfel de a- şi consolida - cam târziu- influenţa asupra " noului Mare Zid al nostru" , casta ofiţerilor aflaţi deasupra legii, obedienţi ai puterii civile, foarte expuşi neîncrederii. Liu ar fi spus, în faţa unui areopag de generali, aceste vorbe grele: privitor la depravarea din armată, " în caz de război, ce soldaţi v- ar asculta ordinele, şi- ar risca vieţile pentru voi? " .
      Ce legătură ar fi, pentru a conchide, între această debarcare din armată şi afacerea Bo?
      " Micii prinţi" , fii ai celor 60 sau 100 de familii, se află în fruntea armatei şi a Partidului. Liu Yuan este fiul lui Liu Shaoqi, celălalt atât de celebru rival al lui Mao, ce a murit acoperit de ruşine. În plus faţă de faptul că este locotenentul lui Hu, el este un intim al lui Bo şi al lui Xi Jinping, cel care va prelua puterea în octombrie. El este deci obligat să lucreze pentru doi dintre prietenii săi dintotdeauna contra celui de- al treilea. Cât despre Gu Junshan, coruptul sfârtecat, se spune că nu ar fi nimic altceva decât ... vărul lui Gu Kailai, soţia lui Bo ( fapt ce rămâne însă a fi confirmat) ! Cercul este astfel închis - şi te ameţeşte, în afacerea care sfâşie deja Partidul şi armata, cele două metereze ale regimului ...

Veşti din China: Polul Nord atrage atenţia ca un magnet

din presa de limbă franceză ( jurnalişti francezi aflaţi la Pekin)

Arctica, pe măsură ce se dezgheaţă, stârneşte în întreaga lume, inclusiv China, dorinţe de posesiune. Ceea ce suscită şi călătoria tematică ( 20- 27/04) a lui Wen Jiabao pentru a obţine un loc de observator în Consiliul Arcticii. Va vizita două ţări membre ( Islanda şi Suedia) şi două alte ţări influente în Europa ( Polonia şi Germania) .

Pekin- ul îşi doreşte acest statut, pentru a- şi face respectate interesele în această incintă. Se avansează o cauză ştiinţifică, însă există mai multe cauze, printre care, de pildă, permisiunea pe care Canada contează că o va solicita navelor sub pavilion ce vor dori să meargă pe şoseaua maritimă de nord, deîndată ce aceasta se va deschide peste vreo 35 de ani. Aceasta va scurta cu 6400 km traseul Hamburg- Şanghai.

Ar mai fi şi gazele naturale ( 30% din stocul mondial de gaze estimat se află se pare sub Polul Nord) , petrolul ( 13% ) , nodulii polimetalici ... Pekin- ul înaintează cu paşi mici - Arctica nu este o prioritate strategică pentru el. Începând din 2004, China are propria bază la Svalbard. Spărgătorul său de gheţuri, " Xuelong" , îşi pregăteşte cea de- a 5- a expediţie, iar China tocmai îşi construieşte un al doilea spărgător de gheţuri mai puternic ( 8000 tone, capacitate spargere 1,5 m) .

Pentru acest lobbying, ar fi fost necesară o altă etapă: Norvegia, ostilă candidaturii sale, începând din 2010, când Pekin- ul a întrerupt dialogul după acordarea permiului Nobel pentru pace lui Liu Xiaobo...
La cererea sa, Consiliul Arctic va lua o hotărâre în acest sens în 2013. Acesta a respins în 2009 China. Aprobarea este ineluctabilă, având în vedere bunele sale relaţii cu celelalte 7 state membre ...

Veşti din China: Important summit la Varşovia, joi

Evenimentul zilei:


China își îndreaptă atenția către fostele țări comuniste din Europa de Est

http://www.evz.ro/detalii/stiri/china-isi-indreapta-atentia-catre-fostele-tari-comuniste-din-europa-de-est-978197.html

Index Translationum

Impresionant: 80 de ani de când există la UNESCO un index al traducerilor. Celebrarea se face mâine, de  Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor.

Hristos a înviat!

Georges Moustaki: Humblement Il est venu

Moustaki encore ...

Il y avait un jardin

Il y avait un jardin

Georges Moustaki