Vesti din China: Noua putere- conservatoare, dar …

( din presa francofona la Pekin)

În 15/11, la Pekin, la Marele Palat al Poporului, jurnaliştii aşteaptă răbdători, într- un spaţiu supraîncălzit. În ajun s- a încheiat al XVIII- lea Congres al PCC. La câţiva metri mai acolo, Biroul Politic tocmai „ alege” Comitetul Permanent, organul suprem care, anul acesta va avea 7 membri în loc de 9 - asta, fără îndoială, datorită afacerii Bo Xilai.

Între cele două mari facţiuni ale partidului, „ liga tineretului” a lui Hu Jintao, preşedintele care tocmai îşi încheie mandatul şi „ Clubul de la Şanghai” al lui Jiang Zeming, predecesorul său, de luni de zile se dau lupte pentru majoritatea în această instanţă a puterii. În cele din urmă, cu o oră întârziere, se ajunge la şirul indian: cele şapte persoane care vor conduce China până în 2017. În frunte: Xi Jinping, iar după el, Li Keqiang, Primul său ministru.

Surpriză: în aceeaşi clipă se află că Hu a hotărât în cele din urmă să renunţe şi la postul de şef al armatei. Prin asta, e prima dată în 20 de ani că o succesiune se face fără diminuarea fortuită a autorităţii. Jiang la vremea sa a păstrat încă doi ani această putere, până în 2005. Pentru această plecare din scurt, Hu a ezitat mult timp. El îi cedează toate prerogativele sale lui Xi, pentru a- i încredinţa un mandat puternic şi pentru a- l descuraja pe Jiang ( 86 de ani) şi pe alţi foşti din Comitetul Permanent în a continua anarhic să facă pe liderii din umbră prin procură.

Este îmbucurător, pentru că, în rest, echipei alcătuite ca urmare a Congresului îi lipseşte suflul, în toate sensurile acestei expresii. Vârsta medie este cu un an în plus faţă de precedenta. Cinci aleşi din şapte au fost plasaţi de Jiang; singuri Li Keqiang şi Liu Yunshan, de către Hu- acesta din urmă fiind şi el un apropiat al lui Jiang, ca prieten şi ideolog. Din capul acestei liste, două cadre, Li Yuanchao şi Wang Yang, au fost îndepărtate de către Jiang, poate ca o concesie pentru ca acesta din urmă să- şi ridice veto- ul asupra viitorului proces judiciar al lui Bo Xilai.    

Pe lista „ nepopularilor” figurează Zhang Dejiang ( Preşedinte ANP) şi Liu Yunshan ( Şeful cu propaganda) , apărători făţişi ai oricăreia dintre reformele politice. Chiar dacă Partidul comunist chinez este mândru de ceea ce a realizat, e conştient că e destabilizat de corupţia galopantă- prima problemă adusă în discuţie de Xi Jinping în alocuţiunea sa. Partidul păstrează vie în amintire căderea URSS şi a multor dictaturi din lumea arabă, doborâte prin apelul mondial la democraţie. Din aceasta rezultă că pentru securitatea sa, nimic nu trebuie mişcat în angrenajele şi autoritarismul său.

Dar e totul bătut în cuie? Nu e sigur! La 86 de ani, Jiang are o sănătate fragilă. Cât priveşte pe cei 5 locotenenţi ai săi, având în vedere vârsta lor, nu vor putea să mai tragă sforile în 2017 pentru un al doilea mandat. Şi- atunci, Xi şi Li vor putea să abordeze o reformă de fond. Căci spre deosebire de Hu care s- a dovedit un lider lipsit de curaj, Xi nu ezită să se afirme. În scurtul său discurs, el a anunţat „ o mare înnoire a naţiei chineze” – o promisiune ce nu trebuie ignorată, devreme ce oameni precum Henri Kissinger, care- l cunosc bine, afirmă că în 10 ani China, sub autoritatea sa, va fi de nerecunoscut.   

Printre cei şapte lideri, se constată şi o anomalie: Wang Qishan, economist renumit, n- a obţinut postul cuvenit, ci pe acela al „ poliţiei partidului” . Asta pentru a lăsa mână liberă lui Li Keqiang, viitorul Prim- ministru, el însuşi economist, ce nu- şi dorea un alt expert care să- i privească peste umăr şi care, pe deasupra, face parte dintr- o facţiune rivală.  

Într- adevăr, din lipsă de democratizare, alte reforme urgente sunt posibile, necesare şi urgente, precum cele ale creditului şi dreptului asupra pământului, astăzi rezervate consorţiilor publice şi „ prinţilor” roşii din nomenklatură.

Xi, Preşedintele, nu este singurul ce a primit un mandat puternic: Li, Primul- ministru a primit şi el un asemenea mandat. Nu e vorba de un paradox subţire. Xi este susţinut de Jiang, iar Li de Hu Jintao. În 2007 s- au înfruntat pentru postul de număr 01 în stat, pe care Xi îl câştigase.

Astăzi însă, adevărata luptă este în altă parte: China riscă în mai mare măsură dacă nu face nimic decât dacă îndrăzneşte să se reformeze. Pentru a reuşi, cei doi bărbaţi de stat au nevoie unul de altul: condamnaţi să se înţeleagă între ei, îşi dau seama că destinele le sunt strâns legate între ele.

http://www.leventdelachine.com/blog/posts/le-nouveau-pouvoir-conservateur-mais