( din presa de limba romana de la Pekin)
Unde mai găsesc o bucată de lider?
Când mergi la o nuntă şi accepţi să discuţi despre înmormântări şi crime odioase, să scuipi birjăreşte căutând să echilibrezi nivelul tragediei de departe, ceva nu funcţionează la nivelul sinapselor.
Este o şansă când respiri aerul aceleiaşi camere cu liderii unor naţiuni, chiar dacă asta nu înseamnă o vizită oficială. Este o chestiune de raportare când unii dintre lideri sunt înconjuraţi de consilieri şi miniştri care uită unde se află, rămânând agăţaţi cu privirile în tavane, în timp ce au în faţă lideri mondiali. Este o neşansă când în grupul tău profesional găseşti indivizi cu preaplinul propriului “eu”, goi până la transparenţă când vine vorba despre unde sunt, ce se întâmplă, care este subiectul, care este atitudinea obligatorie.
Suntem, ca naţiune, conduşi de lideri mult prea depăşiţi de evenimente, mult prea puţin înconjuraţi de reali consilieri, asediaţi de persoane cu o colecţie de diplome, dar incapabile să ofere o imagine reală a contextului în care se află liderul. O obrăznicie generală, de la primul urcat în avion, până la cel din urmă jurnalist trimis peste mări şi ţări să ilustreze vizite guvernamentale, concretizate exclusiv la nivel de poză şi mirări similare celui venit dintr-o ţară lipsită de autostrăzi, ajuns în lumea celor care au drumuri cu 12 benzi pe sens. Fără îndoială, primul urcat în avion îşi merită consilierii incapabili şi jurnaliştii care, la capăt de lume, tot probleme din troaca locală discută. În acest context, poza oficială nu schimbă cu nimic realitatea relaţiilor bilaterale. Un superficial se înconjoară permanent de superficiali, iar cei care scapă de această caracterizare sunt ceva exotic, lipsiţi de audienţă şi interes. Şi de această dată suntem obligaţi să fim conduşi de oameni care învaţă la locul de muncă, mult prea tineri profesional şi moral.
Când mergi la o nuntă şi accepţi să discuţi despre înmormântări şi crime odioase, să scuipi birjăreşte căutând să echilibrezi nivelul tragediei de departe, ceva nu funcţionează la nivelul sinapselor. Când gestul, atitudinea şi limbajul demagogic la modă sunt repere unice, mesajul de la intrarea în Infern devine amuzant, căci speranţele nu sunt pentru cei în viaţă. Asta chiar dacă nivelul intelectual al maselor a fost diminuat suficient pentru ca identificarea unui lider obraznic să devină reper. Superficialitatea unui meseriaş cu acoperire naţională dă o notă proastă nu doar la nivelul relaţionării dintre state, nu doar între prieteni. Oricât te strădui să pozezi deştept, reuşind chiar şi o mimică struţoidă, cine are treabă nu caută parteneri lipsiţi de anvergură, chiar dacă uneori un saltimbanc e bun la casa omului. Dar, ce te faci când numai tumbele şi giumbuşlucrurile sunt marile rezultate? Când reduci durata întâlnirilor programate pentru a merge la plimbare şi cumpărături? Toate sunt dovezi ale nivelului de înţelegere a realităţii personale, care excedă realitatea obiectivă.
Cum ar fi dacă toţi părinţii care au ceva de pus la punct în relaţia cu proprii copii sau partenerii de viaţă ar ieşi în stradă sau la televizor pentru a-şi exprima public plăcerea umilirii coabitatului. Tradiţionalul “nimic din casă” a dispărut de pe meleagurile pe care oaia mioritică mai paşte încă, asta fiind o altă demonstraţie că dacă americanii şi chinezii au dezvoltat “diplomaţia ping pong“, noi putem promova “coabitarea ping pong” în care argumentele au fost înlocuite cu umilirea publică. Superb …
Suntem, ca naţiune, conduşi de lideri mult prea depăşiţi de evenimente, mult prea puţin înconjuraţi de reali consilieri, asediaţi de persoane cu o colecţie de diplome, dar incapabile să ofere o imagine reală a contextului în care se află liderul. O obrăznicie generală, de la primul urcat în avion, până la cel din urmă jurnalist trimis peste mări şi ţări să ilustreze vizite guvernamentale, concretizate exclusiv la nivel de poză şi mirări similare celui venit dintr-o ţară lipsită de autostrăzi, ajuns în lumea celor care au drumuri cu 12 benzi pe sens. Fără îndoială, primul urcat în avion îşi merită consilierii incapabili şi jurnaliştii care, la capăt de lume, tot probleme din troaca locală discută. În acest context, poza oficială nu schimbă cu nimic realitatea relaţiilor bilaterale. Un superficial se înconjoară permanent de superficiali, iar cei care scapă de această caracterizare sunt ceva exotic, lipsiţi de audienţă şi interes. Şi de această dată suntem obligaţi să fim conduşi de oameni care învaţă la locul de muncă, mult prea tineri profesional şi moral.
Când mergi la o nuntă şi accepţi să discuţi despre înmormântări şi crime odioase, să scuipi birjăreşte căutând să echilibrezi nivelul tragediei de departe, ceva nu funcţionează la nivelul sinapselor. Când gestul, atitudinea şi limbajul demagogic la modă sunt repere unice, mesajul de la intrarea în Infern devine amuzant, căci speranţele nu sunt pentru cei în viaţă. Asta chiar dacă nivelul intelectual al maselor a fost diminuat suficient pentru ca identificarea unui lider obraznic să devină reper. Superficialitatea unui meseriaş cu acoperire naţională dă o notă proastă nu doar la nivelul relaţionării dintre state, nu doar între prieteni. Oricât te strădui să pozezi deştept, reuşind chiar şi o mimică struţoidă, cine are treabă nu caută parteneri lipsiţi de anvergură, chiar dacă uneori un saltimbanc e bun la casa omului. Dar, ce te faci când numai tumbele şi giumbuşlucrurile sunt marile rezultate? Când reduci durata întâlnirilor programate pentru a merge la plimbare şi cumpărături? Toate sunt dovezi ale nivelului de înţelegere a realităţii personale, care excedă realitatea obiectivă.
Cum ar fi dacă toţi părinţii care au ceva de pus la punct în relaţia cu proprii copii sau partenerii de viaţă ar ieşi în stradă sau la televizor pentru a-şi exprima public plăcerea umilirii coabitatului. Tradiţionalul “nimic din casă” a dispărut de pe meleagurile pe care oaia mioritică mai paşte încă, asta fiind o altă demonstraţie că dacă americanii şi chinezii au dezvoltat “diplomaţia ping pong“, noi putem promova “coabitarea ping pong” în care argumentele au fost înlocuite cu umilirea publică. Superb …
PS – Orice posibilă asemănare cu personajele implicate în ultima vizită în China a fostului avion prezidenţial este aşa cum doriţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentaţi AICI
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.